Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

LA ACADEMIA ROMÂNĂ

ADEVĂRUL DESPRE NOI

DIMENSIUNI ALE CONTINUITĂȚII ROMÂNEȘTI

PRECURSORII DESPRE UNIRE

COŞERIANA

ANALIZE ŞI INTERPRETĂRI

INTERFERENŢE

CUVINTE DEZVELITE

GRAMATICĂ

AD LITTERAM

INEDIT

RECITIREA CLASICILOR

ECOURI, REFLECȚII

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

POESIS

CRITICĂ, ESEU

SINTEZE

PRO DIDACTICA

ÎNSEMNE IDENTITARE

PORTRET

DIALOGUL ARTELOR

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

ECOURI, REFLECȚII

Chișinău, poezia la etajul patru

Gheorghe PÂRJA

Alte articole de
Gheorghe PÂRJA
Revista Limba Română
Nr. 7-8, anul XXVIII, 2018

Pentru tipar

Chișinău, poezia la etajul patru

Anul acesta mi-a fost dat să bat drumul până la Chișinău în două rânduri. Sub semnul Anului Centenar.  La sfârșitul lunii martie, am fost acolo, în dreptul marelui ceas secular care a bătut astral pentru împlinirea istoriei românilor. Atunci, domnul Teodor Ardelean m-a trecut Prutul cu numele meu scris pe o carte despre Basarabia (Ochii Basarabiei, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, Baia Mare, 2018 – n. r.). Recent, de Ziua Limbii Române (31 august), am fost invitat de Editura Proema la Târgul de carte Brookfest, unde a fost prezentă cu aparițiile ei. Despre această împlinire s-a scris. Pe bună dreptate suntem generoși cu evenimentele, dar vorbim mai puțin despre oamenii care le stârnesc. Care le pun aura. De aceea, în acest text doresc a decupa, din suita de manifestări, o întâmplare românească petrecută la etajul patru al unui bloc din Chișinău. Pelerinii din Maramureș (Gheorghe Mihai Bârlea, Terezia Filip, Alexandru Peterliceanu și cel care scrie), cărora li s-a alăturat poetul Arcadie Suceveanu, președintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, am fost invitați de distinsa familie de intelectuali Ana și Alexandru Bantoș să le trecem pragul. Știam că sunt repere sigure și profunde în unirea culturală de pe cele două maluri ale Prutului.

Acolo, la etajul patru al unui bloc, au simțit nevoia să facă un fel de aeroport, de unde să aterizeze și să-și ia zborul ideile. Din acest spațiu, prielnic pentru dialog, se deschide spre lume o viziune sănătoasă despre cultura română. Nu sunt vorbe de ospeție, ci asumări riguroase pentru destinul frământat al acestui neam. Pentru mine, Ana și Alexandru Bantoș sunt întruchiparea unui proiect la care alții doar visează. Cel mult îl enunță la ceremonii trecătoare. Ana este universitar, doctor în filologie, având direcții de cercetare care s-au convertit în cărți remarcabile, comentate favorabil pentru curajul abordării și modernitatea dialogului intercultural. Direcții de cercetare: literatura română, literatura universală și comparată, estetica. Bate cărări noi și suple în abordarea unor teme, cum ar fi: literatura română din Basarabia postbelică și  deschiderea ei spre universalism. Ori despre literatura basarabeană și modelele literare europene. Ana este o voce puternică a Basarabiei, a culturii românești!

Alexandru Bantoș este un redutabil publicist, editor, redactor-șef al celebrei reviste „Limba Română”, director al Casei Limbii Române „Nichita Stănescu” din Chișinău. Articolele și studiile sale abordează teme de o fierbinte actualitate. De la denumirea corectă a limbii române, la istoria noastră adevărată, la integrarea culturală a Basarabiei în spațiul românesc și european. A contribuit la limpezirea multor aspecte de identitate națională a populației majoritare din Republica Moldova. Ambii sunt martori atenți și demni la răspântia destinului acestui pământ românesc. Entuziasmul lor nu a obosit, deoarece are credință, are cultură.

Și-au legat numele de soarta limbii române. Intelectuali rafinați, caractere hotărâte, navighează prin vreme cu luciditate, cu porția de euforie și elan necesare mersului înainte, dar nu duc lipsă de încrâncenare și zbucium. Mai ales la grija financiară pentru tipărirea revistei. Au o calitate care luminează lumea: prietenia sinceră, căreia îi pun durată și culoare românească. Numai cu astfel de oameni ne puteam afla, pe terasa  de la etajul patru al blocului în care ei locuiesc. Eram acolo trei poeți. Cred în poemul spus de autor. Arcadie este un poet cu pecete proprie, viguroasă în poezia românească. Ne-am cunoscut la Cernăuți, în anul 1990. Iată, prietenia noastră se măsoară în decenii. Poezia lui este dramatică, un neuitat spectacol interior. Gheorghe Mihai Bârlea, cu același stagiu de prietenie cu Arcadie, a avut prilejul să iasă din crisalida atâtor demnități și a respirat în voie, ca în vremea timpului liric care ne-a înfrățit. Eu m-am ocupat de învierea poemului atât de prielnică  libertății. Alături, prietenii din Maramureș, care ne-au luminat  drumul. Mi s-a părut o seară cu efigia culturii naționale. Cu noi era spiritul lui Grigore Vieru, frate de crez cu gazdele noastre.

În seara aceea nu a bătut vântul, nu a plouat, ci a picurat cu idei și metafore.  Cred că poezia se scrie din mers și se poate odihni, pe o terasă la etajul patru, al unui bloc din Chișinău. Vă poftim în Maramureș!

 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog