Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂȚII ROMÂNEȘTI

PRECURSORII DESPRE UNIRE

ECOURI, REFLECȚII

SUFLET DE VEGHE

ÎNSEMNE IDENTITARE

LA ACADEMIA ROMÂNĂ

COŞERIANA

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

CUVINTE DEZVELITE

DIN TAINELE SCRISULUI ROMÂNESC

ANALIZE ŞI INTERPRETĂRI

POESIS

CRITICĂ, ESEU

SINTEZE

ANIVERSĂRI. MIRCEA COLOȘENCO – 80

DESTINE

UNIVERSUL VIRTUȚILOR CREȘTINE

DIALOGUL ARTELOR

EX CIVITAS

PROZĂ

DATINI ȘI OBICEIURI

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

ANIVERSĂRI. MIRCEA COLOȘENCO – 80

Sedițiosul echilibrat

Gruia NOVAC

Alte articole de
Gruia NOVAC
Revista Limba Română
Nr. 3-4, anul XXVIII, 2018

Pentru tipar

Mi-e foarte lesne să scriu un rând-două despre istoricul literar român Mircea Dumitru Coloşenco, întrucât orice aș spune despre domnia Sa (+...–), tot îmi va găsi ceva de... reproșat.

Domnul Coloşenco e... mare. În toate dimensiunile. Notorietatea şi numele i-au crescut paralel şi în proporții care au depășit cu mult orele de odihnă, substanțialitatea, temeinicia şi seriozitatea cercetărilor sale atrăgând, firesc, atenția Academiei Române, care l-a şi selectat printre colaboratorii permanenți. Așa au apărut ediții de opere complete ale unor scriitori stâlpnici ai literaturii române, ediții deja de referință pentru interesații în ale destinului acesteia.

Adesea, tonul scrierilor sale e sedițios, răzvrătitor adică, fiindcă, temperamental, Mircea Coloşenco nu e abătut spre compromisuri şi, mai ales, spre inexactități. La el axioma (axiom „demnitate” sau axios „preţios”) exclude demonstraţia oricât de sclipitoare.

În rest, toţi trebuie să excludem din comportamentul dumnealui permanent scorţoşenia, dumnealui ştiind că flexibilitatea şi coerenţa spiritului personal îl fac adaptabil oricărui auditoriu; pe care, mai apoi, cu verbul său ascuţit, direct şi, nu o dată, ironic, îl seduce.

Că Mircea Coloşenco, născut la 3 iunie 1938, e basarabean, maladeţ! Că şi eu îs tot din ţara aceea, mai mărişor însă cu vreo trei ani, mă obligă să-mi amintesc: în satul Prodăneştii Vechi, de pe Răut, nu foarte departe de Floreşti, avea casă, chiar în spatele şcolii la care învăţător era tata, moş Gheorghe Balan. Într-o zi, văzându-mă mergând ţanţoş cu mânuţele în buzunarele unor pantaloni scurţi, îmi zice: – Măi voinicule, tu ai s-ajungi om mare, măi, auzi?

A solomonit bine moş Gheorghe Balan. Am ajuns să vorbesc, eu, om neînsemnat, despre Mircea COLOŞENCO, om cu adevărat mare.

La mulţi ani, Maestre! Mulţi, peste 80!

 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog