Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE PERMANENȚEI ROMÂNEȘTI

DIN TAINELE SCRISULUI ROMÂNESC

CRITICĂ, ESEU

ANUL LITERAR 2017

POESIS

PRO DIDACTICA

SINTEZE

AD LITTERAM

DIALOGUL ARTELOR

EVENIMENT

ECOURI, REFLECȚII

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

CUVINTE DEZVELITE

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

SUFLET DE VEGHE

ITINERAR LEXICAL

UNIVERSUL VIRTUȚILOR CREȘTINE

DESTINE

PROZĂ

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

LINGVISTICA – LOGIC ȘI ANALOGIC ÎN COMUNICARE

Poezie și ecuație

Alberta Gabriela MILICU

Alte articole de
Alberta Gabriela MILICU
Revista Limba Română
Nr. 1-2, anul XXV, 2015

Pentru tipar

Tot ce simți să se restrângă într-o clipă, într-un singur moment, de care stă prinsă, într-un fir de ață, întreaga alegorie a bucuriei, a mulțumirii, a mândriei și chiar a temerii de a dezamăgi. Aveam sentimentul că mâinile îmi sunt făcute din fum, din abur... Ușoare și nefolositoare, tremurânde. Așezându-le pe genunchi, puteam simți cum vor trece prin ei, imateriale, cu doar conceptul existenței lor care să ducă la contradicția unui corp solid trecând prin altul. Aplauze – mâinile mele condensează, apoi îngheață și se împing în brațele scaunului, ajutându-mă să mă ridic. Iar eu mă zbat între vis și realitate, între râset și lacrimi, între a crede sau nu, înecată de un val prea mare și prea puternic al primei clipe de viață de după un somn adânc.
Lucrarea mea, simpla mea părere scrisă pe hârtie, la început nesigură și, mai apoi, transformată involuntar într-o fâșie fluturândă de speranță, unduindu-se după adierea unui cuvânt de încurajare, era citită de profesorul Solomon Marcus, în sala Ateneului din Focșani. Am văzut cu ochi lăuntrici cum priviri, una câte una, se întorc spre mine şi cum zâmbete, unul câte unul, îmi dau curaj. Am avut, astfel, ocazia și onoarea de a-mi fi împărtășită părerea unei minți complexe, a celui ce a curbat spațiul, aparent imens, dintre limba româna și matematică, apropiindu-le la o distanță de la care să poată comunica, demonstrând, atât uman, cât și tehnic, cum cele două pot trăi în armonie, talere ale unei balanțe echilibrate.
Atunci, am auzit clar și răspicat un „Evrika!” răsunător, risipitor al propriei dileme: am predilecţie pentru matematică și limba română, și am înțeles că nu trebuie să aleg între ele, că nu trebuie să dau curs continuelor manevre de luptă din războiul de poziție în care le-a împins abordarea actuală a celor două, ci trebuie să le unesc într-o relație naturală, firească, de simbioză, în care ele se hrănesc reciproc și merg mână în mână spre punctul de referință al cunoașterii: polivalența.
Astfel, profesorul Solomon Marcus a reușit, după cum el însuși a spus, „să citească matematica prin ochelarii poeziei”, dând viață convingerii că, după două mii de ani de la moartea lui Aristotel, a lui Socrate sau a lui Pitagora, filozofia Greciei antice poate reveni, puternică, împrospătată, pregătită să devină un curent al descoperirii, o sursă deșteptătoare de lumină, un izvor al ambiției de a nu renunța, de a nu da uitării stânca din care ambele au izvorât, ca surori gemene.
În această nouă eră a unei noi Renașteri, privesc ideea primară a conceptului de relaționare dintre poezie și ecuație ca pe cea dintâi operă de artă. Marea sursă a inspirației mele și a dorinței mele de a lupta pentru ca acești doi poli antagonizați să se poată apropia, sfidând legile fizicii, o voi privi deci ca pornită din vocea academicianului Solomon Marcus, profesorul de matematică pasionat de poezie. 
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog