Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

ARGUMENT

REVISTA „LIMBA ROMÂNĂ” – 30 DE ANI DE LA FONDARE

RETROSPECTIVĂ NECESARĂ

RECURS LA PATRIMONIU

LINGVISTICĂ

LEXICOGRAFIE

CUVINTE DEZVELITE

ONOMASTICĂ

COŞERIANA

EX CIVITATE

RECITIREA CLASICILOR

INTERFERENȚE CULTURALE

POESIS

SINTEZE

CRITICĂ. ESEU

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

ANIVERSĂRI. ONUFRIE VINȚELER – 90

ANIVERSĂRI. DUMITRU RADU POPESCU – 85

REGISTRU ACTUAL

LECŢIILE ISTORIEI

RESTITUTIO

DIALOGUL ARTELOR

VOCI DIN TRECUT

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2020

2019

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

POESIS

Poemul cuvintelor; Poemul unei zile de toamnă; Drum de bejenie; Toamna plecării

Mihaela MALEA STROE

Alte articole de
Mihaela MALEA STROE
Revista Limba Română
Nr. 4-5, anul XXX, 2020

Pentru tipar

Poemul cuvintelor 
 
A fost o vreme când ne-am înțeles...,
Când cuvintele tale înspre cuvintele mele 
Au purces
Și s-au întâlnit, s-au îmbrățișat, s-au iubit...
 
Pesemne atunci
Au fost zămislite cele zece porunci
Pe care noi, cam pe sărite,
Le-am respectat
Până ce le-am lăsat
În urmă – cercuri sau ceruri – îmbătrânite.
 
N-am mai știut să le chivernisim 
Și-am pornit, fiecare,
Cu albatroșii tăcerii pe umăr,
Pe propriul drum de potrivnice ape,
Spre un fel de moarte,
Spre un fel de ne-înserare...
 
De atunci am început să număr:
O zi, un deșert, o tornadă, 
Un cântec, o avalanșă, o viață, două, trei...
Suntem departe, suntem aproape...
Cuvintele cuvintelor noastre suntem și
Să nu încetăm să iubim
Este singurul nostru temei.
 
 
Poemul unei zile de toamnă
 
Azi am aprins o candelă argintie
În amintirea cuvintelor
Pe care noi nu le-am rostit,
În amintirea drumurilor
Pe care nu le-am străbătut,
În amintirea cântecelor
Pe care nu le-am cântat,
În amintirea durerilor
Care nu ne-au durut
Și a întrebărilor
Al căror răspuns nu l-am aflat.
Azi am aprins o făclie
De ceară curată,
Să ardă în locul în care
Noi nu ne-am întâlnit niciodată,
Să ardă, să lumineze –  
De pe tărâmul acesta
Până pe celălalt... –
Jertfă vie din visul încă nevisat de noi,
Ori – pentru noi – de Cel Preamilostiv
Și Preaînalt...
De azi, nu mă mai tem.
Pe lespedea mormântului de taină
În care încolțește Învierea,
Azi am scris cu dalta neuitării un poem...,
Pentru îngerii care ni se arată uneori
Sub formă de oameni,
Sub formă de păsări, 
Sub formă de albe umbre fine sau nori.
 
 
Drum de bejenie
 
Scrisul e aidoma unui drum de bejenie,
Pe care ți-l construiești singur, din mers,
Așezând
Cuvânt după cuvânt,
Vers după vers,
Așa cum, răbdurii,
Așază, drumarii,
Dală de piatră după dală de piatră.
Câteodată,
Cuvântul pe care l-ai ales
Înfăptuiește minuni,
Te poartă în brațe, te saltă peste genuni.
Alteori bâjbâi în căutarea lui
Prin mlaștina iluziilor cotidiene
Sau prin adâncul conștiinței tale.
Îl așezi peste nisipurile mișcătoare,
Peste toate 
Osemintele adunate –  
De-a lungul și de-a latul vremii –
În osuarul propriei ființe,
Dală de piatră după dală de piatră.
Un pas, încă un pas, o tresărire, o ezitare...
Până la marea cea mare,
Acolo unde cuvântul dală de aer se face,
Să poți exersa mersul pe ape,
Să poți continua drumul
Până dincolo de... dincoace.
 
 
Toamna plecării
 
Mă întreb de ce,
În toamna plecării tale,
Au înflorit, 
– de atâta durere beți ori nebuni – 
Pe strada Morilor de vânt, 
Castanii...
Poate ei știu să ne numere mai bine
Iubirile
Și mai frumos, mai cu folos, anii...
 
Mă întreb de ce
În primăvara aceasta
Nefiresc de târzie,
N-am mai deschis fereastra
Către apele de cleștar ale cerului
De unde tu, iubite, privești
Însingurat, cum mi te-aduc aminte,
Înspre risipa noastră
De răzlețe cuvinte, 
De poeme nescrise, de visuri, de povești
Uitate undeva, la un țărm de mare
Necercetată,
Învolburată și vie.
În primăvara aceasta
M-am retras cu tine în pădurea
Gândurilor mele, milenara,
De care... nimeni nu mă poate
Expropria.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog