Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

ARGUMENT

LECŢIILE ISTORIEI

RECURS LA PATRIMONIU

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

EVENIMENT

HISTORIA MAGISTRA VITAE

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

SOCIOLINGVISTICĂ

ÎNTRUNIRI ŞTIINŢIFICE

CRITICĂ, ESEU

PROZATORI CONTEMPORANI

POESIS

PERMANENŢA CLASICILOR

ANALIZE ŞI INTERPRETĂRI

LITERATURĂ UNIVERSALĂ

PRO DIDACTICA

ANIVERSĂRI. GHEORGHE CHIVU – 70

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

DINTRE SUTE DE REVISTE

CONFLUENŢE

DIALOGUL ARTELOR

EX CIVITAS

IN MEMORIAM ION DUMENIUK

DUMITRU IRIMIA ÎN POSTUMITATE

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

DUMITRU IRIMIA ÎN POSTUMITATE

Colocviul de exegeză literară la Memorialul Ipotești

Ala SAINENCO

Alte articole de
Ala SAINENCO
Revista Limba Română
Nr. 5-6, anul XXVII, 2017

Pentru tipar

Condiția producerii limbajului poetic, afirmă Dumitru Irimia în unul dintre studiile sale, este întâlnirea „cu un poet a cărui creativitate este consubstanțială creativității divine, își asumă funcție ontologică, constituindu-se într-un sistem de semnificare autonom, cu o natură paradoxală sau aparent paradoxală: intră în opoziție cu limba istorică într-un proces de recuperare a originarității și convertește dimensiuni ale limbii istorice în coordonate definitorii proprii”1. Respectiv, condiția înțelegerii limbajului poetic, ca formă plenară de manifestare a limbajului, în general, și a creației poetice individuale, în mod particular, se poate afirma – parafrazându-l pe Dumitru Irimia –, că este întâlnirea cu o inteligență capabilă să pătrundă în profunzimea lui și să medieze dezvăluirea ipostazei „limbii, care nu descrie lumea fenomenală, ci întemeiază lumi guvernate de întrebări esențiale ale ființei umane prin raportare la ființa lumii”2.

Numeroasele studii prin care Dumitru Irimia arată cum „sistemul de numire a Lumii [...] trece din limba română istorică în limbajul poetic eminescian, orientând procesul de semnificare prin revelarea unor raporturi de semantizare «uitate» de limbă în originaritatea lor, dar în care se pot recunoaște românii prin poezia lui Mihai Eminescu, în care se descoperă sau redescoperă esența originară a raporturilor”3, facilitează apropierea de opera eminesciană, oferind una dintre căile de înțelegere și interpretare a acesteia.

Acestea pe de o parte, iar pe de altă parte, relația specială pe care a avut-o Dumitru Irimia cu Ipoteștii lui Eminescu a constituit prilejul organizării, în preajma zilei de 15 iunie, la Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”, a Colocviului de exegeză literară In honorem Dumitru Irimia.

În același timp, nu doar ipostaza de eminescolog, afirmată prin editarea critică a operei lui Mihai Eminescu, prin volumul de autor Limbajul poetic eminescian, prin iniţierea şi coordonarea volumelor Dicţionarul limbajului poetic eminescian, prin lansarea şi organizarea Colocviului Naţional Studențesc „Mihai Eminescu”, ci și de lingvist cunoscut în mediul academic prin contribuţii în domeniul gramaticii şi al stilisticii, de profesor căruia generații de studenți și profesori îi datorează formarea intelectuală și insuflarea unei iscoditoare ambiţii, de cercetător de o exactitate esenţială, intransigent și riguros, exigent și onest (ipostaze și trăsături invocate de cei care l-au cunoscut personal și îi cunosc opera) au constituit teme de discuții și evocări pe tot parcursul derulării Colocviului.

Înțelegând, pe de o parte, importanța operei științifice a lui Dumitru Irimia și intuind, pe de altă parte, relația umană a profesorului cu discipolii, colegii și prietenii, organizatorii au stabilit pentru prima parte a Colocvilui o sesiune de comunicări științifice, iar pentru a doua – una de evocări.

În prima sesiune, moderată de prof. Mircea A. Diaconu (Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava / Memorialul Ipotești), Dinu Moscal (Academia Română – Filiala Iaşi) a comunicat despre imaginea timpului în lirica eminesciană; Enrique Nogueras Valdivieso (Universitatea din Granada, Spania) s-a referit la primele apariţii în presa spaniolă ale lui Mihai Eminescu; Maria Şleahtiţchi (Academia de Ştiinţe a Moldovei) a prezentat Basarabia Profesorului Dumitru Irimia; Viorica Popa (Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi), Pornind de la Gramatica lui Dumitru Irimia, a reliefat aspecte noi din Gramatica Academiei; Ala Sainenco (Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu”) a trasat paralele între concepția lui Eugeniu Coșeriu și Dumitru Irimia despre limbajul poetic.

În cea de-a doua sesiune, moderată de Maria Șleahtițchi (Academia de Ştiinţe a Moldovei), imaginea profesorului, colegului și prietenului Dumitru Irimia a fost evocată de Mircea A. Diaconu (Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava / Memorialul Ipotești), Vasile Spiridon (Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău), Teodora Stanciu (Asociaţia Ziariştilor Independenţi din România), Mihai Şleahtiţchi (Universitatea Liberă Internațională din Moldova), Lucia Ţurcanu (Editura ARC), Smaranda Ghiţă (Şcoala „Ştefan Bârsănescu” din Iaşi), Oana Enăchescu (Radio România Cultural), Cristina Irimia (Academia Română – Filiala Iaşi), Ion Filipciuc, scriitor.

Evocarea și referirea la lucrările profesorului Dumitru Irimia au continuat cu o conferință susținută, în data de 15 iunie, de Rodica Zafiu (Universitatea din București): Contribuţia lui Dumitru Irimia la interpretarea sintaxei şi a semanticii poetice eminesciene.

Vrem să credem că în aceste zile de 14 și 15 iunie, în mod special, prin prezența profesorilor invitați, a tuturor celor interesați de poezie, prin raportarea la creația eminesciană, Ipoteștii au vibrat mai mult decât altă dată în consubstanțialitatea celor două lumi atât de bine evocate de profesorul Dumitru Irimia: „Să citeşti poezia lui Eminescu din lăuntrul trăirii lumii Ipoteştilor sau să trăieşti lumea Ipoteştilor din lăuntrul poeziei eminesciene... Două lumi consubstanţiale... Lumea Ipoteştilor trece în poezia lui Eminescu prin ceea ce ascunde − dimensiunea sacră, iar poezia lui Eminescu resacralizează lumea Ipoteştilor. Dintr-o altă perspectivă, destinul fiinţei poetice a lui Eminescu îşi are originea în lumea Ipoteştilor, iar destinul Ipoteştilor este fixat şi revelat de devenirea fiinţei poetice eminesciene”.

 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog