cu alineat


cu alineat
 
cred că mi-a rămas
identitatea acolo
 
în dimineaţa când soarele
îşi ascundea în nisip
pielea de şarpe
 
 
xerox
 
printre degetele ei urmăreşti lumea
ca un pungaş hăituit
 
până în lămile manichiurii încearcă
s-o cunoşti
 
ca o pungă de cumpărături e
fiecare seară cu ea
 
privirile sunt cântece de ţânţari
deasupra heleşteului
în care peşti sprinteni împroaşcă icre
 
 
sonet
 
ca pe bucăţi de zahăr
arunc norii în ceaşca
matinală cu ceai
din indii
 
în cameră
tristeţea şterge
praful de pe
autoportrete
 
noaptea
rumegă
insomnii
 
 
fără ţigări
 
la masa din bucătărie
singurătatea-şi trosneşte degetele
 
ibricul bolboroseşte
rugăciuni
 
gânduri roase până la
pământul natal de sub unghii
 
pereţii nasc umezi
lucrurile intră pe fereastră
 
somnul doarme cu genunchii la gură
 
 
februarie
 
venind de afară
înzăpezit
 
bunicul lăsa
să cadă-n uşă
pătura din zestrea
adormitei sub zăpezi
 
ce despărţea
singurătatea lui
de ţurţurii din streşină
 
 
return to innocence
 
un august
de combinat siderurgic
 
singur la casa cu pomii tunşi
până la piele
te bucuri că poţi lăsa
de pe tine toate hainele
 
pâinea e numai a ta
şi vinul
pentru orice desfătare
de taină
 
linişte ca nicăieri
 
doar telefonul –
animal flămând
te trezeşte
 
noaptea
 
îţi vine să umpli frigiderul
cu propria carne
 
 
jurnal
 
după baie
îmi tai unghiile
 
le adun cu grijă
în pumn
 
le arunc pe ziarul
deschis
 
şi citesc horoscopul
 
 
istorie
 
femela-şi lingea rănile
 
lumina îi
înşuruba durerea în zid
 
se auzeau bolborosind
măruntaiele nopţii
 
drumul se închidea
într-o cavernă
 
întins pe o haină
el rodea oasele aproapelui său
 
 
ei
 
se privesc o vreme
şi râd
 
se întreabă de ce râd
și tac
 
pe urmă râd iarăşi
în hohote
 
se urmăresc
prin gaura din perete
ca printr-un cordon ombilical
 
plâng
în spatele celuilalt
cu degetele încleștate
 
 
haiku basarabean
 
la masa tăcerii
scaunele-şi dau
picioare-n fund
 
lehuz
troleibuzul frânează
în penultima staţie
 
noaptea băncile
îşi plimbă scheletele
pe alei
 
copacii
îşi descâlcesc scutece
folosite
 
vânez
şoareci în biblioteca
lui borges
 
 
apel nepreluat
 
te cunosc cu vibraţia sângelui
într-un microbuz arhiplin
 
te miri că nu te poţi împotrivi
dorinţei mele de a respira reciproc
 
el frânează uneori brusc
sădindu-te tot mai adânc în mine
 
la următoarea staţie cobori
şi te pierzi printre blocuri