Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

ARGUMENT

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

FĂURITORI AI UNIRII

LECŢIILE ISTORIEI

RETROSPECTIVĂ NECESARĂ

STAREA DE VEGHE

DEZINFORMAREA, ARMĂ A MANIPULĂRII

EX CIVITAS

CUVINTE DEZVELITE

ITINERAR LEXICAL

RĂDĂCINI ÎN TIMP

CRITICĂ. ESEU

SINTEZE

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

LITERATURĂ ŞI DESTIN

PRO DIDACTICA

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

REGISTRU ACTUAL

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2020

2019

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

DEZINFORMAREA, ARMĂ A MANIPULĂRII

Mass-media, coloana a cincea a războiului hibrid

Nicolae NEGRU

Alte articole de
Nicolae NEGRU
Revista Limba Română
Nr. 1, anul XXX, 2020

Pentru tipar

Vorbeam zilele trecute cu un vecin despre una, despre alta, și, firește, am ajuns la tema coronavirusului. „E lucrătura americanilor”, spuse el convins. „SUA se tem de China”. „De unde ai luat-o?”, m-am interesat. Fiind un consumator activ de știri, eram intrigat la culme: cum de îmi scăpase mie o asemenea „perlă” mediatică? El se „informase” dintr-o emisiune de divertisment a unui post de televiziune rusesc. În cadrul emisiunii respective i se dădu cuvântul unui bărbat din public, care se prezentă ca fost securist și care emise, între altele, această „concluzie”. Deși enunățată într-o emisiune distractivă, „opinia” găsi teren fertil și prinse rădăcini în capul vecinului meu.

 

Călcâiul lui Ahile

Într-un război de tip hibrid, o spun teoreticienii, rolul mass-media, al rețelelor sociale, este să influențeze conștiința, dorințele, sentimentele cetățenilor, în interesul statului agresor. Fără acces la mass-media și la rețelele sociale din statele-victime, războiul hibrid nu ar fi posibil sau ar lua alte forme. Astfel,  mass-media devine, în mod paradoxal, călcâiul vulnerabil al statelor democratice.

Nu demult, doi ambasadori, al SUA și al României, se întrebau cum se întâmplă că statele lor reabilitează drumuri, grădinițe, obiective culturale etc., finanțează proiecte de modernizare a Republicii Moldova, iar simpatia alegătorilor merge către Rusia, care, vom adăuga noi, ne aplică sancțiuni economice, embargouri, provoacă și menține separatismul.

Reacția ambasadorilor e nițel întârziată. Până nu demult, nimeni nu observa că și SUA, și România, și UE, și Occidentul în general sunt ținta unui război informațional pe care Rusia îl poartă pe teritoriul nostru odată cu proclamarea independenței, continuând, de fapt, să mențină în funcție mașina propagandistică din perioada sovietică. URSS și-a dat obștescul sfârșit, iar semințele propagandistice sădite de ea continuă să-și facă efectul în sufletele oamenilor. De altfel, înainte de a li se aplica ucrainenilor calificativele „fascist, naționalist, nazist”, acestea au fost „probate” în Republica Moldova, odată cu declanșarea de către Rusia a războiului de pe Nistru, în 1992.

O analiză a conținutului tuturor buletinelor de știri și talk-show-rilor politice difuzate de trei cele mai mari posturi tv din Rusia, aflate sub controlul Kremlinului – Pervîi kanal, Russia 1 și NTV, pe parcursul a trei ani și jumătate, începând cu 1 iulie 2014 și până la 31 decembrie 2018, (toate aceste posturi au difuzat și pe teritoriul Republicii Moldova), relevă că 85% (22 711 știri) difuzate în această perioadă despre UE și statele europene au fost negative. (Raportul Centrului Estonian pentru Parteneriatul Estic și al Grupului Analitic pentru Războiul Hibrid, din cadrul  Centrului Media pentru Criză din Ucraina: https://disinfoportal.org/wp-content/uploads/ReportPDF/Image-of-European-Countries-on-Russian-TV-min.pdf). România intră în top 3 țări cu reflectare negativă (peste 90% din știri), iar Republica Moldova e pe locul 12 din 36 (circa 90% știri negative).

Mesajul a 88 la sută din știrile negative poate fi împărțit în următoarele 6 categorii, formându-le telespectatorilor o imagine deformată despre Europa și țările de pe Vechiul Continent:

1) Viața în statele europene este plină de scene horror, instabilă, cu multe primejdii, siguranța unui cetățean simplu fiind amenințată la orice pas. În acest scop, sunt „explorate” accidentele și crimele, dezastrele naturale și industriale, precum și orice alt eveniment insignifiant, care se înscrie în „tendința” anunțată de mass-media rusă. Evenimentele similare din Rusia sunt ignorate;

2) Europa „degenerează, putrezește, se descompune” din cauza lipsei de unitate și a declinului total al valorilor morale. Sunt folosite expresii ca „Europa e pe cale să se destrame”, „UE este o creație artificială”, „Nu există valori europene” (de altfel, o asemenea inscripție am văzut-o și pe un gard, în centrul Chișinăului). În timp ce europenii sunt prezentați ca indivizi cu slabe calități morale, decadenți, rușii apar ca „purtători ai spiritualității și valorilor reale”, care trebuie să-și apere aceste valori, deoarece virusul „Europei putrezânde” se poate răspândi și în Rusia;

3) Greve și proteste au loc zilnic în țările europene, din cauza managementului ineficient și a faptului că vocea poporului nu este auzită;

4) Europa se află sub un permanent atac terorist, iar poliția și serviciile de securitate sunt neputincioase. Uneori, crimele sunt prezentate ca acțiuni teroriste;

5) Europa se confruntă cu o criză a refugiaților, mii de imigranți flămânzi și periculoși iau cu asalt orașele europene, strâmtorând populația locală, comițând crime și atacuri teroriste. Criza e consecința greșelilor comise de Europa, fiindcă a sprijinit SUA, care s-a implicat în războiul din Siria;

6) Sancțiunile împotriva Rusiei și contrasancțiunile ei lovesc atât de tare în UE, încât tot mai multe țări vor să le anuleze, ca să supraviețuiască. Numai că SUA nu le permite sancțiunile contra Rusiei, Europa fiind sub controlul americanilor.

În Republica Moldova, mass-media rusă sau finanțată de Rusia încearcă să convingă cetățenii că Uniunea Eurasiatică este alternativă egală la UE, care s-ar afla în proces de disoluție și degradare morală. Ele alimentează sentimentele antiromânești și antiucrainene, inoculându-le cetățenilor narațiunea Kremlinului privind evenimentele din Ucraina.

 

De ce a durat atât de mult trezirea Occidentului?

La 7 iunie 2017, „New York Times” a publicat un articol bazat pe o investigație a Laboratorului de Cercetare Criminalistică Digitală din cadrul Consiliului Atlantic (DFRLab) despre modul în care un material fals privind capacitatea militară a Rusiei a pătruns în principalele publicații occidentale. Pornindu-se de la un caz real, un incident din Marea Neagră între un distrugător al flotei americane și un avion de vânătoare al Rusiei, postul de televiziune Vesti a pregătit un material video, cu citate false din partea unui înalt oficial militar american, în care se spune că pilotul rus a folosit o tehnologie de ultimă oră pentru a bloca sistemele electronice ale distrugătorului american. În două zile după plasarea pe site în engleză, acest material a fost preluat de trei ziare cu acoperire națională din Marea Britanie – „The Sun”, „Daily Express and Daily Star” și „Fox News in the US”. Foarte rapid materialul a fost preluat de alte publicații de limbă engleză și de rețelele sociale unde a fost distribuit și răspândit de zeci de mii de ori (https://www.kcl.ac.uk/policy-institute/research-analysis/weaponising-news).

Desigur, față de cazul băiatului rus răstignit de fasciștii ucraineni în Slaviansk, cel relatat de „New York Times” pare o glumă nevinovată, dar efectul în SUA a fost mai mare, căci venea după alegerile prezidențiale din 2016. 

După Crimeea și Donbas, după ce SUA, Marea Britanie, Franța, Germania și alte state europene au descoperit urmele implicării rusești în formarea opiniei publice din țările respective, Occidentul a înțeles că se află în pericol și nu mai este la fel de indulgent și nepăsător față de „opiniile” pe care le diseminează mass-media Federației Ruse și fabricile ei de troli, coordonați de GRU sau FSB. Fenomenul folosirii știrilor ca armă în războiul informațional se studiază, căutate fiind soluțiile de contracarare și contramăsuri. Dar nu e atât de simplu precum pare.

 

De ce e dificilă lupta cu propaganda rusă în statele democratice?

Statele democratice devin mai vulnerabile tocmai prin aceea ce se consideră a fi un avantaj: libertatea presei, dreptul la opinie, libertatea de exprimare, transparența. Statele democratice nu pot rezista, nu și-au elaborat încă un sistem, un scut defensiv eficient în fața unei agresiuni mediatice din partea unui stat care își controlează instituțiile media.

Cum să facem ca dreptul la opinie să nu aibă de suferit din cauza securizării spațiului informațional? Cum să contracarăm propaganda rusă dușmănoasă în așa fel încât să nu aibă de suferit libertatea de exprimare, diversitatea de opinii, pluralismul ideologic din societatea noastă, mă întrebam într-un articol scris cu câțiva ani în urmă. Cu alte cuvinte, cum să împăcăm capra cu varza, cum să procedăm în așa fel încât să nu sacrificăm „oaia” libertății de exprimare pentru a alunga „lupul” propagandei ruse. Situația în care lupul propagandei să fie lăsat să atace, iar oaia libertății de exprimare să rămână întreagă pare imposibilă.

Uneori propaganda, dezinformarea, manipularea îmbracă haina onorabilă a unei opinii, iar dreptul la opinie e sacru în democrație. „Toate vocile trebuie ascultate”, spunea Ambasadorul SUA Dereck Hogan înainte de adoptarea legii anti-propagandă în Republica Moldova.

Doar având acces pe piața informațională a RM, Putin reușește să se mențină în topul celor mai de încredere politicieni străini printre alegătorii moldoveni, să mențină sentimente antioccidentale, antiamericane, antiromânești, și, în ultima vreme, antiucrainești. Fără să fi investit un dolar în economia RM, aplicându-ne embargouri și sancțiuni economice, Rusia concurează în percepția cetățenilor cu UE, SUA și România, care acordă ajutor nu numai financiar Republicii Moldova.

 

Scutul protector

Propaganda poate fi combătută doar cu mijloacele contrapropagandei. Problema e că statele democratice au fost prinse nepregătite pentru lupta cu propaganda rusă. Fără un scut protector împotriva propagandei și dezinformării rușești, mass-media, dar și rețelele sociale, joacă în războiul hibrid rolul coloanei a cincea sau al calului troian din războiul convențional. Iată de ce instituțiile europene și internaționale nu au reacționat sau au reacționat temperat la faptul că Ucraina a limitat accesul surselor media rusești pe teritoriul său. E o acțiune logică, pe care ar fi întreprins-o orice altă țară (nu includem aici Republica Moldova) aflată în război oficial cu Rusia. Și statele occidentale aplică sancțiuni contra RT și Sputnik. Vara trecută, de exemplu, Ministerul de Externe al Marii Britanii le-a interzis participarea la o conferință globală – ironia sorții! – pe tema libertății mass-media, care a avut loc la Londra. Cauza: un rol activ în răspândirea dezinformării. Ofcom, instituția de reglementare a audiovizualului din Marea Britanie, a aprobat o serie de decizii împotriva RT ca pedeapsă pentru modul de reflectare a evenimentelor din Ucraina și din Siria. În noiembrie 2017, SUA a obligat RT să se înregistreze ca agent străin.

 

Cum s-a procedat în UE?

În UE, conștientizarea pericolului pe care îl prezintă mass-media rusă, setată pe războiul hibrid, s-a soldat cu formarea, în 2015, a unui Grup operativ pentru comunicarea strategică cu statele Parteneriatului Estic, în cadrul Serviciului de Acțiune Externă al UE (Service East StratCom Task Force), care coordonează campaniile UE „împotriva dezinformării”, identifică și „demontează” știrile false menite să discrediteze UE. Grupuri cu funcții asemănătoare au fost constituite și în unele state UE. E vorba, în primul rând, de țările baltice, care se află în bătaia directă a tunurilor propagandistice din est.

 

Șmecheria moldovenească

La noi, sarcina identificării știrilor false, a propagandei mincinoase e lăsată pe seama unor ONG care activează în limita unor finanțări ocazionale, din partea unor fundații externe de cele mai multe ori. Soluția, controversată, trebuie să recunoaștem, la care a recurs guvernarea lui Plahotniuc a fost una „șmecheră”: adoptarea, la începutul anului 2018, a unui amendament al Codul serviciilor media audiovizuale prin care, în scopul „protejării spațiului audiovizual național și asigurării securității informaționale, se permite furnizorilor de servicii media și distribuitorilor de servicii media transmisiunea programelor de televiziune și de radio cu conținut informativ, informativ-analitic, militar și politic care sunt produse în statele membre ale Uniunii Europene, în SUA și Canada, precum și în statele care au ratificat Convenția europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră”. Fiindcă Rusia a semnat, dar nu a ratificat această convenție, pe teritoriul Republicii Moldova sunt interzise programele radio și tv „cu conținut informativ, informativ-analitic, militar și politic” produse în Rusia. Dar dacă mâine Rusia ratifică acest document, „scutul” nostru este neutralizat.

Cum era de așteptat, unele redacții locale preiau știrile pregătite la Moscova, prezentându-le drept producție proprie. Odată cu schimbarea guvernării, e de așteptat să se schimbe și atitudinea Consiliului Audiovizualului față de acest fenomen, care necesită și eforturi financiare suplimentare. De aceea, Moscova presează PSRM să anuleze legea anti-propagandă. Aflându-se nu demult în vizită la Sankt-Petersburg, Zinaida Greceanîi a promis solemn să facă acest lucru, dar ar avea nevoie de voturile celora care au adoptat amendamentul respectiv.

Cazul cu vecinul meu demonstrează că e nevoie de o structură anti-propagandă în Republica Moldova. Din păcate, deși este bătut pe toate fronturile propagandistice, statul nostru nu se complică, nu finanțează studii și strategii de comunicare cu propriii cetățeni (deosebit de vulnerabili fiind transnistrenii și găgăuzii), lăsându-i să se descurce de sine stătător în producția mediatică a dezinformării tot mai sofisticate și mai agresive.

 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog