Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

ARGUMENT

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CRITICĂ, ESEU

PRO DIDACTICA

COŞERIANA

RECURS LA PATRIMONIU

LECŢIILE ISTORIEI

MEMORIALISTICĂ

DIALOGUL ARTELOR

EX CIVITAS

PROZĂ

POESIS

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

JURNAL

Între oameni iubitori de carte

Doina CERNICA

Alte articole de
Doina CERNICA
Revista Limba Română
Nr. 1-2, anul XXVI, 2016

Pentru tipar

Călătoream spre Herţa, o aşezare în care nu mai fusesem, spre deosebire de tovarăşii mei de drum, Mihaela Buculei, corespondent la Radio România Actualităţi, şi doctorii în istorie Gheorghe Gabriel Cărăbuş, managerul Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava, şi Alis Niculică, şef de secţie la aceeaşi instituţie. Înaintam şi nu-mi venea să cred că aveam să ajung pentru întâia oară la Herţa, atât de puternică fusese în închipuirea mea lucrarea amintirilor răzleţe depănate cu ani în urmă de domnul Alexandru Ştefănescu, tatăl cunoscutului istoric literar, cu naşterea, copilăria şi o parte din viaţă aparţinându-i Herţei, până când, „mica şi pitoreasca aşezare a lui Gh. Asachi şi B. Fundoianu”, trecând, „în mod abuziv, sub jurisdicţie sovietică, el s-a refugiat în România şi, drept urmare, zeci de ani la rând după aceea, nu şi-a mai putut vedea părinţii”. Mai exact până când domnul Alexandru Ştefănescu, aflându-se împreună cu Alex Ştefănescu, atunci deja licean, pe malul drept al Prutului, şi-a zărit tatăl, tatăl venit din Herţa, pe malul stâng al Prutului. „Bătea un vânt puternic, îşi aminteşte scriitorul, şi cei doi nu şi-au putut auzi prea bine vocile, dar şi-au făcut semne de recunoaştere cu mâinile”. La Prut, domnul Alexandru Ştefănescu avea să se reîntoarcă după stingerea din viaţă, când cei doi fii şi fiica, respectându-i dorinţa, i-au încredinţat cenuşa valurilor sale neliniştite. Gândindu-mă la aceste întâmplări de demult, m-a năpădit unda unui regret puternic: aş fi putut să iau şi să dăruiesc Bibliotecii Raionale „Gheorghe Asachi” din Herţa un exemplar din cartea Texte care n-au folosit la nimic, în care Alex Ştefănescu nu doar îşi evocă tatăl, ci, sub titlul Jocuri şi jucării de altădată, îi tipăreşte un buchet de amintiri, un încântător inventar al bucuriilor copilăriei, „cu speranţa că va interesa vreun etnograf şi, mai ales, că îi va emoţiona pe acei cititori care au nostalgia perioadei dintre cele două războaie mondiale”. Hotărâtă să o iau cu mine la un al doilea drum la Herţa sau să o trimit bibliotecii şi devenind din nou atentă la burniţa şi ceţurile dimineţii, mi-am zis, apropo de jocurile şi jucăriile de altădată, că, deşi decembrie păşea spre Crăciunul anului 2015, şi Bătaie cu zăpadă, şi Om de zăpadă, şi Patine de lemn, Acrobaţie, – bucurii pe cât de vechi, pe atât mai curând nemuritoare, – nu aveau deocamdată norocul iernii adevărate nici la Suceava, nici la Herţa.

Tânjind sub ploaia înteţită după umbrela lăsată acasă în ultima clipă dinaintea plecării şi străbătând aproape în fugă aleea spre intrarea Bibliotecii Raionale „Gheorghe Asachi” Herţa, nu am putut totuşi să nu observ schelele care ocroteau melancolic clădirea şi să nu înregistrez explicaţia directoarei Elena Mihai despre banii aprobaţi / veniţi abia acum, auzită atât de des şi la Suceava. Dar dacă afară era toamnă bacoviană, înăuntru pasul până la Sărbători fusese făcut: lumină înteţită de Bradul de Crăciun de pe hol, de zâmbetul cald al câtorva tinere bibliotecare şi mai ales de chipurile lui Asachi şi Eminescu aşezate pe chenarul uşii cu geamuri de sticlă a sălii de împrumut ca pe o culme de cărţi, o atmosferă indicibilă de ospitalitate, de bun venit, de casă şi de familie pregătită de oaspeţi, bucuroasă de oaspeţi. Şi, aşteptându-ne, nu doar doamnele şi domnişoarele de aici, ci și cele sosite de la Cernăuţi, şi prietena mea, ziarista Maria Toacă, de la „Zorile Bucovinei”, şi Doina Bojescu, redactor-şef al publicaţiei „Concordia”, şi, desigur, numărul 1 în organizarea Salonului de Carte Românească în sistemul bibliotecilor publice din regiunea Cernăuţi, deci şi acum, aici, la Herţa – Maria Mihailovna Dovgan, directoarea Bibliotecii Ştiinţifice Regionale „Myhailo Ivasiuk” Cernăuţi.

Imbatabil în faţa intemperiilor, micul nostru grup spune „La revedere!” clădirii primitoare a Bibliotecii „Gheorghe Asachi” şi se îndreaptă spre Casa de Cultură din Herţa, dincolo de al cărui prag meşteşugarii basarabeni îşi etalează cele mai noi creaţii vestimentare pentru anotimpul rece, dând curs unui obicei care îi aduce întotdeauna cu acest târg la Herţa înainte de Sărbătorile de iarnă. Îl fotografiem doar din priviri, fiindcă uşa Salonului se deschide cu mult mai îmbietor pentru sufletul  nostru iubitor de carte. Sala este plină, au venit din întregul raion bibliotecari şi profesori de limba şi literatura română. Scriitorii români din Cernăuţi sunt reprezentaţi, se anunţă, doar de Doina Bojescu, membră a Societăţii lor, dar în primele rânduri nu lipsesc autorii de poezie locali: profesoara  Silvia Caba-Ghivireac şi silvicultorul Gheorghe Şodrângă (Regăţeanu), care aveau să-şi exprime mai târziu trăirile în manieră lirică. Dar întâietate are în deschidere „proza” crescută din inimă,  bun-venitul adresat tuturor de Elena Mihai, cu bucuria şi satisfacţia acestui prim Salon de Carte Românească organizat sub auspiciile Bibliotecii Regionale Ştiinţifice „M. Ivasiuk” Cernăuţi la Herţa şi, apoi, prim-invitată să ia cuvântul, mulţumirea dnei Maria Dogvan că datorită partenerului sucevean în fondul de carte al instituţiei pe care o conduce a intrat literatură română, dar şi pentru că proiectul său legat de Herţa, anunţat la Suceava în octombrie, la a XII-a  ediţie a Salonului Literaturii Române din Bucovina, a prins viaţă, împreună cu dorinţa îmbogăţirii lui şi a întăririi colaborării cu Biblioteca Bucovinei.

La rândul său, Gheorghe Gabriel Cărăbuş salută această colaborare, începută graţie unui program comun  pentru România, Ucraina şi Republica Moldova cu finanţare europeană, care continuă şi după finalizarea acestuia, şi o descifrează în contextul experienţelor fructuoase prilejuite de cele douăsprezece ediţii ale Salonului Literaturii Române din Bucovina, salon iniţiat de regretatul Emil Satco, aflat atunci la conducerea Bibliotecii Bucovinei împreună cu Ioan Pînzar. Întâlnirilor cu bibliotecari şi scriitori cernăuţeni din ultimii ani, le adaugă – în enumerarea acestor experienţe fructuoase – întâlnirea cu editorii din Suceava, omagierea cărturarului Dimitrie Vatamaniuc la a 90-a aniversare, precum şi cea mai recentă – conferinţa dedicată lui „Eudoxiu Hurmuzaki în context european”, ţinută de prof. univ. dr. Ilie Luceac şi însoţită de lansarea cărţii sale „Eudoxiu (Doxaki) Hurmuzaki (1812 – 1874)”, împreună cu două lucrări bibliografice realizate în principal de specialiştii Bibliotecii Bucovinei Alis Niculică, Elena Pintilei şi Adriana Chindriş.

De altminteri, Alis Niculică  joacă şi la Salonul de Carte Românească de aici un rol principal, captând atenţia participanţilor cu o selecţie din cele peste 40 de titluri cu autori suceveni apărute în anul 2015 şi intrate şi în rafturile Bibliotecii Bucovinei, dar şi cu mărturisirea încântării de a se afla din nou la Herţa, după o scurtă trecere cu ani în urmă, cu un popas „cât pentru o coroană de flori şi o fotografie la bustul lui Eminescu”, împreună cu un grup de membri ai Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, cu ing. Mircea Irimescu, atunci preşedinte.

Un drum care, ca şi cartea lui Alex Ştefănescu, poate să aparţină zilei de mâine, este la liceul  din localitate, purtând de asemenea numele lui Gheorghe Asachi, cu dorinţa stârnită de informaţia existenţei acolo a unui spaţiu memorial consacrat ilustrului ctitor al culturii naţionale, întemeietor al învăţământului superior în limba română şi al presei în limba română, între multe, multe altele de acelaşi calibru, şi întărită de convingerea Elenei Mihai că  elevii de acolo, peste o sută,  trăiesc ca pe o sărbătoare întâlnirile cu scriitori, cu intelectuali de marcă, menţionând-o pe aceea cu dna acad. Alexandrina Cernov, directoarea editurii cernăuţene „Alexandru cel Bun” şi redactor-şef al revistei de istorie şi cultură „Glasul Bucovinei”.

O prezenţă familiară profesorilor şi bibliotecarilor herţeni, dar şi un prilej de mândrie, deoarece îi asociază numele cu „Gazeta de Herţa” şi cu Grupul Editorial Cuvântul din Herţa,  Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” Cernăuţi, povesteşte că mai importante decât dificultăţile navetei sale  zilnice de peste 20 de ani pe ruta Cernăuţi – Herţa – Cernăuţi sunt satisfacţia cuvântului românesc tipărit pe pagină de ziar şi de carte şi marea satisfacţie de a avea cititori în ciuda vremilor neprielnice.

La cuvântul românesc se referă şi Doina Bojescu, mărturisind câtă plăcere îi face să vină la Herţa, „aici, unde auzim limba română pe stradă”, unde găsim „o bibliotecă frumoasă, bibliotecari uniţi, oameni primitori, iubitori de cultură”, încât nu-i de mirare că numărul cititorilor este în creştere, că a auzit că au aici „şi cititori din estul Ucrainei”.

În ceea ce priveşte autorităţile, Constantin Tănase, vicepreşedinte al Consiliului Raional Herţa, nou ales, „avem numai o lună de zile”,  promite că „pe viitor, noi împreună cu dumneavoastră”, ţinând cont că „avem peste 90 procente români naturali,  vom da  ajutor ca astfel de întâlniri să aibă loc poate mai des”, încheind ca un entuziast: „Felicitări şi bucurie la toţi!”.

Deşi vorbindu-se de scriitorii cernăuţeni veniţi la Salonul de Carte Românească de la Herţa a fost pomenită doar Doina Bojescu, la fel de îndreptăţită la recunoaşterea acestui statut este Maria Toacă,  graţie reportajelor sale hrănite de talent şi culturalitate, fără egal în nordul Bucovinei, dar şi calităţii sale de coautoare a unei cărţi distinse cu Premiul pentru Carte al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România şi cu Marele Premiu „Bucovina” al Societăţii Scriitorilor Bucovineni. Cu această precizare, punct de vedere personal, nu vreau să ofer o temă de meditaţie Societăţii Scriitorilor Români din Cernăuţi, ci să focalizez, chiar şi o clipă, lumina şi căldura acestei adunări de oameni iubitori de carte asupra unui chip şi nume de om al cărţii în cel mai puternic şi nobil înţeles.

Dar să ne reîntoarcem la autorii herţeni: Gheorghe Şodrângă (Regăţeanu), care şi-a adunat toate sentimentele generate de timpurile noastre, inclusiv jalea pentru pământul nelucrat, speranţa că „cei ce dorm se vor trezi”, şi Silvia Caba-Ghivireac, care şi-a pus sufletul pe palme, găsind astfel de momente atât de frumoase, încât „le compar cu nişte fântâni săpate într-un câmp deschis din care toţi putem să bem”, întâlnire şi imagine încununate de apariţia  grupului folcloric „Ciocârlia” de la Horbova, condus de şefa bibliotecii de acolo, Elena Jechil.

Bradul de Crăciun alcătuit cu măiestrie de bibliotecarele din Herţa din cele mai frumoase cărţi, care o emoţionează nu numai pe Mihaela Buculei, însă ea a mărturisit-o public, vibrează sub glasul argintiu al ciocârliilor Elenei Jechil: Colindăm, colindăm iarna / pe la uşi, pe la fereşti / cu colinde româneşti... Şi ne aduce aminte, decupată din cartea lui Alis Nicilică Din istoria vieţii culturale a Bucovinei: teatrul şi muzica (1775-1940), ce spunea Gheorghe Asachi ascultându-le pe înaintaşele  lor – „moldovanul simte un ce patriotic, o moştenire strămoşească ce singură poate s-au păstrat în toată a ei întregime...” –, şi ne  însoţeşte pe străzile oraşului în care toată lumea vorbeşte româneşte şi ne apără şi de frig, şi de lapoviţă, şi de neliniştile care ne încearcă atunci când plecăm să ne căutăm fraţii între străini. Şi ne arată calea spre bustul cărturarului, vizibil şi ascuns deopotrivă de copacii deşi şi înalţi din parcul central al aşezării.

Încerc să mi-l închipui între arborii încărcaţi de florile şi frunzele tinere ale primăverii, dar memoria îşi începe subtila şi invincibila lucrare asupra imaginaţiei şi întâi îmi şopteşte definiţia acrobaţiei din jocurile şi jucăriile domnului Alexandru Ştefănescu: „Într-o livadă (pomăt) cu pomi apropiaţi, se trecea, prin salturi, dintr-un pom în altul. Ideea era să treci astfel prin toţi pomii. Când îţi luai avânt, zvâcnind din picioare şi întinzând mâinile înainte, pentru a te agăţa de o creangă dintr-un pom apropiat, aveai senzaţia că zbori”. Şi-apoi preschimbă toţi pomii, toţi copacii Herţei în brazi de Crăciun, după chipul celui înălţat din cărţi de doamnele bibliotecare, cu adolescenţa şi copilăria  urcând filă după filă, ram după ram  spre vârf şi de acolo aruncându-se spre altul, până ce însăşi bolta cerească se luminează sub albul de zăpadă al îngerilor cititori.

 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog