Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

ARGUMENT

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CRITICĂ, ESEU

PRO DIDACTICA

COŞERIANA

RECURS LA PATRIMONIU

LECŢIILE ISTORIEI

MEMORIALISTICĂ

DIALOGUL ARTELOR

EX CIVITAS

PROZĂ

POESIS

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

DIALOGUL ARTELOR

Pânze care se vor citite

Claudia PARTOLE

Alte articole de
Claudia PARTOLE
Revista Limba Română
Nr. 1-2, anul XXVI, 2016

Pentru tipar

Pânze care se vor citite

Am admirat în solitudine expoziția pictoriței Iraida Ciobanu cu genericul „Lacul codrilor albastru” (găzduită de Casa Limbii Române „Nichita Stanescu”). Am trecut de la o pânză la alta ca printr-un labirint al memoriei în care cotidianul e concentrat în clipe memorabile, marcante. Doar la impresioniști am văzut o asemenea avalanşă cromatică cu mesaje exprimate eclectic, cu stări explozive din cele mai bizare, mai sofisticate, mai sobre; unele separate, altele combinate echilibrat. Fiecare tablou al Iraidei Ciobanu e o trăire, o emoție specială, unică. Astfel, contemplând pânzele expuse („Lacul codrilor albastru”, „Motiv de primăvară”, „Motiv de iarnă”, „Păsări și flori”, „Amurg”), am avut senzația atingerii unui spaţiu caleidoscopic. Lucrările sale sugerează ideea renașterii permanente a lumii prin culoare, prin sublim. Bunăoară, tabloul „Amurg” redă subtil, în nuanțe sobre, imaginea omului identificat cu divinitatea. O stare de culoare vie inspiră și „Tripticul” ornat cu păsări, iar „Privirea din geam” parcă surprinde cromatic cântecul păsărilor. De asemenea, impresionează prin atmosfera creată motivele de primăvară, de iarnă, precum „Stânjeneii albaștri” și „Ferestrele cu mușcate”... În sfârșit, „Lacul codrilor albastru” – o feerie cromatică ce exprimă surprinzător un motiv de basm. Mirificul fiind inspirat și de auriul risipit oarecum întâmplător pe pânză întru a evidenția chipurile personajelor misterioase, imprimate pe oglinda încremenită a timpului... Sunt lucrări contaminante, care te fac să surprinzi prin spectrul lor variat și abundent vibrația culorilor. 

O stare identică am trăit și acum câțiva ani la vernisarea unei alte expoziții a Iraidei Ciobanu în Sala Uniunii Artiștilor Plastici „Constantin Brâncuși”. Atunci, ca și acum, am avut certitudinea că, la ieşirea din lumea copilăriei (ca dintr-o poveste: pe un drum protejat de plopi înalţi şi de stejari seculari – argument fiind lucrarea „Drumul Copilăriei”), pictorița a trecut mai întâi printr-o stare de zbucium sufletesc, de frustrare, până a purcede la descoperirea lumii pe care o tot povestește cromatic. Faptul că și-a păstrat condiția de explorator – curiozitate specifică copiilor și oamenilor de artă – i-a influențat benefic creația. Majoritatea lucrărilor Iraidei Ciobanu te transferă în lumea basmelor. Pentru pictoriță impulsul-filiație este lumea mirifică a copilăriei, vârstă care-și pune amprenta pe memorie. Ci doar prin creație se poate obține accesul-revenire la copilărie. Eu am descoperit-o pe Iraida Ciobanu în trei ipostaze: de povestitor, de observator și de translator prin grai cromatic. În acest context, nu pot uita prima noastră întâlnire, care a avut loc în universul „colorat” de pictoriță. Acasă la ea! Totul, până și aerul, părea învăluit într-o feregea multicoloră. Ascultându-i poveștile din copilărie, ilustrate atât verbal cât și cromatic, mă simțeam luată de un miraj care mă purta peste ulițele și casele în care sălășluiește spiritul bunicilor și unde copilăria a trăit și trăiește clipe unice și marcante. Atunci am înțeles de unde-i vin motivele rurale atât de frecvent întâlnite în lucrări. Aceste imagini și subiecte obsesive pentru pictoriță, grație măiestriei sale, inspiră o trăire frumoasă, parfumată de dorul pentru povestea cu tinerețe fără bătrânețe... A povesti cromatic e ceva deosebit! Iraidei Ciobanu îi reușește. În lucrările ei, dacă ai ochiul atent, observi spațiul unde a întâlnit pictorița pasărea măiastră și mărul fermecat, unde și când a băut din izvorul cu apă vie. Descoperi lăicerele urzite și țesute de bunica, din care până în ziua de azi nepoata-pictoriță deapănă firele curcubeice, țesându-le însă mai altfel. În multe tablouri de-ale Iraidei Ciobanu vezi decoruri „copiate” din „zugrăvelile” naive imprimate pe casele bătrânești și pe porțile de la țară. Pictorița, într-adevăr, imită acele creații de o simplețe copleșitoare, dar o face la un alt nivel artistic, inspirându-le atât valoare sentimentală prin dorul de cele trăite, cât și protejându-le de neglijența timpului care nu le-a cruțat adevăratul chip. Dacă nu ar avea în suflet imaginea copilăriei, Iraida Ciobanu n-ar fi atât de inspirată...

Este pictoriţa care lucrează cu inima, dând libertate totală fanteziei. Cercetându-i creația, am impresia că pentru ea toate contează atunci când îşi odihneşte privirea pentru a fixa ceva pe pânză. În unele lucrări pictorița nu delimitează, nu separă culorile, ea le lasă intenționat să se amestece, să se suprapună, să se contopească, pentru ca mai apoi, în mod firesc, să se identifice. „Stările” redate de Iraida Ciobanu transmit vibraţii care trezesc şi inspiră nostalgie pentru clipele trăite, dar şi visate, imaginate. „Irișii”, bunăoară, simbolizând tandrețe, amintesc să punem preț pe ea; „Floarea soarelui”, care e regina supusă astrului ceresc, ne transmite căldura și lumina acestuia; păpădiile din „Ograda cu păpădii”, cărora poetul le-a zis „triste flori de scamă...”, ne opresc respiraţia implorând să nu le risipim farmecul. În imaginaţia pictoriţei Iraida Ciobanu toate (şi „Merele cu păsări”, şi „Fructele”, şi „Oranjul” – disecat cu multă fineţe) semnifică ceva pe cât de simplu, comun, pe atât de profund, irepetabil. Astfel, de la „Vestire” până la „Starea de linişte” (lucrări cu mesaj filozofic), trec cu privirea, ca într-un dans oniric frumos colorat, pentru a mă opri fascinată lângă alte tablouri ademenitoare: „După ploaie”, „Geamuri...” (alte motive obsesive ale pictoriţei, ce fac să-ţi aminteşti de simbolismul nipon în care puţinul vorbeşte mult şi nimicul aparent e totul).

Prin aceste lucrări, ce seamănă cu nişte licurici într-o noapte înstelată, dar şi cu nişte raze ademenitoare în plină zi, expoziţia Iraidei Ciobanu de la Casa Limbii Române rămâne în amintire, aidoma unui univers mirific cu imagini impresionante şi memorabile...

Iraida CIOBANU este artist plastic, cercetător ştiinţific, cadru didactic. S-a născut la 24 martie 1960, în comuna Selişte, raionul Nisporeni, Republica Moldova. Studii: Şcoala de arte plastice pentru copii „A.V. Sciusev”, Colegiul de arte plastice „Alexandru Plămădeală”, Facultatea de Litere, Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Arte Plastice şi Design, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, doctorandă la A.Ş.M. Autoare a numeroase expoziţii personale şi de grup (Chişinău, Piatra-Neamţ, Tighina, Câmpul Lung Moldovenesc, Bacău). Lucrări semnate de  I. Ciobanu se află  în colecţii private din Germania, Israel, Italia, Polonia, Portugalia, Serbia, Spania, SUA, Ucraina, România şi Moldova. Este laureată a unor concursuri naţionale şi internaţionale.

 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog