Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂȚII ROMÂNEȘTI

PRECURSORII DESPRE UNIRE

ECOURI, REFLECȚII

SUFLET DE VEGHE

ÎNSEMNE IDENTITARE

LA ACADEMIA ROMÂNĂ

COŞERIANA

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

CUVINTE DEZVELITE

DIN TAINELE SCRISULUI ROMÂNESC

ANALIZE ŞI INTERPRETĂRI

POESIS

CRITICĂ, ESEU

SINTEZE

ANIVERSĂRI. MIRCEA COLOȘENCO – 80

DESTINE

UNIVERSUL VIRTUȚILOR CREȘTINE

DIALOGUL ARTELOR

EX CIVITAS

PROZĂ

DATINI ȘI OBICEIURI

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

NEVOIA DE MODELE

Un diamant cu multiple faţete

Virgil NEMOIANU

Alte articole de
Virgil NEMOIANU
Revista Limba Română
Nr. 1-2, anul XXV, 2015

Pentru tipar

Academicianul Solomon Marcus descinde și face parte dintr-o generație ilustră de matematicieni, dintre care un diletant ca mine pomenește pe Octav Onicescu, Simion Stoilow, Miron Nicolescu, Grigore Moisil, Ciprian Foiaș și aproape o duzină de alții la fel de străluciți. Acest grup de la Universitatea din București egala sau întrecea orice altă grupare asemănătoare de la o universitate occidentală. Printre ei Solomon Marcus se distinge și iese în evidență prin multilateralitatealui, prin curiozitatea, vitalitatea infinită parcă, capacitatea de a întreba și de a răspunde fără oprire. Proprietarul unor adevărate vistierii de erudiție.
În fond, ce este Solomon Marcus? Matematician? Desigur, de acolo pornește, acolo îi sunt rădăcinile. Dar, ca și în cazul unui adevărat „om al Renașterii” (așa cum, de altfel, pe drept cuvânt i s-a spus de nenumărate ori), afluența și fertilitatea sa intelectuală rămân greu de întrecut sau chiar de enumerat.
Putem spune la fel de bine însă că Solomon Marcus este un umanist, lucru rar printre matematicieni. S-a ocupat de stilistică și poetică, de structuralism și semiotică, de valorile și dimensiunile esteticului. De fapt, pe plan mondial este recunoscut ca un pionier (îmi vine să spun „inventator”) al poeticii și lingvisticii matematice. S-a ocupat de istorie și de economie, naționale, dar și planetare. Și anume s-a ocupat de aceste lucruri nu în treacăt, ci în adâncime, cu penetrații de mare originalitate și ingeniozitate. Un exemplu din o sută. Oare câți istorici, mă întreb, l-au înțeles pe transilvăneanul George Barițiu ca teoretician al economiei politice? Vai! Prea puţini, aproape nimeni. A fost nevoie ca un „matematician” nonagenar să vină și să ne atragă atenția asupra unui aspect dintre cele mai substanțiale ale istoriei secolului al XIX-lea pe aceste meleaguri.
Poate că am putea spune că, în fond, Academicianul Solomon Marcus este un filozof. El însuși este prea discret, modest (sau poate numai indiferent) pentru o afirmație de acest fel. Nu are o lucrare astfel organizată. Și totuși, dacă ne dăm osteneala să conjugăm diverse articole sau cărți semnate de Solomon Marcus, ajungem să înțelegem că se poate desluși un adevărat sistem. O filozofie semiotică mai complexă și mai profundă, cred eu, decât cea a lui Umberto Eco, în măsura în care interpretează matematicile drept un autentic limbaj. Alături de aceasta, sau dincolo de ea, întrevăd o teorie a istoriei bazată pe treptata acumulare de date și unități informaționale: mod de lectură istorică puțin frecventat, deși, cred și sper eu, cu ample perspective. Și în această privință deci Solomon Marcus este un antemergător și un gânditor de substanță.
În fine, poate este încă și mai potrivit să subliniem altceva: harul pedagogic al marelui erudit. Nu mă refer aici numai la roadele și la meritele unei frumoase cariere didactice. Mă refer la ceva mai adânc, la un neastâmpăr lăuntric care îl împinge, care îl obligă pe Solomon Marcus să răspândească, asemeni unui misionar, spre cei mai tineri, spre cei mai puțin știutori, neîncetate explicații; să se angajeze într-un fel de catehizare a științificului, în explicația fenomenelor și evenimentelor, în discriminări subtile, tezaure informaționale, adevăruri și limpeziri. Îl vedem pe academicianul nonagenar în mișcare neostoită, în agerime dinamică, în deplasări interne și externe, sub zodia mișcării și a acțiunii.
Ce concluzii se pot trage după aceste scurte, mult prea scurte, observații și punctări? Poate că sunt prea numeroase contribuțiile dlui academician Solomon Marcus spre a fi rezumate și sintetizate. Multilateralitatea are avantajele și dezavantajele ei, să zicem. Și totuși: eu unul îndrăznesc să le combin și să le subordonez unui termen unificator și inevitabil lămuritor. Academicianul pe care îl onorăm aici și acum este un înțelept. Numai un înțelept adună laolaltă toate aceste fețe ale realității și ale cunoașterii, numai un înțelept se aruncă atât de vitejește în universul (sau în pluriversul) multiplicităților, numai un înțelept se auto-dăruiește cu atâta deschidere și generozitate semenilor, numai un înțelept folosește un limbaj atât de limpede.
Am avut nevoie, mulți dintre noi, poate toți, de Solomon Marcus, avem nevoie tot atât de mare și astăzi și mâine de el în întregimea sa. Iată de ce îl onorăm și îl omagiem, iată de ce îi urăm din plin: „La Mulți Ani!”, – iată de ce îi dorim și de acum înainte seninătate, belșugul erudiției, rodnicie creatoare, sănătate și vitalitate.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog