Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

ARGUMENT

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

FĂURITORI AI UNIRII

LECŢIILE ISTORIEI

RETROSPECTIVĂ NECESARĂ

STAREA DE VEGHE

DEZINFORMAREA, ARMĂ A MANIPULĂRII

EX CIVITAS

CUVINTE DEZVELITE

ITINERAR LEXICAL

RĂDĂCINI ÎN TIMP

CRITICĂ. ESEU

SINTEZE

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

LITERATURĂ ŞI DESTIN

PRO DIDACTICA

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

REGISTRU ACTUAL

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2020

2019

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

DEZINFORMAREA, ARMĂ A MANIPULĂRII

Republica Moldova ca poligon de testare a acțiunilor hibride ale Federației Ruse

Valeriu SAHARNEANU

Alte articole de
Valeriu SAHARNEANU
Revista Limba Română
Nr. 1, anul XXX, 2020

Pentru tipar

Motto: „Amenințarea hibridă este
un concept umbrelă, incluzând o varietate largă de circumstanțe şi acțiuni ostile,
printre care terorismul, migrația, pirateria, corupția, conflictele interetnice ş.a.”

Din perspectiva NATO
asupra războiului hibrid

 

Este bine că s-a inițiat această discuție pe tema războiului hibrid. Este bine că această discuție pornește din interesul societății civile față de acest fenomen. Este rău că tema nu interesează deloc instituțiile reprezentative ale statului. Nici nu au cum, fiindcă Republica Moldova este un stat capturat: până mai ieri de mafia oligarhică autohtonă pătrunsă în politică, iar azi de coloana a cincea a Federației Ruse, care acționează sub acoperirea unui partid politic autohton.

Trebuie să spunem franc: azi noi vorbim, discutăm și ne frământăm în capitala unui stat ocupat. Ocupația Chișinăului nu este una directă, cum este cea a Tiraspolului și a regiunii din dreapta Nistrului. Ocupația este hibridă, fiindcă partidul care efectuează actul guvernării este înregistrat oficial la Chișinău, dar preocuparea majoră a acestuia este să aducă și teritoriul din partea dreaptă a râului în aceeași stare de subordonare directă Moscovei, ca și cel din partea stângă. Doar că în ziua de azi Kremlinul nu mai folosește tancurile, ca în 1992. Ca să-și aducă la îndeplinire planul, Moscova folosește mijloace mult mai eficace. Pe post de tancuri sunt azi partidele politice corupte, care acceptă contra bani să trădeze interesele propriului stat.

Or, putem dovedi cu prisosință că preocuparea majoră a exponenților principalelor instituții ale puterii ajunse azi în gestionarea partidului socialiștilor, locomotiva coloanei a cincea a Rusiei în Republica Moldova, aflat la putere, este ruperea fir cu fir a legăturilor stabilite în ultimele decenii cu România și Uniunea Europeană și reînnodarea politică și economică a Republicii Moldova de Rusia. De ce se produce această diversiune? De ce statul care, târându-se pe brânci, îndurând un război cumplit, mai multe crize provocate, blocaje economice, statul care a ajuns totuși atât de aproape de spațiul european al legii, bunăstării și securității, este îmbrâncit azi în direcția opusă intereselor lui vitale? Răspunsul este simplu. Pentru că Rusia a menținut și finanțat decenii la rând în Republica Moldova grupări politice antrenate special pentru asemenea misiuni geopolitice. Rusia privește extinderea Uniunii Europene drept amenințare gravă în adresa spațiului său dominat de oligarhia kaghebistă, îmbuibată pe seama poporului îndobitocit. Ea nu are nevoie de spații prospere învecinate (și în extindere firească) cu care să se compare. Ea are nevoie să se izoleze cât mai mult de aceste spații. Iar în calitate de material izolant, Rusia își cultivă zone-tampon, constituite din state slabe și sărace, cu așa-zise democrații controlate, așa cum există în Rusia lui Putin, poate și mai degradate. Acesta este interesul Rusiei. Iar Republica Moldova este statul-consecință, produsul acestei politici a ei.

Bine, dar cum a ajuns Republica Moldova în postura ingrată a statului-consecință și a produsului intereselor unei puteri, în fond, agresoare? Nu este Republica Moldova un stat dotat cu Constituție, legi, demnitate și interes național, nu are statul acesta o populație de care este obligat să se îngrijească, să o apere, să-i promoveze interesele? Formal și declarativ, le are pe toate: Constituție, independență, suveranitate, legi, populație cu drepturi și obligații. În condițiile în care Constituția și legile ar fi lucrat, iar demnitatea și interesul național ar fi fost apărate și promovate în conformitate cu principiile Declarației de Independență, Republica Moldova ar fi fost azi într-o fază mult prea avansată a procesului național și internațional de reunificare cu România – obiectivul principal al Declarației. Faza ar fi trebuit să corespundă cu nivelul de dezvoltare pe care l-au atins țările baltice – Estonia, Letonia, Lituania – suratele de lagăr sovietic ale Republicii Moldova. De ce procesele de avansare în timp au luat în Republica Moldova o turnură contrară intereselor ei și total adecvată intereselor Rusiei neo-imperialiste? Putem da vina numai pe agresiunea militară a Rusiei de la începutul anilor 1990 și pe mentalitatea populației puternic zdruncinată de regimul  sovietic de ocupație ori mai există și alt factor capabil să deturneze vectorul unui stat? Acest factor există, desigur. El este determinat într-o mare măsură de primele două și puterea lui distructivă s-a manifestat mai cu seamă în ultimul deceniu.

Este vorba de factorul corupției. Rusia a exploatat foarte mult acest factor. Nu este întâmplător faptul că Moscova a putut efectua finanțarea ilegală, aproape deschisă, masivă și copioasă, a Partidului Socialiștilor exact în perioada când Republica Moldova a fost capturată în totalitate de elemente ale marii corupții, sub acoperirea Partidului Democrat (la putere în perioada 2016-2019). Tancurile rusești, alias Partidul Socialiștilor, au putut intra în Președinție, Guvern, Serviciul de Informații și Securitate, Ministerul de Interne, Ministerul Apărării și alte instituții de nivel central și local din Republica Moldova datorită efectului paralizant al corupției. Marea corupție, în persoana Partidului Democrat, partid fals „pro-european” și subversiv „pro-Moldova”, a anihilat mai întâi legea, sistemul imunitar al statului contra infecțiilor străine, după care agentul patogen străin – Partidul Socialiștilor – a putut finaliza o operațiune de aproape 30 de ani a Kremlinului de luare definitivă a puterii politice și administrative în Republica Moldova. Agenți de influență ai Moscovei mai pătrunseră și în alte perioade în importante instituții ale statului moldav, dar niciodată nu s-a întâmplat ca un comando de agenți să pătrundă cu tot efectivul și în toate instituțiile deodată.

Miza Moscovei pe corupția politică și economică s-a dovedit extrem de reușită pentru afirmarea intereselor ei în Republica Moldova. Acum, Partidul Socialiștilor, deși în minoritate, nu are program mai important decât cel de contracarare a spiritului care stăpânește și pune în mișcare elitele societății – reîntregirea cu România și integrarea în Uniunea Europeană. Iar atâta timp cât îl are ca instrument la guvernare în Republica Moldova, Moscova va încerca să dezvolte și alte proiecte hibride menite să țină acest teritoriu cât mai strâns în brațele ei.

Reușita pe frontul moldovenesc poate insufla optimism Kremlinului într-o victorie cu același final și pe frontul ucrainean. Cineva va spune că este cu neputință în situația în care cele două state sunt beligerante la ora actuală, iar respingerea la Kiev a tot ce înseamnă simpatii promoscovite este totală. La momentul de față așa este. Așa a fost și în Republica Moldova după războiul din 1992 și în alte numeroase perioade și acte de gravă inamiciție comise de partea rusească. Moscova a avut însă răbdare, a planificat operațiunea pe o perioadă mai îndelungată, a analizat minuțios potențialul elementului local corupt, a extras din el esența factorului politic comprador josnic și imoral până la extreme, gen Dodon, și a mers pas cu pas către obiectivul urmărit.

