Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

ARGUMENT

FAȚETELE CUVÂNTULUI

TESTIMONIU LEXICOGRAFIC

COŞERIANA

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

CUVINTE DEZVELITE

INTERFERENŢE

REGISTRU ACTUAL

LECŢIILE ISTORIEI

FĂURITORI AI UNIRII

INEDIT

STAREA DE VEGHE

EVOCĂRI

POESIS

PROZĂ

JUVENTUS

CRITICĂ. ESEU

CUM VORBIM, CUM SCRIEM?

SINTAXĂ

TERMINOLOGIE ŞI LIMBAJ

PRO DIDACTICA

DIALOGUL ARTELOR

DISOCIERI

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2019

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

PROFILURI LITERARE EUROPENE

Tatiana Țîbuleac: „Nu mă bazez pe succes, care este un lucru dacă nu efemer, atunci cel puțin schimbător”

Ana RAPCEA

Alte articole de
Ana RAPCEA
Revista Limba Română
Nr. 2, anul XXIX, 2019

Pentru tipar

Tatiana Țîbuleac: „Nu mă bazez pe succes,  care este un lucru dacă nu efemer,  atunci cel puțin schimbător”

Dragă Tatiana, te salutăm în paginile revistei „Limba Română” și te rugăm să accepţi felicitările noastre. Eşti deţinătoarea Premiului European pentru Literatură, decernat recent pentru romanul Grădina de sticlă (Editura Cartier, 2018) – o recunoaştere foarte prestigioasă, de importanță internațională, prin care ai reușit să fericești două țări, aşa cum însăți ai remarcat într-o postare pe reţelele de socializare. Ai participat la concurs din partea României și aș vrea să te întreb: este aceasta o dovadă că suntem, cultural, o națiune mult mai puțin dispersată decât din punct de vedere politic?

Vă mulțumesc pentru felicitări. Nu am participat la concurs, cartea a fost selectată de un juriu, apoi un alt juriu a ales titlul învingător. Mă bucură faptul că a fost anume așa. Nu am trimis niciodată lucrările mele la competiții (cuvântul competiție îmi displace, mai ales în ceea ce ţine de literatură). Nu cred că autorii pot fi comparați. Pentru mine, acest premiu este valoros pentru că vine din partea României, într-un context simbolic. O carte scrisă de un autor din Basarabia ia o apreciere europeană.

Romanele tale, și primul, și al doilea, au avut un succes cum mai rar; ai intrat în forță, ai cucerit publicul, ai luat premii etc. Vreau să te întreb despre emoțiile și trăirile care au rezultat din toate aceste evenimente, cum te-ai simțit trecând prin aceste succesive băi de succes, pardon de calambur?

Nu mă bazez pe succes, care este un lucru dacă nu efemer, atunci cel puțin schimbător. Mă străduiesc să-mi scriu cărțile cât pot de bine. Dacă acestea plac, mă bucur, desigur. Dacă însă o lucrare semnată de mine nu ar prinde la public, aş şti, cel puțin, că am scris-o fără să trișez. Mă emoționează mereu mesajele primite de la cititori.

În romanul tău Grădina de sticlă, limba română este un personaj, unul cheie pentru descifrarea mesajelor profunde, mai e și topica rusească, pe care ai spus în interviuri că ai adoptat-o voit. Aș vrea să te întreb dacă aceasta ar trebui să însemne și un cod de descifrare pentru problemele sufletești ale personajului Lastocika?

Limba română este un cifru în carte, aveți dreptate, și este cel mai dificil cod. Fiecare l-a decriptat cum a putut. Unii consideră Grădina o declarație de dragoste pentru limba română, alții, dimpotrivă, – o palmă dată României.

În ce măsură votul conștient pentru limba română a făcut din ea ceea ce se numește „om”? Pe de altă parte, avusese un traseu cât se poate de norocos. Logic, nu ar fi trebuit ca această fată să fie şi fericită, până la urmă?

Lastocika este fericită așa cum poate. Cred că finalurile cu happy-end nu sunt pentru mine. Nu cred în fericirea absolută, de aceea niciun personaj de-al meu nu este foarte fericit. Dar nici nefericit în totalitate.

Ceea ce face scriitura ta foarte interesantă, pentru mulți, inclusiv pentru mine, este poeticitatea limbajului, prin simbolismul complex pe care îl practici. Mizezi foarte mult pe acest aspect, fiind sigură, într-un mod aproape impertinent, în sens bun, de forța de seducție a scrisului tău, lăsând mai în umbră privocarile legate de arhitectura romanului, finitudinea unor linii de subiect. În acest context, aș vrea să te întreb dacă în viitorul roman vei ține cont de malițiozitățile criticii, fie și puține, sau vei ridica mizele?

Acum nu lucrez la nimic. Nu știu daca voi scrie un roman sau o carte de proză scurtă. Nu mă gândesc nici la formă, nici la teme. Am luat o pauză de la scris.

Dragă Tatiana, în continuarea întrebării precedente, am o curiozitate personală, ai scris vreodată poezie?

Poezie nu am scris niciodată. Nu cred ca mi se potrivește.

Te-ai impus fulgerător în mediul literar românesc, ai fost primită extraordinar și de critică, și de public, ceea ce te-a făcut să declari că te-ai împăcat cu Bucureștiul. Întrebarea e ce-ai avut cu el?

În acest sens sunt Lastocika din carte. Mi-a luat ceva timp ca să mă simt în largul meu în acest oraș. Nu din cauza oamenilor, ci din cauza mea.

Îţi mulţumim pentru bunăvoinţa de a ne fi acordat un interviu şi vreau să ştii că preţuim acest gest, cu atât mai mult că înţelegem cât de asaltată eşti de presă în proximitatea acestui mare succes. Noi îţi dorim, dragă Tatiana, să nu te părăsească muza şi succesul să te însoţească mereu.

 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog