LA ACADEMIA ROMÂNĂ
ADEVĂRUL DESPRE NOI
DIMENSIUNI ALE CONTINUITĂȚII ROMÂNEȘTI
PRECURSORII DESPRE UNIRE
COŞERIANA
ANALIZE ŞI INTERPRETĂRI
INTERFERENŢE
CUVINTE DEZVELITE
GRAMATICĂ
AD LITTERAM
INEDIT
RECITIREA CLASICILOR
ECOURI, REFLECȚII
CĂRŢI ŞI ATITUDINI
POESIS
CRITICĂ, ESEU
SINTEZE
PRO DIDACTICA
ÎNSEMNE IDENTITARE
PORTRET
DIALOGUL ARTELOR
AUTORI ÎN NR. CURENT
Arhiva
20182017 - Nr. 5-6, anul XXVII, 2017
- Nr. 4, anul XXVII, 2017
- Nr. 3, anul XXVII, 2017
- Nr. 2, anul XXVII, 2017
- Nr. 1, anul XXVII, 2017
201620152014 - Nr. 6, anul XXIV, 2014
- Nr. 5, anul XXIV, 2014
- Nr. 4, anul XXIV, 2014
- Nr. 3, anul XXIV, 2014
- Nr. 2, anul XXIV, 2014
- Nr. 1, anul XXIV, 2014
20132012 - Nr. 11-12, anul XXII, 2012
- Nr. 9-10, anul XXII, 2012
- Nr. 7-8, anul XXII, 2012
- Nr. 5-6, anul XXII, 2012
- Nr. 3-4, anul XXII, 2012
- Nr. 1-2, anul XXII, 2012
2011 - Nr. 11-12, anul XXI, 2011
- Nr. 9-10, anul XXI, 2011
- Nr. 7-8, anul XXI, 2011
- Nr. 3-6, anul XXI, 2011
- Nr. 1-2, anul XXI, 2011
2010 - Nr. 11-12, anul XX, 2010
- Nr. 9-10, anul XX, 2010
- Nr. 7-8, anul XX, 2010
- Nr. 5-6, anul XX, 2010
- Nr. 3-4, anul XX, 2010
- Nr. 1-2, anul XX, 2010
2009 - Nr. 11-12, anul XIX, 2009
- Nr. 9-10, anul XIX, 2009
- Nr. 7-8, anul XIX, 2009
- Nr. 5-6, anul XIX, 2009
- Nr. 1-4, anul XIX, 2009
2008 - Nr. 11-12, anul XVIII, 2008
- Nr. 9-10, anul XVIII, 2008
- Nr. 7-8, anul XVIII, 2008
- Nr. 5-6, anul XVIII, 2008
- Nr. 3-4, anul XVIII, 2008
- Nr. 1-2, anul XVIII, 2008
20072006 - Nr. 11-12, anul XVI, 2006
- Nr. 10, anul XVI, 2006
- Nr. 7-9, anul XVI, 2006
- Nr. 4-6, anul XVI, 2006
- Nr. 1-3, anul XVI, 2006
2005 - Nr. 12, anul XV, 2005
- Nr. 11, anul XV, 2005
- Nr. 10, anul XV, 2005
- Nr. 5-9, anul XV, 2005
- Nr. 4, anul XV, 2005
- Nr. 1-3, anul XV, 2005
2004 - Nr. 12, anul XIV, 2004
- Nr. 11, anul XIV, 2004
- Nr. 9-10, anul XIV, 2004
- Nr. 7-8, anul XIV, 2004
- Nr. 4-6, anul XIV, 2004
- Nr. 1-3, anul XIV, 2004
2003 - Nr. 11-12, anul XIII, 2003
- Nr. 6-10, anul XIII, 2003
- Nr. 4-5, anul XIII, 2003
- Nr. 2-3, anul XIII, 2003
- Nr. 1, anul XIII, 2003
2002 - Nr. 11-12, anul XII, 2002
- Nr. 10, anul XII, 2002
- Nr. 7-9, anul XII, 2002
- Nr. 4-6, anul XII, 2002
- Nr. 1-3, anul XII, 2002
2001
1991-2001
|
DIALOGUL ARTELOR
|
Pânze care se vor citite
Claudia PARTOLE
|
Alte articole de
Claudia PARTOLE
|
Revista Limba Română Nr. 1-2, anul XXVI, 2016
Pentru tipar
|
 |
Am admirat în solitudine expoziția pictoriței Iraida Ciobanu cu genericul „Lacul codrilor albastru” (găzduită de Casa Limbii Române „Nichita Stanescu”). Am trecut de la o pânză la alta ca printr-un labirint al memoriei în care cotidianul e concentrat în clipe memorabile, marcante. Doar la impresioniști am văzut o asemenea avalanşă cromatică cu mesaje exprimate eclectic, cu stări explozive din cele mai bizare, mai sofisticate, mai sobre; unele separate, altele combinate echilibrat. Fiecare tablou al Iraidei Ciobanu e o trăire, o emoție specială, unică. Astfel, contemplând pânzele expuse („Lacul codrilor albastru”, „Motiv de primăvară”, „Motiv de iarnă”, „Păsări și flori”, „Amurg”), am avut senzația atingerii unui spaţiu caleidoscopic. Lucrările sale sugerează ideea renașterii permanente a lumii prin culoare, prin sublim. Bunăoară, tabloul „Amurg” redă subtil, în nuanțe sobre, imaginea omului identificat cu divinitatea. O stare de culoare vie inspiră și „Tripticul” ornat cu păsări, iar „Privirea din geam” parcă surprinde cromatic cântecul păsărilor. De asemenea, impresionează prin atmosfera creată motivele de primăvară, de iarnă, precum „Stânjeneii albaștri” și „Ferestrele cu mușcate”... În sfârșit, „Lacul codrilor albastru” – o feerie cromatică ce exprimă surprinzător un motiv de basm. Mirificul fiind inspirat și de auriul risipit oarecum întâmplător pe pânză întru a evidenția chipurile personajelor misterioase, imprimate pe oglinda încremenită a timpului... Sunt lucrări contaminante, care te fac să surprinzi prin spectrul lor variat și abundent vibrația culorilor.
O stare identică am trăit și acum câțiva ani la vernisarea unei alte expoziții a Iraidei Ciobanu în Sala Uniunii Artiștilor Plastici „Constantin Brâncuși”. Atunci, ca și acum, am avut certitudinea că, la ieşirea din lumea copilăriei (ca dintr-o poveste: pe un drum protejat de plopi înalţi şi de stejari seculari – argument fiind lucrarea „Drumul Copilăriei”), pictorița a trecut mai întâi printr-o stare de zbucium sufletesc, de frustrare, până a purcede la descoperirea lumii pe care o tot povestește cromatic. Faptul că și-a păstrat condiția de explorator – curiozitate specifică copiilor și oamenilor de artă – i-a influențat benefic creația. Majoritatea lucrărilor Iraidei Ciobanu te transferă în lumea basmelor. Pentru pictoriță impulsul-filiație este lumea mirifică a copilăriei, vârstă care-și pune amprenta pe memorie. Ci doar prin creație se poate obține accesul-revenire la copilărie. Eu am descoperit-o pe Iraida Ciobanu în trei ipostaze: de povestitor, de observator și de translator prin grai cromatic. În acest context, nu pot uita prima noastră întâlnire, care a avut loc în universul „colorat” de pictoriță. Acasă la ea! Totul, până și aerul, părea învăluit într-o feregea multicoloră. Ascultându-i poveștile din copilărie, ilustrate atât verbal cât și cromatic, mă simțeam luată de un miraj care mă purta peste ulițele și casele în care sălășluiește spiritul bunicilor și unde copilăria a trăit și trăiește clipe unice și marcante. Atunci am înțeles de unde-i vin motivele rurale atât de frecvent întâlnite în lucrări. Aceste imagini și subiecte obsesive pentru pictoriță, grație măiestriei sale, inspiră o trăire frumoasă, parfumată de dorul pentru povestea cu tinerețe fără bătrânețe... A povesti cromatic e ceva deosebit! Iraidei Ciobanu îi reușește. În lucrările ei, dacă ai ochiul atent, observi spațiul unde a întâlnit pictorița pasărea măiastră și mărul fermecat, unde și când a băut din izvorul cu apă vie. Descoperi lăicerele urzite și țesute de bunica, din care până în ziua de azi nepoata-pictoriță deapănă firele curcubeice, țesându-le însă mai altfel. În multe tablouri de-ale Iraidei Ciobanu vezi decoruri „copiate” din „zugrăvelile” naive imprimate pe casele bătrânești și pe porțile de la țară. Pictorița, într-adevăr, imită acele creații de o simplețe copleșitoare, dar o face la un alt nivel artistic, inspirându-le atât valoare sentimentală prin dorul de cele trăite, cât și protejându-le de neglijența timpului care nu le-a cruțat adevăratul chip. Dacă nu ar avea în suflet imaginea copilăriei, Iraida Ciobanu n-ar fi atât de inspirată...
Este pictoriţa care lucrează cu inima, dând libertate totală fanteziei. Cercetându-i creația, am impresia că pentru ea toate contează atunci când îşi odihneşte privirea pentru a fixa ceva pe pânză. În unele lucrări pictorița nu delimitează, nu separă culorile, ea le lasă intenționat să se amestece, să se suprapună, să se contopească, pentru ca mai apoi, în mod firesc, să se identifice. „Stările” redate de Iraida Ciobanu transmit vibraţii care trezesc şi inspiră nostalgie pentru clipele trăite, dar şi visate, imaginate. „Irișii”, bunăoară, simbolizând tandrețe, amintesc să punem preț pe ea; „Floarea soarelui”, care e regina supusă astrului ceresc, ne transmite căldura și lumina acestuia; păpădiile din „Ograda cu păpădii”, cărora poetul le-a zis „triste flori de scamă...”, ne opresc respiraţia implorând să nu le risipim farmecul. În imaginaţia pictoriţei Iraida Ciobanu toate (şi „Merele cu păsări”, şi „Fructele”, şi „Oranjul” – disecat cu multă fineţe) semnifică ceva pe cât de simplu, comun, pe atât de profund, irepetabil. Astfel, de la „Vestire” până la „Starea de linişte” (lucrări cu mesaj filozofic), trec cu privirea, ca într-un dans oniric frumos colorat, pentru a mă opri fascinată lângă alte tablouri ademenitoare: „După ploaie”, „Geamuri...” (alte motive obsesive ale pictoriţei, ce fac să-ţi aminteşti de simbolismul nipon în care puţinul vorbeşte mult şi nimicul aparent e totul).
Prin aceste lucrări, ce seamănă cu nişte licurici într-o noapte înstelată, dar şi cu nişte raze ademenitoare în plină zi, expoziţia Iraidei Ciobanu de la Casa Limbii Române rămâne în amintire, aidoma unui univers mirific cu imagini impresionante şi memorabile...
Iraida CIOBANU este artist plastic, cercetător ştiinţific, cadru didactic. S-a născut la 24 martie 1960, în comuna Selişte, raionul Nisporeni, Republica Moldova. Studii: Şcoala de arte plastice pentru copii „A.V. Sciusev”, Colegiul de arte plastice „Alexandru Plămădeală”, Facultatea de Litere, Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Arte Plastice şi Design, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, doctorandă la A.Ş.M. Autoare a numeroase expoziţii personale şi de grup (Chişinău, Piatra-Neamţ, Tighina, Câmpul Lung Moldovenesc, Bacău). Lucrări semnate de I. Ciobanu se află în colecţii private din Germania, Israel, Italia, Polonia, Portugalia, Serbia, Spania, SUA, Ucraina, România şi Moldova. Este laureată a unor concursuri naţionale şi internaţionale.
|
|
|
|
|