În cazul Ucrainei, Moscova poate aștepta la fel, dar poate și cultiva apariția unui partid, de tipul PLDM-ului lui Filat cu ajutorul căruia să declanșeze un proces de erodare convenabil. De ce PLDM și care este importanța acestui tip de partide în activitatea hibridă a Moscovei în teritoriu. Este foarte importantă. Fără ele nu este posibilă nicio victorie. Mai mult, fără ele rezultatul ar putea fi cu totul altul și ar putea duce la pierderea definitivă a războiului pe frontul respectiv. Așa cum s-a întâmplat pe frontul baltic, de exemplu. Activiști de tipul lui Filat și partidele de felul PLDM sunt de folos Moscovei, fiindcă ele pot transforma în scrum speranțele oamenilor și energiile mișcărilor de eliberare națională. Cum se întâmplă acest proces? Foarte simplu: erijându-se în justițiari, în luptători pentru dreptate și adevăr, condamnând ocupațiile sovietice și ruse, declarându-se proeuropeni fervenți, acești lideri parveniți, îmbogățiți peste noapte, atrag de partea lor personalități și oameni de bună credință în număr foarte mare. Entuziasmați peste măsură, aderenții nu-și pun problema de unde a luat liderul banii și cum s-a îmbogățit el peste noapte în timp ce majoritatea populației a sărăcit. Ei trec ușor peste asta și vin să crească cu participarea lor credibilitatea noii structuri și a liderului ei. Impresionați de echipă, de mesajele ei aparent corecte, alegătorii răspund cu un vot consolidat și aduc acest partid, împreună cu altele, la guvernare. În acest moment începe procesul de transformare a liderului, în cazul concret al lui Filat, în contraprodus. Amețit de înălțimea puterii pe care a fost urcat, liderul vrea putere mai multă și mai mare, iar ca să o obțină are nevoie de bani mulți. Aici necesitățile personale și de grup se intersectează cu cele de stat, tentația de a umbla la banii publici pe care îi gestionează se transformă în obsesie. Scandalurile publice devin inevitabile, liderul și partidul se compromit și cad în dizgrație, aderenții sunt supărați că au fost luați de idioți utili și fug, totul se dărâmă. Și cel mai tare se dărâmă speranța miilor și milioanelor de alegători care s-au văzut înșelați de un lider în care au crezut, dar s-a dovedit a fi un impardonabil om corupt. Amăgiți, dezamăgiți, dezorientați, deziluzionați mulți alegători fug din țară, dezgolesc și subțiază semnificativ partida națională de conștiință. De aici încolo drumul spre putere a elementului corupt și ostil interesului național este liber. În Republica Moldova acest drum deschis de PLDM și Filat, a fost urmat de Plahotniuc și PDM, care, la rândul lor, au deschis toate porțile cetății pe care să poată intra tancurile hibride ale Moscovei – Dodon și PSRM.

Sub amenințarea unor scenarii similare celor desfășurate în Republica Moldova, Ucraina ar putea fi următoarea jertfă a războiului hibrid al Moscovei dacă guvernarea, puterea actuală de la Kiev, va ezita să creeze în societate o atmosferă de intoleranță totală față de flagelul corupției – aliatul cel mai fidel și cel mai eficace al Kremlinului.

Atât de eficace, încât Moscova prinde din ce în ce mai mult curaj și încearcă să-l folosească în operațiuni hibride îndreptate la schimbarea în folosul său a algoritmului de guvernare în unele țări importante din Europa de Vest. În rândul acestora, pe primul plan este Franța. Partidul de stânga Frontul Național, condus de Marine Le Pen, a fost în mai multe rânduri obiect de scandal legat de finanțările pe care le-a avut în diferite forme din partea Federației Ruse. Discursul antieuropean al acestei activiste se pare a fi pe placul oficialităților de la Moscova, iar Vladimir Putin a primit-o demonstrativ pe doamna Le Pen la Kremlin în chiar debutul ultimei campanii pentru alegerile prezidențiale franceze, pentru care socialista a candidat.

Relații la fel de strânse și deloc doar platonice le are Kremlinul și cu forțe politice eurosceptice ori chiar deschis anti-europene din Italia. În 2018 presa din peninsulă a publicat mai multe articole de investigație din care a rezultat că Liga Nordului (pentru independența Padaniei), condusă de Mateo Salvini, pe atunci vicepremier în guvernul italian, ar fi primit de la Moscova o sumă de peste 65 milioane de dolari pentru campania alegerilor europarlamentare.

Jurnaliștii de investigație americani de la Bazz Feed News au publicat în același an, 2018, un material amplu despre finanțările făcute de Federația Rusă în beneficiul unor partide extremiste sau eurosceptice din mai multe țări europene printre care Austria, Germania, Suedia și Ungaria.

Foarte mare a fost implicarea Kremlinului în campania Brexit – a ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană. Partidul UKIP al lui Nigel Faraje, principala forță politică pro-Brexit a primit în campanie, prin intermediul unui om de afaceri britanic, suma record de peste 9 milioane de lire sterline. La rândul său, omul de afaceri a beneficiat în același context de un contract profitabil de extracție auriferă cu o companie de stat din Federația Rusă.

„Vrem să schimbăm Europa. Vrem să creăm o nouă Europă, mai aproape de Rusia”, exclama în plină campanie a alegerilor europarlamentare un lider politic european. Este ceea ce vrea să audă Rusia. Ea vrea ca glasurile răzlețe care se aud azi să se contopească peste o vreme în coruri cât mai numeroase și mai puternice. Din perspectiva acestei viziuni, Federația Rusă finanțează forțe corupte, doritoare să dezbine Uniunea Europeană – cazul Faraje și Brexit în Marea Britanie; să promoveze în guvernele naționale cadre politice eurosceptice ori direct antieuropene – cazul Le Pen în Franța și cazul Salvini în Italia; să creeze în țările membre ale UE curente oponente politicilor comunitare coerente  – cazul Victor Orban în Ungaria.

Rusia nu-și dorește spații învecinate bine orânduite și prospere și din această perspectivă ea a declanșat războiul nevăzut împotriva Uniunii Europene – principalul ei inamic pe teatrul de luptă european. Proiectul Brexit în care accentul acțiunilor active rusești a fost pus pe manipularea mediatică, știrile false și propaganda la firul ierbii s-a dovedit a fi foarte eficient, dar succesul în această grandioasă afacere războinică hibridă este totuși parțial. Oricum ai da, dar, deși a părăsit Uniunea Europeană, așa cum a vrut Rusia, Marea Britanie are în continuare un guvern național integru, devotat interesului britanic și... încă foarte critic în privința politicilor expansioniste ale Kremlinului. Altă poveste e la celălalt capăt al Europei, în Republica Moldova, țara în care Moscova are asigurată întreaga conducere a statului. 

Experimentul prin care a trecut Republica Moldova de la declararea independenței față de Uniunea Sovietică și până azi este bun pentru un studiu de caz de proporții. Dacă în primii 25 de ani Republica Moldova a fost un poligon camuflat și semicamuflat de testare a operațiunilor hibride de intervenție extrateritorială rusească, apoi în anii din urmă, mare parte a elementelor de camuflare au fost retrase și operațiunile de testare se efectuează într-un laborator deschis. Progresul, în sensul tehnic, dar și cinic, al cuvântului, se datorează aducerii la putere, cu ajutorul marii corupții, a Coloanei a Cincea rusești reprezentată de PSRM, în frunte cu Dodon.

Susținut de Federația Rusă, comandoul lui Dodon încearcă să dea legitimitate regimului său de ocupație. În tot ce face el vrea să acrediteze ideea că Republica Moldova, cea legiferată de Declarația de Independență a fost înfrântă definitiv, nu mai există. Că de acum înainte, Republica Moldova, cea a trădătorului Dodon, va fi înglobată în sfera de influență a Rusiei și va servi drept cap de pod în atacurile ei împotriva României și Occidentului. Lupta pentru teritoriul românesc pe care se află Republica Moldova continuă cu faza în care poporul se pregătește să dea riposta.

 

30 martie 2020 

 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog