Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

ARGUMENT

FAȚETELE CUVÂNTULUI

TESTIMONIU LEXICOGRAFIC

COŞERIANA

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

CUVINTE DEZVELITE

INTERFERENŢE

REGISTRU ACTUAL

LECŢIILE ISTORIEI

FĂURITORI AI UNIRII

INEDIT

STAREA DE VEGHE

EVOCĂRI

POESIS

PROZĂ

JUVENTUS

CRITICĂ. ESEU

CUM VORBIM, CUM SCRIEM?

SINTAXĂ

TERMINOLOGIE ŞI LIMBAJ

PRO DIDACTICA

DIALOGUL ARTELOR

DISOCIERI

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2019

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

JUVENTUS

O lucrare originală, de bun augur

Nicolae NEGRU

Alte articole de
Nicolae NEGRU
Revista Limba Română
Nr. 3, anul XXIX, 2019

Pentru tipar

Dumitrița Bologan, o tânără juristă, absolventă a Universității de Stat din Moldova, obține o bursă și merge la studii de masterat nu oriunde, ci tocmai la Oxford, faimoasa și prestigioasa Universitate din Marea Britanie, una dintre pepinierele elitei britanice, europene și mondiale.

Cum începe, cum se desfășoară și cum se încheie această inedită, nemaipomenită, „extremală” aventură educațională, culturală, civilizațională, dar și turistică, putem afla citindu-i jurnalul pe care l-a ținut – tenace, cu suficientă sinceritate și aplecare către detaliu – în perioada aflării sale la Oxford.

La fața locului ea realizează în deplină măsură „riscul” enorm pe care și l-a asumat făcând pasul respectiv, mergând pe urmele surorii sale mai mari, Otilia. E vorba de un „risc” care îi poate afecta ego-ul, ambiția și încrederea în sine, căci, în afară de diferențele de ordin cultural, cu care se va acomoda până la urmă (cum ar fi traversarea cimitirelor, incluse în circuitul pietonal sau folosite ca parcuri; volanul mașinilor pe partea dreaptă și circulația pietonilor pe partea stângă a trotuarului etc.), îi vor fi puse la grea încercare deprinderile și capacitatea de asimilare a materialului, de adaptare la un sistem educațional mult diferit de cel din Republica Moldova. Cu atât mai mare va fi satisfacția și bucuria reușitei.

Dumitrița Bologan descrie, zi cu zi – captivant, antrenant, în culorile dispoziției sale, demonstrând și certe aptitudini literare – cursurile, întâlnirile cu profesorii, numărul de cărți pe care trebuie să le citească, de eseuri pe care trebuie să le scrie, e-mail-urile primite, viața din cămin, experiențele gastronomice, relațiile cu colegii, prietenii, modul de conviețuire cu ceilalți studenți, dar și petrecerile studențești, escapadele turistice, cu peisaje postindustriale și diferite minuni arhitectonice etcetera, totul însă culminând cu epuizantul maraton al examenelor, cu reguli vestimentare și de comportament stabilite cu secole în urmă, aproape draconice, pe lângă care cele de la bacalaureatul nostru par o distracție.

Este o lucrare originală, concepută și realizată de autoare nu numai de „amorul artei” literare, dar și cu scopuri instructive, „iluministe”, dacă vreți, vizându-i în special pe studenți și profesori. Formatul jurnalului îi permite să abordeze și să schimbe subiectele fără altă motivație decât cea cronologică. Pe lângă faptul că poate fi folosit ca ghid de către tinerii care vor avea îndrăzneala să meargă la Oxford, Jurnalul Dumitriței Bologan le va fi interesant și util tinerilor care visează sau chiar intenționează să plece la studii în străinătate, îi va motiva să acorde o atenție mai mare, mai serioasă studiilor de acasă.

Jurnalul își poate găsi cititori și printre profesorii noștri, curioși să afle cum este organizat procesul didactic la Oxford, foarte solicitant pentru studenți, bazat pe principiile competitivității, ale concurenței între profesori, pe performanțele lor profesionale, practice. Autoarea pune niște accente și face unele comparații, dar și fără acestea, cartea poate fi interesantă pentru oricare alt cititor curios să privească dincolo de orizontul său obișnuit.

Urmărind „periplul” Dumitriței Bologan, trăim experiența unei persoane în evoluție, care posedă o sumă de calități necesare fiecăruia dintre noi, prima fiind tăria de caracter. Autoarea demonstrează caracter. Ceea ce ne lipsește cel mai mult, încă de pe vremea lui Eminescu. Cititorul nostru are nevoie de un strop de optimism, de spirit de rezistență, și, oricât ar suna de patetic, răsfoirea Jurnalului i-ar oferi un asemenea moment reconfortant. 

Dumitrița Bologan este conștientă de rolul ce-i revine, fiind bursieră a unei universități occidentale, când se va întoarce acasă – misiune pe care o poate îndeplini schimbându-se mai întâi pe sine însăși. O spune chiar ea, citând cuvintele prietenului ei, Andrei, cu care este de acord: „Suntem un fel de agenți ai schimbării, indivizi care trebuie să transmitem atmosfera vieții vest-europene în mediile din care provenim. Ne vom schimba ireversibil ideile și concepțiile asupra lucrurilor. Și prin intermediul nostru ar trebui să se schimbe ceva în societățile din care venim. La nivel general este avantajos. Pur personal, este complicat. Ne transformăm. Nu o să mai fim niciodată aceiași…”

Jurnal de Oxford de Dumitrița Bologan este o lucrare necesară și utilă publicului cititor, aparținând unei personalități în devenire.

 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog