Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

ARGUMENT

RETROSPECTIVĂ NECESARĂ

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

COŞERIANA

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

ITINERAR LEXICAL

SINTEZE

CUVINTE DEZVELITE

PRO DIDACTICA

INTERFERENŢE

CRITICĂ, ESEU

PREZENTĂRI ŞI RECENZII

EVENIMENT

RESTITUIRI

RECITIREA CLASICILOR

DIALOGUL ARTELOR

NICOLAE POPA – 60

ARS POETICA

LECŢIILE ISTORIEI

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

STAREA DE VEGHE

PROFIL

PROZĂ

MESERII DE ALTĂDATĂ

ECOURI, REFLECȚII

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2019

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

EVENIMENT

Zilele Eminescu, la Ipotești

Ala SAINENCO

Alte articole de
Ala SAINENCO
Revista Limba Română
Nr. 1, anul XXIX, 2019

Pentru tipar

Zilele Eminescu, la Ipotești

Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii Mihai Eminescu măsoară anul calendaristic cu două semestre, inegale ca timp, încadrate între 15 ianuarie și 15 iunie, când numele comune și obișnuite ale zilelor se încarcă cu semnificație culturală, devenind Zilele Eminescu. Evenimentele încep, negreșit, cu Te Deum la Bisericuța Familiei Eminovici, în care se țin slujbe de două ori pe an, iar timpul de după slujbă se așează și el întru ale poeziei, luând forma unor conferințe, lecturi, expoziții, lansări de carte, dialoguri etc.

Ediția din ianuarie a Zilelor Eminescu, așa cum, cronologic, se află la început de an calendaristic, se organizează în jurul Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opus Primum, oferit pentru debut. Inițiat la propunerea poetei Ileana Mălăncioiu în anul 1998, premiul a fost susținut de Memorialul Ipoteşti, cu excepția anilor 2007, 2008, 2009, când a fost acordat de către Ministerul Culturii.

În baza propunerilor făcute de un juriu național, din care au făcut parte, consecutiv, Laurenţiu Ulici, Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Dan Cristea, Al. Cistelecan, Mircea A. Diaconu, Vasile Spiridon, Ioan Holban, Daniel Cristea-Enache, Andrei Terian-Dan, au fost premiați pentru debut, de-a lungul anilor, treizeci și unu de poeți: Doru Mareș, Dan-Bogdan Hanu, T. O. Bobe, Liviu Georgescu, Răzvan Țupa, Cristian Pohrib, Dan Sociu, Teodor Dună, Dan Coman, Claudiu Komartin, Bogdan Perdivară, Sebastian Sifft, Oana Cătălina Ninu, Diana Geacăr, Andra Rotaru, Rita Chirian, Livia Roşca, Florin Partene, Svetlana Cârstean, Stoian G. Bogdan, Mihai Duțescu, Crista Bilciu, Andrei Dósa, Anatol Grosu, Ştefan Baghiu, Ștefan Ivas, Merlich Saia, Ionelia Cristea, Robert G. Elekes, Ciprian Popescu, Cristina Stancu.

La ediția XXI a Premiului de debut, din 19 autori (care au trimis direct sau prin edituri volumele la Memorialul Ipotești), juriul, format anul acesta din criticii: Al. Cistelecan (președinte), Mircea A. Diaconu, Daniel Cristea-Enache, Vasile Spiridon, Andrei Terian-Dan, a nominalizat cinci poeți, respectiv cinci volume, a căror apariție o semnalăm și în acest mod: Mina Decu, desprindere, Editura Charmides; Daniela Hendea, Acordor de teremin, Editura fraACTalia; Iuliana Lungu, KOMMOS. Procesiune pentru histerectomie, Editura fraACTalia; Vlad Serdarian, Teritoriul animalelor, Editura Tracus Arte; Ioana Vintilă, Păsări în furtuna de nisip, Casa de editură Max Blecher. Premiul i-a fost înmânat câștigătoarei din acest an – Mina Decu – în cadrul Galei de decernare a premiilor Opera Omnia şi Opus Primum.

În ordinea evenimentelor organizate de Memorialul Ipotești, acesta a fost momentul de încheiere, începutul fiind marcat de evocarea poetului Emil Brumaru, care s-a aflat la Ipotești, în câteva rânduri. În fonoteca Memorialului se păstrează înregistrările de la Atelierul de Poezie din perioada 20-27 august, coordonat de Ion Caramitru, care i-a avut invitați pe Emil Brumaru și Matei Vișniec.

Evocându-l pe Emil Brumaru, pe 15 ianuarie, prof. Mircea A. Diaconu, cercetător la Memorialul Ipotești, menționa: „Poate că nu există titlu mai potrivit – şi mai provocator – pentru poezia lui Emil Brumaru decât Infernala comedie. Nu-i vorbă, nu e un titlu inventat de noi; cu el, Emil Brumaru însuşi îşi numeşte una dintre ultimele apariţii editoriale, gândită ca o sinteză a liricii sale pe teme, dacă putem să spunem aşa, erotomane. E vorba, nu mai mult, de 43 de sonete; sonete zice poetul, lăsând impresia că se înscrie astfel într-o formulă a înstrăinării de sine, cumva parnasiană; notate cu cifre romane, ele ar trebui să dea seamă tocmai de o astfel de situare a eului în lucruri. (...) Infernala comedie, zice Emil Brumaru (aşa cum altădată spune, simplu şi denudat, Versuri, ori, trimiţând la decadenţa unei utopii intimiste şi livreşti, Ruina unui samovar), gândind la comedia veche a lui Dante, supranumită, o ştim prea bine, divină. Trimitere nu tocmai lipsită de temei, cuprinzătoare pentru întreaga-i creaţie, din moment ce spaţiul comediei e unul paradisiac şi euforic. Diafanul şi genuinul îi sunt, mai mult decât dovezi, părtaşe”.

În continuarea evocării, prof. Vasile Spiridon aprecia că „Cerșetorul de cafea și-a conturat un teritoriu poetic distinct al senzualității, în care dominantă este o stare de calmă lene, de lascivitate unduioasă. O atmosferă paradiziacă agravitațională se înalță din elementele vegetale ale grădinii de zarzavaturi, din obiectele de uz casnic ale bucătăriei și din mobilele demodate ale locuinței. Emil Brumaru a fost un intimist care nu a recuzat claustrarea sau asceza, spațiul închis de elecție îndemnându-l la confort, la încetinire a mișcării, la otium. Rămâne actuală, și după trecerea sa la cele veșnice, spusa din versurile Nimeni și nimic nu mă poate opri să desfac în amurg un ceasornic de fată/ (El are rotițe de înger!), cu atât mai mult, cu cât îi este acum suspendat timpul, care nu mai vremuiește. (...) Emil Brumaru a devenit acum pe deplin poet de duminică (sintagma îi aparține), nu numai pentru că duminica este ziua de sărbătoare a săptămânii, în care dispar constrângerile cotidiene legate de criza de timp lucrativ, ci și pentru că este ziua cea mai apropiată de starea edenică a sufletului doritor de odihnă. (...) Dacă luăm de bune cele spuse într-un Cântec naiv, precum că Iubiții sunt îngerii lăsați/ în pauză ca să se joace, înseamnă că angelicul menestrel de nobile ritmuri clasice Emil Brumaru a ieșit în re-creație, îngăduindu-și doar o pauză de respirație în fața posterității”.

Devenită tradițională la edițiile din ianuarie și iunie, conferința Eminescu din anul acesta a fost susținută de prof. Bogdan Crețu, director al Institutului de Filologie Română „A. Philippide”, Filiala Iași a Academiei Române. Tema anunțată a conferinței fiind Eminescu, azi. „Poetul naţional” şi paradigma „transnaţională”, Bogdan Crețu a prezentat istoricul conceptului „poet național”, dezvăluind modul în care acesta s-a încetățenit în cultura română. „E o sintagmă care provine din secolul al XIX-lea, o sintagmă specifică romantismului cu ideologia lui naționalistă, care cultivă astfel de concept, în special, în culturile mai mici. Marile culturi nu au nevoie să se legitimeze prin ideea de poet național, care întruchipează tot ceea ce este excepțional în istoria lor. Prima oară când sintagma „poet național” este folosită în legătură cu Eminescu tine de un moment trist: la începutul lui martie 1888, în Parlamentul României, Iacob Negruzzi, secretarul Junimii, face apel să se dea un ajutor viager – și sintagma este aceasta – nenorocitului poet național Mihai Eminescu. Ce reținem: nenorocit sau poet național? În momentul în care Eminescu intră în școală, aproape că este de nedezlipit imaginea lui de imaginea de poet național. Suntem în secolul al XIX-lea, în secolul națiunilor, și aș spune un lucru ca să leg ideea de poet național de ideea de transnațional, de un fel de rețea internațională, în care și cultura română se înscrie. (...) Cultura, literatura în special, vine și pregătește ideologic terenul pentru formarea statelor naționale moderne. Este unul dintre principalele elemente ale ideologiei romantismului ideea aceasta a națiunilor. (…) După ce Eminescu intră în școală, devine obiect de cult. Poezia lui, spune la un moment dat Iorga, se mută din literatură și dă forma unei adevărate religii. Și dacă vedem modul în care este receptat Eminescu, începând de la sfârșitul secolului al XIX-lea și, în special, la începutul secolului al XX-lea, într-adevăr, acuma ia naștere acest mit al poetului național. (…) Odată cu apariția criticii literare moderne, odată cu rafinarea instrumentelor hermeneutice, devine clar că Eminescu înseamnă, în primul rând, un uriaș salt estetic”.

Bogdan Crețu a moderat și lecturile de poezie care au urmat conferinței. Lecturile sunt organizate de Memorialul Ipotești pe tot parcursul anului, respectând un proiect al primului director al Memorialului, Petru Creția, care presupunea prezența la Ipotești, cel puțin o dată pe lună, a unui poet. Invitații din acest an au fost Ioan Es. Pop (nominalizat pentru Premiul Național de Poezie Mihai Eminescu – Opera Omnia), Cosmin Perța și Dan Sociu, care au citit poeme inedite sau recent publicate, și-au definit, în dialoguri, relația cu poezia și cu Eminescu.

Prezenți la Zilele Eminescu din acest an, directorul editurii „Eikon” Valentin Ajder și consultantul științific al acesteia Vianu Mureșan au prezentat cele mai recente apariții editoriale ale acestei instituții.

În aceeași zi, în Sala de expoziții Horia Bernea, a avut loc un recital de muzică clasică, susținut de cvartetul Foebus, și vernisarea expoziției „Îngeri la Ipotești”. Coborâți printre cărți și oameni, surprinși în culori vii, în toate nuanțele de albastru și roșu, de pictorul botoșănean Liviu Șoptelea, îngerii „vor rămâne” la Ipotești până pe 14 iunie 2019.

Semnalăm prezența scriitorilor, criticilor literari și profesorilor invitați la gala de decernare a Premiului Național de Poezie Mihai Eminescu – Opera Omnia și Opus Primum.

 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog