Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

„NIMIC NU POATE GOLUL SĂ-L UMPLE”

Mesaje de condoleanţe la încetarea din viaţă a poetului

Alte articole de
Revista Limba Română
Nr. 1-4, anul XIX, 2009

Pentru tipar

O lecţie nemuritoare pentru cetăţenii ţării
 
În urma unui accident rutier, în noaptea spre 18 ianuarie 2009, s-a stins din viaţă poetul Grigore Vieru, scriitor al poporului, Cavaler al „Ordinului Republicii”, doctor honoris causa al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935 în satul Pererita, raionul Briceni, într-o familie de ţărani. În anul 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău. Debutează în literatură în anul 1957 cu placheta de versuri pentru copii Alarma, urmată de culegerile Muzicuţe, La fereastra cu minuni, Bună ziua, fulgilor, Numele tău, Duminica cuvintelor, Un verde ne vede, Mama, Sa creşti mare, Fiindcă iubescTaina care mă apără, Cel care sunt, Rădăcina de foc, Acum şi în veac ş.a.
Autor al celebrei cărţi pentru copii Albinuţa şi al altor culegeri traduse în câteva zeci de limbi ale lumii, Laureat al Premiului de Stat şi al mai multor premii internaţionale printre care Diploma „Andersen”, Cavaler al Ordinului „Prietenia Popoarelor”, Grigore Vieru reprezintă o epocă de aur în istoria literaturii naţionale şi universale, fiind un adevărat tezaur al dragostei de neam şi de pământul străbun.
Cu profunde ramificaţii în folclor şi tradiţiile clasice, opera poetică a lui Grigore Vieru înscrie, prin puterea iubirii de mamă şi de ţară, a dorului de tot ce este frumos şi sfânt, una dintre cele mai inspirate pagini în istoria literaturii şi culturii ţării noastre.
Trecerea atât de dramatică din viaţă a poetului Grigore Vieru lasă un gol imens în viaţa noastră. Arta poetică, moştenirea spirituală a lui Grigore Vieru, închinată neamului căruia i-a slujit cu devotament neclintit până la ultima suflare, reprezintă o lecţie nemuritoare pentru cetăţenii ţării noastre, pentru toţi cei care l-au cunoscut şi i-au apreciat opera.
Dumnezeu să-l odihnească în pace.
 
Vladimir Voronin, Preşedintele Republicii Moldova
Marian Lupu, Preşedinte al Parlamentului
Zinaida GreceanÂi, Prim-Ministru
Victor Stepaniuc, Viceprim-Ministru
Gheorghe Duca, preşedinte al Academiei de Ştiinţe a Moldovei
Ion Druţă, academician, scriitor
Eugen Doga, academician, compozitor
Mihai Cimpoi, Preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova
 
 
O pierdere pentru cultura română
 
Am primit cu adâncă tristeţe vestea dispariţiei dintre noi a poetului basarabean Grigore Vieru. Voce a conştiinţei româneşti, Grigore Vieru va rămâne în memoria noastră prin dragostea sa pentru limba şi istoria românilor de pe ambele maluri ale Prutului, prin idealurile pe care le-a slujit neobosit. Stingerea sa din viaţă reprezintă o mare pierdere pentru cultura română. Pe această cale, doresc să transmit sincere condoleanţe familiei sale! Dumnezeu să-l odihnească!
 
Traian Băsescu,
Preşedinte al României
 
 
Dedicat valorilor româneşti
 
Am primit cu profund regret vestea trecerii la cele veşnice a marelui poet şi patriot Grigore Vieru. Artist şi militant, liric de mare talent şi conştiinţă înaltă, inovator în creaţie dar şi păstrător al tradiţiei, Grigore Vieru şi-a câştigat un loc de cinste în memoria culturală a ţării noastre. Aduc un omagiu celui care, prin credinţa şi forţa morală cu care s-a dedicat apărării limbii, spiritului şi valorilor româneşti, a devenit un model de patriotism şi un simbol al neamului. Sincere condoleanţe familiei, prietenilor, tuturor celor care l-au iubit şi admirat!
 
Emil BOC,
Prim-Ministru al Guvernului României
 
 
A cântat ca nimeni altul limba română
 
Trecerea la cele veşnice a poetului naţional Grigore Vieru este o pierdere fără egal pentru întreaga cultură română dar care a devenit, prin valoarea de simbol a vieţii şi operei marelui dispărut, expresia puternică a perenităţii personalităţii acestuia.
Cel mai mare omagiu şi respect pe care le vom arăta poetului constă în păstrarea memoriei sale cu cea mai mare sfinţenie. Va trebui să ne amintim permanent de el, să nu uităm nici un moment că Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet, şi-a asumat să fie parte a sufletului culturii române şi va rămâne mereu un poet esenţial şi general pentru spaţiul românesc. Grigore Vieru a fost un poet implicat şi nu unul contemplativ, lira lui a avut o strună civică foarte puternică. El a cântat ca nimeni altul limba română, neamul, mama, universul copilăriei. A scris poezii extrem de frumoase şi calde, care au fost imediat îndrăgite şi preluate de admiratori. A scris texte pentru muzică, care au avut un succes enorm.
Ne vom aminti cu pioşenie de omul firav, însă de un spirit foarte tare, singuratic, uşor resemnat, cu privirea vie, curioasă şi neliniştită, cu vorba înceată, moale, bine cumpănită.
Grigore Vieru a fost ales membru de onoare al Academiei Române, a fost decorat cu „Steaua României”, în semn de apreciere a contribuţiei incontestabile la îmbogăţirea literaturii române.
Poetul Grigore Vieru a anticipat perspectiva veşniciei operei sale încă în poezia Între Orfeu şi Hristos, în care spunea: „Pentru că am văzut, ochiul meu a murit. / Lacrima: piatra funerară / Pe mormântul ochiului meu, / Va veni alt cer, / în altă lume se va deschide / Ochiul meu, dând piatra la o parte.”
Dumnezeu să-l odihnească!
 
Filip Teodorescu,
ambasador al României în Republica Moldova
 
 
Compasiune profundă
 
„Am aflat cu adâncă durere că marele poet român din Basarabia, Grigore Vieru, a plecat dintre noi după ce a suferit un grav accident, pe când se întorcea de la Cahul, unde participase la sărbătorirea idolului său, Mihai Eminescu. Este una dintre cele mai dureroase pierderi ale literaturii române din ultimii ani.
Grigore Vieru este poetul român care a abordat temele grave ale existenţei: mama, patria, iubirea, pe care le-a prezentat cu sinceritate şi căldură semenilor săi, transmiţând cu deosebită simţire aceste nobile sentimente şi copiilor români, prin versurile sale fără de pereche. Viaţa sa a fost o continuă luptă pentru cultivarea limbii române, merite care i-au adus alegerea ca membru al Academiei Române. Pentru activitatea sa cetăţenească neobosită, Academia Română l-a propus candidat la Premiul Nobel pentru pace.
Academia Română a deschis, la sediul ei, o carte de condoleanţe cu aceasta tristă ocazie pentru toţi românii.
Vă rugăm să transmiteţi familiei, membrilor Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi ai Uniunii Scriitorilor din Basarabia, prietenilor şi celor care l-au iubit mesajul de compasiune profundă pentru marea pierdere suferită.
Dumnezeu să-i odihnească în pace sufletul său blând, bun şi generos”.
 
Academia Română
 
 
Simbol al renaşterii naţionale
 
La 18 ianuarie 2009, în urma unui tragic accident rutier, a încetat să bată inima marelui poet Grigore Vieru, personalitate proeminentă a literaturii şi culturii române.
Scriitorii, oamenii de cultură, cititorii de toate vârstele care i-au îndrăgit opera deplâng decesul prematur al poetului – un adevărat simbol al renaşterii naţionale în Basarabia, al luptei pentru limba română şi identitatea noastră românească.
Prin întreaga sa operă, prin activitatea literară şi publică, Grigore Vieru a promovat conştiinţa unităţii spaţiului cultural românesc, fiind prezent cu o totală dăruire de sine în miezul fierbinte al celor mai importante evenimente desfăşurate pe ambele maluri ale Prutului. Poezia lui Grigore Vieru, lirica sa socială şi de dragoste, de o vibrantă modernitate, a contribuit decisiv la reactualizarea tradiţiei marilor clasici ai literaturii române, devenind un bun al iubitorilor de poezie de pe întreg mapamondul.
Poetul a fost un adevărat pedagog al neamului, modelând în spiritul binelui şi frumosului generaţii întregi de copii şi adolescenţi şi devenind un autentic scriitor al poporului.
Volumele sale sunt cărţi de referinţă în procesul literar, cultural şi educaţional, contribuind în mod substanţial la înnoirea mentalităţii şi viziunii privind destinul istoric al neamului nostru şi locul său în contextul civilizaţiei contemporane.
A semnat peste o sută de cărţi de poezie, multe dintre acestea fiind traduse în limbi de circulaţie universală, precum şi importante lucrări didactice – Abecedarul, Albinuţa ş.a.
A fost ales membru al Academiei Române, care în 1992 l-a propus la Premiul Nobel pentru pace, a fost doctor honoris causa al Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi al mai multor universităţi, Laureat al Premiului Naţional, al Diplomei Internaţionale H. Ch. Andersen, al unor prestigioase premii naţionale şi internaţionale, deţinător al Medaliei de Aur a Agenţiei pentru Proprietate Intelectuală de la Geneva.
A reprezentat societatea noastră civilă în cele mai înalte foruri, inclusiv în parlamentul gorbaciovist.
Dispariţia lui Grigore Vieru este o pierdere grea şi irecuperabilă a întregii literaturi şi culturi române. Rămâne nemuritoare creaţia sa, inspirată de tot ce avem mai sfânt: mama, iubirea, limba română, adevărul istoric, neamul românesc.
Trecut la cele veşnice în chiar ziua Sfântului Grigorie cel Mare, poetul Grigore Vieru va rămâne pentru totdeauna în panteonul sacru al spiritualităţii româneşti.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
 
Mihai Cimpoi, Arcadie Suceveanu, Spiridon Vangheli, Petru Soltan,
Constantin Tănase, Andrei Strâmbeanu, Nicolae Dabija, Ion Hadârcă,
Valeriu Matei, Igor Creţu, Anatol Codru, Anatol Gujel, Leonida Lari,
Teo Chiriac, Nicolae Rusu, Marcela Benea, Andrei Burac, Mihail Gh. Cibotaru,
Mihail Ion Cibotaru, Ion Ciocanu, Argentina Cupcea-Josu, Nicolae Roibu,
Anatol Ciobanu, Iulian Filip, Alexandru Gromov, Nina Josu, Vasile Tărâţeanu,
Mircea Lutic, Mihai Morăraş, Tudor Palladi, Vlad Pohilă, Victor Dumbrăveanu,
Luminiţa Dumbrăveanu, Victor Prohin, Ana Bantoş, Alexandru Bantoş,
Alexe Rău, Vasile Romanciuc, Aurelian Silvestru, Efim Tarlapan,
Gheorghe Bâlici, Larisa Turea, Ianoş Ţurcanu, Gheorghe Urschi,
Grigore Botezatu, Ion Vieru, Vlad Zbârciog, Ilie Zegrea, Arhip Cibotaru,
Nicolae Bileţchi, Alexei Marinat, Valeriu Gagiu, Gheorghe Marin,
Efim Josanu, Aurelia Borzin, Ion Diviza, Alexandru Burlacu, Nicolae Băieşu,
Anatol Ciocanu, Valeriu Babanschi, Iurie Grecov, Serafim Belicov,
Gheorghe Calamanciuc, Ion Melniciuc, Vasile Căpăţână, Victor Cirimpei,
Iurie Colesnic, Haralambie Moraru, Anatol Gavrilov,
Ioan Mânăscurtă, Miroslava Metleaeva, Elena Vatamanu-Curicheru
 
 
Scut şi armă
 
Membrii comunităţii filologice şi literare ieşene, cercetătorii ştiinţifici de la Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide” al Academiei Române au aflat cu adâncă durere despre trecerea la cele veşnice a celui care a fost Grigore Vieru. Prin stingerea lui, literatura română a suferit o mare pierdere, deoarece a dispărut una dintre cele mai reprezentative voci poetice din contemporaneitate. Versurile lui au păstrat nealterată curăţenia limbii române într-o vreme în care aceasta era, şi încă mai este, oropsită la ea acasă. Cititorii din stânga şi din dreapta Prutului, fie ei copii, fie adulţi sau vârstnici, le recită cu încredinţarea că află în ele un scut şi o armă: „Frate, / nu există graniţă / Prin care Cântecul / Nu ar putea să răzbată”. Şi de dincolo de Stix, Cântecul lui Grigore Vieru răzbate neîngrădit, ca “o floare de lumină” pentru toţi românii. Dumnezeu să-l odihnească în pace pe fratele Grigore!
 
Prof. univ. dr. Dan Mănucă,
directorul Institutului de Filologie Română „Alexandru Philippide”
al Academiei Române
 
 
Îngenunchind în faţa sicriului...
 
Nu am, moarte, cu tine nimic”, spunea cu ani în urmă poetul Grigore Vieru într-un poem cutremurător de sincer şi de emoţionant. Însă iată că ea, moartea, are ce are cu neamul omenesc şi loveşte mişeleşte în flori şi, deopotrivă, în tulpini de brazi, culcându-i la pământ.
Moartea violentă, accidentală a poetului Grigore Vieru a cutremurat tot neamul românesc, făcându-ne să ne punem iar şi iar întrebarea: cât va mai trebui să plătim cu vieţi omeneşti pentru limba maternă, pentru integritatea noastră spirituală şi demnitatea naţională?
Orice dispariţie dintre cei vii a unui om este o mare durere şi o pierdere irecuperabilă pentru rudele şi prietenii defunctului. Moartea unui scriitor miruit cu geniu, cum este Grigore Vieru, înseamnă o răsturnare a timpului, o scufundare în întuneric şi o suferinţă pentru un întreg popor. Şi doar speranţa în vigoarea vlăstarelor tinere ce răzbăteau spre lumina soarelui din verbele şi metaforele poetice ale scriitorului ne dau forţă să învingem întunericul morţii şi să credem în puterea veşnic vie a versului său, aşternut pe hârtie timp de peste cinci decenii şi prezent în fiecare suflet de copil şi de om matur. În această împărăţie a frumosului şi a bucuriei aripa neagră a morţii nu are nici o putere...
În aceste clipe de grea încercare pentru tot neamul românesc, suntem alături de îndurerata familie a poetului, de celelalte rude şi le exprimăm sincere condoleanţe, dorindu-le forţe pentru a învinge durerea abătută asupra lor. Iar pe bunul Dumnezeu îl rugăm să-i ierte poetului Grigore Vieru toate greşelile cele de voie şi fără de voie şi să-l primească în Împărăţia Sa.
Îngenunchind în faţa sicriului, îl rugăm şi pe fratele nostru Grigore Vieru să ne ierte că nu am ştiut să-l ocrotim de dureri şi de necazuri şi uneori a fost lăsat de unul singur în faţa răuvoitorilor săi. Păstrându-i memoria vie, avem datoria de a avea grijă, pentru toate zilele pe care ni le va da Puterea Divină, ca versul său să răsune veşnic în luncile şi crestele munţilor Bucovinei, pe care a iubit-o atât de mult.
 
Societatea Scriitorilor Români din Cernăuţi
 
 
Întoarcere în patria cerească
 
Preşedintele şi Guvernul României îşi exprimă profunda întristare provocată de moartea tragică a poetului şi omului de cultură Grigore Vieru. Adresez familiei sincerele noastre condoleanţe. În semn de înaltă preţuire, Preşedintele Băsescu a decis acordarea Ordinului Naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce.
Grigore Vieru a murit întorcându-se de la o manifestare dedicată lui Mihai Eminescu, unindu-şi destinul, în chip tragic, cu cel al marelui poet. În fond, moartea sa consacră o viaţă pusă în slujba moştenirii eminesciene şi a idealurilor pe care aceasta le implică.
Lui Grigore Vieru nu i-a fost frică de moarte. „Nu am, moarte, cu tine nimic, / Eu nici măcar nu te urăsc”, spunea el în Litaniile pentru orgă. Pentru el moartea era o întoarcere în patria cerească: „Mă-ntorc în Dumnezeu. / Cu alte cuvinte, / în Patrie mă întorc. / Dumnezeu şi Patria / Sunt una”.
Aceste cuvinte vor continua, fără îndoială, să ne inspire. Patria lui Grigore Vieru a fost satul în care s-a născut, ţara în care a trăit, limba căreia şi-a dedicat întreaga creaţie şi, în sfârşit, această credinţă care ne ajută să depăşim suferinţa morţii şi a despărţirii.
Dumnezeu să-l ierte şi cu drepţii să-l odihnească!
 
Theodor Paleologu,
Ministrul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional
 
 
Regrete eterne
 
Cercetătorii de la Institutul de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei sunt profund îndureraţi de plecarea la cele veşnice a poetului Grigore Vieru. Un adevărat spirit renascentist şi un mare bărbat al neamului românesc, neobositul şi talentatul Grigore Vieru a adus contribuţii esenţiale în literatura română, fiind, totodată, iniţiatorul şi promotorul aspiraţiilor naţionale ale basarabenilor. Opera sa rămâne un capitol important al culturii noastre. Prin trecerea în nefiinţă a poetului, comunitatea academică pierde un model al omului de cultură, cu alese calităţi intelectuale şi morale, a cărui generozitate ne va aminti mereu că doar „dăruind vei dobândi”.
Regrete eterne şi sincere condoleanţe familiei. Dumnezeu să-i primească sufletul pentru odihna de veci!
 
Colectivul Institutului de Filologie al A.Ş.M.
 
Tristeţea plecării
 
Uniunea scriitorilor din Moldova
Casa Limbii Române „Nichita Stănescu”
Durerea şi lacrimile pentru Valeriu Rusu s-au încrucişat în inimile noastre cu tristeţea plecării năprasnice a lui Grigore Vieru.
 
Romaniţa şi Aurelia RUSU, Franţa, Marsilia
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog