Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

LA ACADEMIA ROMÂNĂ

ADEVĂRUL DESPRE NOI

DIMENSIUNI ALE CONTINUITĂȚII ROMÂNEȘTI

PRECURSORII DESPRE UNIRE

COŞERIANA

ANALIZE ŞI INTERPRETĂRI

INTERFERENŢE

CUVINTE DEZVELITE

GRAMATICĂ

AD LITTERAM

INEDIT

RECITIREA CLASICILOR

ECOURI, REFLECȚII

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

POESIS

CRITICĂ, ESEU

SINTEZE

PRO DIDACTICA

ÎNSEMNE IDENTITARE

PORTRET

DIALOGUL ARTELOR

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

DIALOGUL ARTELOR

Valeriu Herța și vocația imaginii artistice

Tudor STĂVILĂ

Alte articole de
Tudor STĂVILĂ
Revista Limba Română
Nr. 7-8, anul XXVIII, 2018

Pentru tipar

Grafica este domeniul artei care apare cel mai târziu în istoria artelor, mai târziu decât pictura şi sculptura sau arhitectura. Autonomia ei a fost dictată de interferenţele pe care, în momentul apariţiei în arta occidentală, le-a avut în rol de catalizatoare pe cele trei domenii, deja cunoscute, din antichitate. Aceste referinţe vizează suportul principal – desenul, modalitatea principală de a crea o imagine în pictură, arhitectură sau sculptură.

Din secolul al XV-lea grafica este definită ca o structură multiplă de tehnici şi experimente, care apelau la crearea unor noi concepte ale perspectivei liniare şi spaţiale, ale modulurilor geometrice utilizate în toate domeniile cunoscute. Nemaivorbind de ascensiunea tiparului care a permis extinderea disponibilităţii şi accederea mai multor pături sociale la arta timpului, mult mai accesibilă şi mai puţin scumpă ca valoare comercială.

Un rol important l-a avut şi iniţierea gravurii pe metal, care înlocuieşte xilogravura şi multiplică tehnicile de tirajare, făcându-şi apariţia tehnica acvafortei, acvatintei şi mezzotintei, iar la începutul secolului al XX-lea – linogravura.

În Basarabia aceste tehnici şi procedee specifice sunt cunoscute de la începutul secolului trecut, avându-i ca reprezentanţi de vază pe Theodor Kiriacoff, Gheorghe Ceglocoff, Tanea Baillayre, iar în a doua jumătate grafica este continuată de Ilia Bogdesco, Isai Cârmu şi mulţi alţii.

Cu timpul însă, grafica a devenit un domeniu nu tocmai prestigios şi mai puţin promovat. Acizii şi specificul tehnicilor grafice i-au impus pe mulţi plasticieni să prefere materialele mai lejere – acuarela, pastelul sau pictura, care nu necesitau meticulozitate şi numeroase procedee de creare a operei de artă. Astfel, în secolul XXI, grafica în material este devansată de pictură, arte decorative şi sculptură, preferabile în spaţiul public.

Printre puţinii artişti plastici de la noi pentru care grafica a devenit o vocaţie, Valeriu Herţa este un model promotor şi consecvent. Născut la 9 septembrie 1960, în comuna Bardar (Ialoveni), a făcut studii în arhitectură la Universitatea Tehnică din Moldova (1977-1982), preluând ştafeta artei de la arhitectul şi graficianul Grigore Bosenco. Sunt cazuri rare când un arhitect, asumându-şi riscurile previzibile, devine transfug într-un domeniu care nu-i va oferi niciodată stabilitatea financiară.

A început, ca şi profesorul său, cu grafica formelor mici (ex-librisul), cu care s-a produs începând cu anul 1981, când vernisează pentru prima oară la Expoziţia Republicană de Grafică. Predilecţia pentru ex-libris, înţeles ca un pretext pentru desfăşurarea unei serii de forme construite în spaţiu şi transpuse după criterii raţionale şi convenţionale, a durat un deceniu. Aceşti zece ani de activitate au culminat cu prima expoziţie personală, la Muzeul Literaturii Române „Mihai Eminescu” din Iaşi (1991).

Valeriu Herţa continuă să practice acest gen până în 1996, când organizează a doua expoziţie personală la Biblioteca „Gheorghe Asachi” din Chişinău. Dacă la începuturi autorul menţine un cadru tradiţional al ex-librisului, prezentând lucrarea unde figurează informaţiile principale despre deţinător, cum ar fi în lucrările dedicate lui Eugen Bâzgu (1992), PF (1993) etc., atunci în anii ulteriori ex-librisul devine o operă care cumulează formele tradiţionale şi arta caligrafiei, formele şi conţinutul stampelor grafice (Sandu Macovei, Gabi, R. Bologan, S. Samburic, Luminiţa ş.a. – toate în 2008).

Interesul pentru grafica executată în diverse tehnici, cum ar fi acvaforte, mezzotinta, gravura în plastic, litografia şi linogravura sau grafica digitală, se reflectă şi în motivele selectate pentru realizare. În Fuga (1990) predomină imaginile inversate ale clepsidrei, cu scurgerea timpului, în …pas înainte (1991) grafica aminteşte forma afişului, în Studiu (1996) artistul foloseşte narativismul despre Scrijalele lui Moise sau Evanghelia lui Luca.

Lucrările ulterioare în grafică, create după anul 2000 – ABC (2000); Caligrafie şi Poetul trist (2008); Arta, A fost (2009) – sunt un mixaj al imaginii artistice abstracte cu arta caligrafiei.

Este acceptabil faptul când un arhitect de profesie se aventurează în spaţiul artelor grafice, în ambele cazuri linia şi volumul, amplasarea imaginii în spaţiu fiind prioritare. Valeriu Herţa depăşeşte acest stereotip, apelând concomitent şi la pictură. Ca şi în cazul ex-librisului sau al graficii de şevalet, aici sunt prezente atât elemente ale artei tradiţionale, figurative, cât şi cele ale artei non-figurative, abstracte. În pictură aceste momente se configurează în asemenea pânze ca Drum spre necunoscut (1993), Bucovina, El şi Ea (1995), Artistul şi societatea (1998), Dialog, Maternitate (2004), Ritmuri de primăvară (2006), Privindu-l pe Malevici (2007), un cerc amplu de subiecte unde ambientul cotidian este exclus în afara atenţiei privitorului.

Pentru asemenea lucrări artistul apelează la simbol. În Artistul şi societatea acesta este Salvator Dalli, în Bucovina – doi munţi înfrăţiţi, în Ritmuri de primăvară – rolul coloritului albastru-verzui, iar în Privindu-l pe Malevici – pătratul cunoscutului avangardist.

Şi-a manifestat vocaţia şi în domeniul ilustraţiei graficii de carte, fiind designerul revistei de biblioteconomie și științe ale informării „BiblioPolis”, editată de Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu”, al Ghidului bibliotecilor din Chişinău (2007), a poeziei lui Titus Ştirbu Unul scriem, doi – în minte (2005). Pe parcursul drumului său în creaţie, Valeriu Herţa a organizat numeroase expoziţii personale la Iaşi (Muzeul „M. Eminescu”, ex-libris, 1991), Chişinău (Biblioteca „Gheorghe Asachi”, grafică; Biblioteca Naţională, grafică, pictură, 1996, 2004, 2007, 2010; Sala Expoziţională „Constantin Brâncuşi”, pictură, 2007), în Brăila (Centrul Cultural „Nicăpetre”, grafică, 2016).

A participat la mai multe tabere de creaţie din Republica Moldova (satul Parcova, 2003, 2004, 2007; Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, 2006; Work Shop de grafică contemporană,  K:SAK, 2006) şi din România (oraşul Câmpulung Moldovenesc, 1993; comuna Bârnova, Iași, 2004; comuna Slobozia-Dușca, 2008; Plopeni și Tabăra de pictură din comuna Bălcescu, Iaşi, 2009).

Este impunător şi numărul participărilor artistului la expozițiile de grup – în Rusia (1988), Lituania (1989, 1996, 1997), România (1991, 1992, 1993, 1994, 1995, 1998, 1999, 2000, 2003), Franța (1992, 1994, 1996, 1997), Belgia (1995, 1997), Italia (1995, 1998), SUA (1995), Argentina (1996), Danemarca (1996), Japonia (1997), Croația (1997), Spania (1997, 1998), Portugalia (1998), Canada (1998) şi Republica Dominicană – Panama (1999).

Un eveniment de prestigiu cu participarea artistului Valeriu Herţa a fost expoziția Conexiuni culturale, organizată în 2015 în Belgia, în orașele Mons și Bruxelles, unde, împreună cu Veaceslav Fisticanu, Ghenadie Jaloba (Jalbă), Vladimir Palamarciuc, Igor Svernei şi Tudor Zbârnea, au prezentat un concept artistic modern al scenei culturale din Republica Moldova.

Cea mai recentă personală a lui Vladimir Herţa a derulat în aprilie 2016, la Brăila, în Centrul Cultural „Nicăpetre”, beneficiind de o înaltă apreciere din partea criticilor de artă şi a spectatorilor.

Pentru activtatea sa de creaţie Valeriu Herţa a fost remarcat cu numeroase menţiuni la concursurile de ex-libris din România (Oradea, 1991; Bacău, 1992; Vulcan, 1994), Italia (Veneția, 1998) şi Canada (Ontario, 1999). În Republica Moldova cel mai important a fost „Premiul  pentru grafică” la Saloanele Moldovei, ediţia 1995.

Concomitent cu munca de creaţie, Valeriu Herţa este implicat în activităţi didactice, exercitând între anii 1987-1997 funcţia de director al Școlii de Arte Plastice pentru copii în orașul Hâncești, continuându-şi activitatea de lector superior la Universitatea Pedagogică de Stat ,,Ion Creangă”, unde conduce un master-class de caligrafie pentru studenți. Sub egida dânsului, la Biblioteca de Arte „Tudor Arghezi” activează Cenaclul de grafică și arhitectură „Viața formelor”; tot el este inițiatorul Concursului de caligrafie „Crinii latini”, care se desfășoară sub auspiciile Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu” din Chişinău.

Creațiile artistului plastic se află în fondurile Casei-muzeu „George Topârceanu” din Iași (pictură) şi în colecții private din Argentina, Canada, Federația Rusă, Franța, Italia, Belgia, SUA, Portugalia, Danemarca, Japonia etc. 

Arta lui Valeriu Herța poartă amprenta modernităţii, a timpului nostru, marcat de evenimentele unei tranziţii fără sfârşit, de la perioada sovietică spre o democraţie europeană.

 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog