Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

ARGUMENT

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CRITICĂ, ESEU

PRO DIDACTICA

COŞERIANA

RECURS LA PATRIMONIU

LECŢIILE ISTORIEI

MEMORIALISTICĂ

DIALOGUL ARTELOR

EX CIVITAS

PROZĂ

POESIS

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

GRAMATICĂ

Traduceri nerecomandate în limba română din Basarabia

Carolina POPUŞOI

Alte articole de
Carolina POPUŞOI
Revista Limba Română
Nr. 1-2, anul XXVI, 2016

Pentru tipar

Sub aspect lingvistic, traducerea constă în transpunerea unui cuvânt dintr-o limbă în alta, folosind material lexical autohton. Ca şi calcul lingvistic sau ca şi împrumutul, traducerea reprezintă un mijloc de îmbogăţire a unei limbi. Când însă acest procedeu duce la denaturarea sistemului limbii prin crearea de lexeme care dublează inutil cuvintele dintr-un idiom, atunci avem a face cu traduceri nerecomandate. În astfel de situaţii, nu se mai poate vorbi de un proces lingvistic productiv, ci de unul regresiv, degradant. Acest fenomen este caracteristic şi pentru limba română din Basarabia. În arealul lingvistic în discuţie, traducerile nerecomandate sunt determinate de influenţa puternică a limbii ruse asupra românei, ca urmare a circumstanţelor sociopolitice. Alături de calcurile dezaprobate şi de împrumuturile dezavuate, traducerile nerecomandate constituie greşeli grave de limbă, reprezentând o ameninţare la integritatea românei din stânga Prutului.

Procedeul traducerii are multe trăsături comune cu cel al calcurilor morfematice, numite şi calcuri de structură lexicală. [Pentru calcuri morfematice, vezi: Rizescu, 1958; Hristea, 1984: 106–111; Palii, 1991; Stanciu-Istrate, 2006; Popuşoi, 2015: 227–234.] Astfel, şi într-un caz, şi în altul, rezultatul final este crearea de unităţi lexicale (noi), sub influenţa unei limbi străine. De asemenea, în ambele situaţii procedeul de bază prin care se obţine un cuvânt (nou) este traducerea. În cele două ipostaze asemănătoare, unitatea lexicală creată preia atât sensul cuvântului transpus, cât şi structura lui. Cu toate acestea, traducerile şi calcurile morfematice reprezintă fapte de limbă diferite: „Orice calc de structură [lexicală]... este, în acelaşi timp, şi o traducere sui-generis, însă nu orice traducere reprezintă un calc” [Hristea, 1984: 104]. După părerea noastră, trăsătura distinctivă dintre aceste două fenomene rezidă în faptul că, în procesul calchierii morfematice, afixele din rusă se redau ad litteram sau se exprimă prin corespondentele sale româneşti (după un anumit model), pe când, în procesul traducerii (ne referim aici exclusiv la translarea lexemelor formate prin derivare sufixală), afixele din rusă se adaptează la particularităţile morfologice ale limbii române, fără însă a se încadra într-o relaţie de echivalenţă. Altfel spus, sufixele româneşti din urmă sunt redate prin elemente care nu se întâlnesc şi în alte situaţii analoage din cele două limbi. [Pentru distincţia dintre aceste fapte lingvistice, vezi: Rizescu, 1958; Hristea, 1977; Hristea, 1984; Stanciu-Istrate, 2006; Popuşoi, 2013.]

În funcţie de clasa morfologică din care face parte lexemul translat din rusă în româna din Basarabia, deosebim traduceri substantivale, adjectivale şi verbale.
 
Traduceri substantivale
Traducerile formanţilor sufixali din subclasa de faţă constau în transpunerea rădăcinii numelui din rusă şi în adaptarea sufixului la trăsăturile morfologice ale substantivului românesc, fără însă ca acesta să facă parte dintr-un sistem de corespondenţă afixală. Drept urmare a acestui fenomen, în limba română din Basarabia apar lexeme nerecomandate de tipul:
*concediále1 (s.col.) [concediu + suf. -ale] pentru indemnizaţie de / pentru concediu, < cf. adj. substantivizat rus. Отпускные >, ← subst. rus. отпуск „concediu” + suf. adj. rus. -ные (*Bugetarii îşi iau la timp salariile şi concedialele pentru Bugetarii îşi iau la timp salariile şi indemnizaţiile de / pentru concediu);
*cuvintélnic (s.n.) [cuvânt + suf. -elnic] pentru dicţionar, vocabular, glosar, < cf. subst. rus. Словарь >, ← subst. rus. слово „cuvânt” + suf. subst. rus. -арь (*Cuvintele noi şi le nota într-un cuvintelnic pentru Cuvintele noi şi le nota într-un vocabular / într-un glosar);
*duminicál (s.n.) [duminică + suf. -al] pentru muncă voluntară colectivă, organizată duminica (în perioada sovietică), < cf. subst. rus. Воскресник >, ← subst. rus. воскресение „duminică” + suf. subst. rus. -ник (*Cetăţenii sunt chemaţi să participe la duminical pentru Cetăţenii sunt chemaţi să participe la munca voluntară de duminică);
*gătínţă (s.f.) [gata + suf. -inţă] pentru (stare / grad de) pregătire; acord, consimţământ, disponibilitate, < cf. subst. rus. Готовность >, ← adj. rus. готовый, -ая „gata” + suf. subst. rus. -ность (*Gătinţa pentru sezonul de iarnă e în toi pentru Pregătirea pentru sezonul de iarnă e în toi.; *Primăria şi-a arătat gătinţa de a micşora taxele  pentru Primăria şi-a arătat disponibilitatea de a micşora taxele);
*pământeán, -ă, -eáncă (s.m. şi f.) [pământ + suf. -ean, -ă, -eancă] pentru concetăţean, -ă; compatriot, -oată; consătean, -ă, -eancă, < cf. subst. rus. земляк, -ячка  >, ← subst. rus. земля „pământ” + suf. subst. rus. -як, -ячка (*La Roma am întâlnit mulţi pământeni  pentru La Roma am întâlnit mulţi concetăţeni / compatrioţi; *El e pământean de-al meu  pentru El e consătean de-al meu.);
*rutiéră (s.f.) [rută + suf. -ieră] pentru microbuz, maxi-taxi, < cf. subst. rus. Маршрутка >, ← subst. rus. маршрут „rută, itinerar” + suf. subst. rus. -ка (*Rutiera circulă regulat pentru Microbuzul / maxi-taxi circulă regulat);
*socotélniţă (s.f.) [socoteală + suf. -elniţă] pentru abac, <cf. subst. pl. rus. счеты>, ← subst. rus. счет „socoteală, calculare” + desinenţa -ы, care, de fapt, este un sufix gramatical; (*Socotelniţă cu bile colorate pentru Abac cu bile colorate).
 
Traduceri adjectivale
Traducerile derivatelor sufixale din subcategoria examinată rezidă în translarea rădăcinii lexemului adjectival din rusă şi în adaptarea sufixului la particularităţile morfologice ale adjectivului românesc, fără ca perechea afixală din limbile de interacţiune în discuţie să se regăsească şi în alte împrejurări similare. Ca rezultat al acestui fenomen, în româna din stânga Prutului se întâlnesc unităţi lexicale nerecomandate de tipul:
*lucratív, -ă (adj.) [lucra + suf. -tiv] pentru de lucru, < cf. adj. rus. рабочий, -ая, -ее >, ← subst. rus. работа „lucru” + suf. adj. rus. -чий *şedinţă lucrativă pentru şedinţă de lucru);
*ramurál, -ă (adj.) [ramură + suf. -al] pentru de ramură, pe ramuri de activitate; de resort; specializat, < cf. adj. rus. отраслевой, -ая, -ое >, ← subst. rus. отрасль „ramură, domeniu” + suf. adj. rus. -евой (*diviziune / structură ramurală pentru diviziune / structură pe ramuri de activitate; diviziune / structură de resort);
*umărós, -oásă (adj.) [umăr + suf. -os] pentru cu umerii largi; lat(ă) în spete; spătos, -oasă, < cf. adj. rus. плечистый, -ая >, ← subst. rus. плечо „umăr” + suf. adj. rus. -истый (*tânăr umăros pentru tânăr cu umerii largi / lat în spete / spătos).
 
Traduceri verbale
Traducerile de acest gen constau în transpunerea rădăcinii derivatului verbal din rusă şi în adaptarea sufixului la trăsăturile morfologice ale verbului românesc. Drept urmare a acestui fenomen, în limba română din Basarabia apar lexeme nerecomandate de tipul verbului *a se atârná pentru a avea o anumită atitudine / un anumit comportament faţă de ceva / de cineva, < cf. vb. rus. Относиться >, ← subst. rus. отношение „legătură, referire; atitudine, comportament” + suf. vb. rus. -(с)иться *a se atârna serios faţă de muncă pentru a avea o atitudine serioasă faţă de muncă, <cf. rus. относиться серьезно к труду>). Lexemul *a se atârna reprezintă însă o traducere nefirească din limba rusă, deoarece vb. rus. относиться nu are în câmpul său semantic sensul „a se atârna”, ci doar înţelesurile „a avea o anumită atitudine / un anumit comportament faţă de ceva / de cineva; a se referi la..., a avea legătură cu...”. În altă ordine de idei, abordarea unităţii lexicale *a se atârna ca fiind un calc semantic nu poate fi acceptată, deoarece lexemele a se atârna (din româna literară) şi относиться (din rusă) nu au niciun sens comun. În fenomenul calcului semantic, acest aspect constituie însă o condiţie de bază. Din acest motiv, tratăm verbul *a se atârna drept o traducere atipică, ce decurge din stabilirea unei corelaţii dintre sensul „a se atârna” (= „a se agăţa / a se prinde / a se apuca de cineva sau de ceva”) şi sensul „a avea legătură cu...”.
După cum vedem, din dorinţa de a evita lexemele ruseşti (împrumuturile propriu-zise, numite şi rusisme), vorbitorii din Basarabia transpun literal cuvintele (mai bine zis, rădăcina lor), fără să realizeze consecinţele procedeului în discuţie. Fenomenul traducerii nerecomandate a derivatelor sufixale din limba rusă duce:
 fie la crearea unor lexeme inexistente în limba română literară (*concediale pentru indemnizaţie de / pentru concediu; *ramural pentru de ramură; pe ramuri de activitate; de resort; specializat etc.);
 fie la obţinerea unor forme care, în româna literară, au alt sens (şi, uneori, fac parte din altă clasă morfologică) (*duminical s.f. „muncă voluntară colectivă, organizată duminica (în perioada sovietică)” vs rom. lit. duminical, -ă adj. „care are loc duminica; de duminică”; *lucrativ, -ă adj. „de lucru” vs rom. literar lucrativ, -ă adj. „profitabil, rentabil; util”; *rutieră s.f. „microbuz” vs rom. literar rutier, -ă adj. „care ţine de drumuri” etc.).
Adesea, la examinarea a astfel de abateri lexicale, este dificil de stabilit dacă avem a face cu o traducere nerecomandată a unui formant sufixal din limba rusă sau cu un calc morfematic nerecomandat, după aceeaşi limbă. De cele mai multe ori însă, în asemenea situaţii, vorbim despre calcuri morfematice, deoarece sufixele din derivatele ruseşti se încadrează, de regulă, într-un sistem de corespondenţă cu cele din română, urmând un anumit tipar (vezi calcul morfematic *dereticătoáre (s.f.) pentru femeie de serviciu, <cf. subst. rus. уборщица ← subst. rus. уборка „dereticare” + suf. subst. rus. -щица>, unde sufixul -щица din rusă este echivalent cu sufixul -toare din română, având ca model cuvinte uzuale de tipul: выдумщица – născocitoare; изменщица – trădătoare; продавщица – vânzătoare; танцовщица – dansatoare etc.). Prin urmare, când sufixul din derivatul străin are în română acelaşi corespondent şi în alte situaţii similare, lexemul nerecomandat analizat reprezintă un calc morfematic. Când însă sufixul din derivatul rusesc şi substituentul lui din română nu se regăsesc şi în alte perechi lexicale din aceste limbi, cuvântul românesc nerecomandat este o traducere a unui formant sufixal din limba rusă.
Din cele prezentate mai sus, este evident că traducerile nerecomandate din limba rusă cauzează apariţia unor (noi) forme lexicale nefireşti limbii române literare. De asemenea, prin această modalitate de formare a lexemelor, se dublează inutil cuvintele din limba română standard. Faţă de calchierea morfematică nerecomandată (cu care are multe aspecte comune), traducerea nerecomandată a derivatelor sufixale este un procedeu mai puţin uzitat în arealul lingvistic din stânga Prutului. Ambele fenomene sunt însă distructive pentru sistemul lexico-gramatical al limbii române, de aceea se impune eludarea lor în procesul de comunicare.
 
NOTE:
1 În acest articol, asteriscul (*) indică faptul că asemenea elemente lexicale şi enunţuri din româna de la Est de Prut sunt nerecomandate.   
 
BIBLIOGRAFIE:
1. Th. Hristea, Calc, traducere şi împrumut lexical, în „România literară”, 1977, nr. 33, 18 august, p. 8.
2. Th. Hristea, Calcul lingvistic ca procedeu de îmbogăţire a vocabularului, în Sinteze de limba română, ediţia a III-a, Editura Albatros, Bucureşti, 1984, p. 100–121.
3. A. Palii, Calchierea ca aspect al interferenţei limbilor (contacte moldo-ruse), Editura Ştiinţa, Chişinău, 1991.
4. C. Popuşoi, Limba română actuală din Basarabia. Particularităţi morfosintactice şi lexico-semantice, Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române, Colecţia Aula Magna, Bucureşti, 2013.
5. C. Popuşoi, Calcuri morfematice nerecomandate în limba română din Basarabia, în „Limba română”, Chişinău, XXV, 2015, nr. 5-6, p. 227–234.
6. I. Rizescu, Contribuţii la studiul calcului lingvistic, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1958.
7. M. Stanciu-Istrate, Calcul lingvistic în limba română, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2006.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog