Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

IUVENTUS

Problema anglicismelor în limba română actuală

Diana SMÂNTÂNĂ

Alte articole de
Diana SMÂNTÂNĂ
Revista Limba Română
Nr. 5-6, anul XVIII, 2008

Pentru tipar

Perioada actuală este una de mari şi diverse schimbări, în care comunicarea umană este caracterizată printr-o adevărată explozie de idei, noţiuni noi din tehnică sau din ştiinţă, care îşi află reflectarea într-un nou mod de a gândi, de a acţiona şi a le reda prin mijloace expresive inedite.
Încadrate în sistemul lingvistic românesc, inovaţiile lexicale devin veritabile unităţi structurale şi funcţionale, însă multe anglicisme rămân neadaptate fonetic şi morfologic la structura limbii române, unele dintre ele lipsind chiar în lucrările lexicografice: boarder, boyband, blog cover, college-shirt, challange, fresh, roll on, review, modeling, office, hair-style, maxi-single, track, nick-name, outfit, fulltime, partytime, songwriter, laptop, target, t-shirt, shaping, stick, up-grade, writing, online, offline.
Părerile lingviştilor în privinţa acceptării sau respingerii anglicismelor sunt împărţite. Cei mai mulţi (Mioara Avram, Ştefania Isaac, Georgeta Ciobanu, Adriana Stoichiţoiu-Ichim ş.a.) au manifestat mai curând permisivitate în recomandările lor normative, însă optează pentru impunerea unor tipare stricte de adaptare morfologică a acestor cuvinte. O opinie contrară este cea a regretatului senator şi lingvist George Pruteanu care afirmă că „Ceea ce pretind, e ca noile cuvinte – repet: binevenite! – să fie scrise româneşte. Nu putem scrie nici franţuzeşte, nici ungureşte, nici englezeşte limba română. Atâta timp cât va exista, limba română trebuie scrisă româneşte. În toate cazurile în care e posibil fără pierderi semnificative, orice cuvânt nou-preluat trebuie integrat sistemului, asimilat, autohtonizat, conform regulilor de scriere şi de pronunţie ale limbii române. În era globalizării, pe care o trăim acum, acest lucru trebuie să se petreacă mult mai prompt, mai rapid, şi un rol serios îl joacă, pe de o parte, presa, pe de alta, lucrările normative, dicţionarele. Dacă ele încă propun, din inerţie sau timiditate, să scriem, în romgleză, lookul sau site-ul, ele fac un deserviciu limbii române. O limbă nu se îmbogăţeşte cu xenisme, cu cuvinte care rămân străine. Nu se poate ca zone ample din limba română să fie, grafic, «colonii»”. G.Pruteanu reproşează ediţiei noi a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic – „că legitimează oficial romgleza, că recomandă scrierea englezeşte a unor cuvinte simţite ca româneşti, astfel, consideră el, fără frâna lucrărilor normative şi a cunoscătorilor limbii engleze, anglicismele recente s-ar adapta la limba română uşor...”.
Totuşi în lingvistică s-au stabilit deja doua tipologii mari ale cuvintelor de altă origine într-o limbă: adaptate şi neadaptate, sau, după cum tratează acest fenomen cercetătorul Francisc Kiraly, în preluarea unui cuvânt din altă limbă se pot distinge mai multe faze, dintre care menţionăm:
a ) împrumuturile propriu-zise, adică cuvintele pătrunse din alte limbi, care s-au adaptat la sistemele fonetic şi morfologic, sunt folosite mai des, dau naştere la derivate şi nu mai sunt simţite de vorbitori ca fiind de altă origine (lider, miting);
b) cuvintele străine, adică cuvintele care nu satisfac aceste condiţii, au foneme străine în corpul lor, nu corespund morfologic, se folosesc ocazional, iar vorbitorul, fără să fie specialist, le poate preciza uşor originea (show, leasing). Deci cuvântul de altă origine, în prima etapă a existenţei sale pe teren românesc, este cuvânt străin şi devine împrumut doar atunci când se supune specificului limbii în care a ajuns. Împrumutul este punctul final, rezultatul, încheierea procesului. Dacă procesul începe, dar nu parcurge etapele necesare, şi din cauze diferite se întrerupe, ne găsim în faţa unui cuvânt străin şi nu a unui împrumut. Cu alte cuvinte, fiecare împrumut a fost cândva cuvânt străin, dar nu fiecare cuvânt străin utilizat ajunge a fi împrumut.
Potrivit motivaţiei şi funcţiei împrumutului în raport cu specificul unui anumit stil sau registru al limbii, Sextil Puşcariu clasifică anglicismele care apar în presa actuală în: necesare sau de lux.
1. Împrumuturile necesaresunt acele cuvinte, sintagme sau unităţi frazeologice care nu au un corespondent în limba română sau care prezintă unele avantaje în raport cu termenul autohton. În acest sens, anglicismele necesare au avantajul preciziei, al brevilocvenţei şi nu, în ultimul rând, al circulaţiei internaţionale. Ele sunt motivate de noutatea referentului.
2. Anglicismele de lux sunt împrumuturi inutile, care ţin de tendinţa de ordin subiectiv a unor categorii sociale de a se individualiza lingvistic în acest mod. Asemenea termeni nu fac decât să dubleze cuvinte româneşti, fără a aduce informaţii suplimentare.
Deşi anglicismele sunt termeni neadaptaţi sau incomplet adaptaţi la sistemul limbii, studiile specializate au pus în evidenţă faptul că, datorită utilizării lor frecvente, pot fi considerate ca având caracter de normă (fonetică, ortografică, morfologică).
Cercetând gradul de adaptare a cuvintelor de origine engleză în limba română conform normelor lingvistice, am observat că tendinţa generală a limbii literare actuale este de a păstra împrumuturile din engleză într-o formă cât mai apropiată de cea din limba sursă. În acelaşi timp, la nivel morfologic, o consecinţă a pătrunderii masive a cuvintelor din engleză ar putea fi „subminarea” caracterului flexionar al limbii române prin creşterea numărului adjectivelor invariabile şi ştergerea graniţelor dintre părţile de vorbire. Iar potrivit normei lexico-semantice, definirea sensului împrumuturilor se face, în general, printr-un sinonim sau o expresie echivalentă românească. Anglicismul mai poate fi introdus în text după echivalentul său românesc sau, într-o manieră jurnalistică, prin alternarea termenilor sinonimi în titluri şi subtitluri.
Domeniul vieţii mondene înregistrează cele mai multe anglicisme apărute recent în limba noastră şi care sunt neatestate în DOOM2, DCR2 sau MDN: cool, glamour, college-shirt, fresh, gloss, must have, peeling, roll on, scrub, skinny, smokey eyes, stick, hair-styling, outfit, t-shirt, tank-shirt, fresh, shapingul,body tuning, blush, casual, pe lângă „mai vechii”: cover-girl, casting, beauty, fashion. Majoritatea se înscriu în categoria anglicismelor de lux, existând un termen echivalent în limba română actuală:
beauty „frumuseţe, splendoare” ca în sintagma „salon beauty” (Stil, nr. 4, 2008); fashionpentru „modă”: „în continuare, vă prezentăm trei fashion iconuri şi stilurile lor care nu vor muri niciodată” (S., 27.03.08, p. 25); casualpentru „ţinută neoficială”: „stilul coafurilor e casual” (Stil, nr. 4, 2008); glamour „farmec, atracţie”: „în acest sezon se poartă stilul glamour cu accente moderne” (T., 28.03.08, p. 5); glosspentru „strălucire, luciu” şi determinativul glossy: „«Unica» este revista glossy pentru femeile dornice să se realizeze în viaţa personală şi profesională” (U., martie, 2008); „Dacă ai buzele asimetrice, evită nuanţele prea închise şi foloseşte nuanţele bej sau glossurile roz-pal” (S., 29.02.08); blush substantivizat, cu semnificaţia iniţială de „a înroşi”: „aplică blush pe diagonală” (S., 29.02.08); brand cu sensul de „marcă”: „Un nou brand italian la Chişinău” (Vip M., 01.02.08), îl întâlnim şi în alt context, mai puţin obişnuit: „Tanti Ludmila, un brand puternic” (J., 03.04.2008); outfit „echipament”: „În acest an se promovează outfiturile masculine care arată supersexy şi sunt şi comode” (S., 29.02.08); peelingpeelingul – un proces ce se realizează după curăţarea pielii” (Stil, nr. 4, 2008); „Pentru ştergerea cicatricelor vei avea nevoie de o intervenţie estetică mai complexă, cum este peeling-ul chimic sau phytopeeling-ul, care se executa numai sub supraveghere medicală şi în saloanele de specialitate” (S., 4.01.08); skinny „slab, osos”, despre pantaloni „drepţi, ajustaţi”: „Păstrezi pantalonii skinny, trenciurile cu croială clasică şi puloverele asemănătoare ponchourilor” (S., 29.02.08); „poţi combina cu omniprezenţii pantaloni skinny sau cu o «fustă balon»... Must have-ul ţinutei stă în top” (S., 29.02.08); scrub „pe lângă crema de faţă, trebuie să mergi la farmacie şi să-ţi cumperi un peeling sau scrub (nu costă scump)” (S., 4.01.08); stick „baton, lipicios” „un fardcremos sub formă de stick” (S., 29.02.08); smokey eyes care se referă la „culoarea fumului”: „Se poartă nuanţe de maro-verde şi «smokey eyes»” (Stil, 01.10.2008).
Remarcăm aici ortografia neunitară a anglicismelor în cazul articulării lor: glossurile, outfiturile, dar şi peeling-ul, must have-ul.
Anglicisme precum coktail, make-up, party, pub, trend şi compusul super-trendy, modelling, brand, designer, fitness, flash, lifting, look, sex-appeal, shopping atestate în DOOM2 au pătruns în limbajul curent prin larga popularizare oferită de revistele cu subiecte din viaţa mondenă:
casting „selectare a actorilor pentru anumite roluri” şimodelling „curs pentru manechine”, dar şi „modelare”, datorită caracterului lor internaţional şi preciziei exprimate sunt utilizate cu mare frecvenţă în publicaţiile analizate: „aici a nimerit exact în perioada cu casting-ul pentru Akcent; „Modelingul, la braţ cu frumuseţea, este o modalitate de a cunoaşte celebritatea fără a face politică, afaceri, sport sau muzică” (Stil, 01.10.2008); designer cu sensul de „proiectant” „Sunt designer vestimentar la «House of Art», însă în particular pregătesc o nouă colecţie prèt-a-porter” (Vip M., 01.11.07); fitness „condiţie fizică bună”: „Apucă-te de fitness” (S., 29.02.08); flash care este înregistrat în MDN cu sensul de „informaţie scurtă transmisă cu prioritate”, iar mai recent el este folosit cu semnificaţia exactă din limba engleză „rază, licărire”: „La conferinţa de presă am găsit-o aşezată în unul din ultimele rânduri ale sălii – o deranjează, aproape bolnăvicios, tot ce înseamnă public, monden, flash şi camere de filmat” (Vip M., 01.11.07); fresh „proaspăt, curat”, deşi nu este înregistrat în DOOM2, îl aflăm în MDN cu această semnificaţie: „cum reuşesc femeile cu joburi de succes, dar şi cu puţin timp liber, să arate fresh la orice oră” (S., 29.02.08); make-up „machiaj al feţei”: „Află ce mai poartă starurile în materie de make-up” (Stil, 01.10.2008); lifting „operaţie de chirurgie estetică pentru reîntinerirea pielii”: „lifting al sânilor şi al întregului corp” (Stil, nr. 4, 2008); look „aspect, înfăţişare”: „până şi cel mai cuminte look are nevoie de multă atenţie, pentru a fi desăvârşit” (S., 29.02.08); trend „tendinţă, evoluţie”: „să alegi ceea ce te avantajează, chiar dacă nu eşti exact în trendul zilei” (S., 29.02.08); cocktail „Acest item este cu succes regăsit şi-ntr-o ţinută office, şi într-una de cocktail” (S., 29.02.08); shopping „cumpărături”: „Ai şi spectacol şi film, shopping cât încape” (S., 29.02.08); sex-appeal „farmec, atracţie”, înregistrat în DOOM2 şi ortografiat ca în engleză, în presă însă este întâlnit sub diferite forme grafice, ceea ce demonstrează o încercare de adaptare a cuvântului la ortografia românească: „Ar mai fi nevoie de ceva sexapil pentru a fi un top model de nota «10»” (Vip M., 01.02.08).
Desigur că utilizarea unor cuvinte englezeşti se explică, pe de o parte, prin dorinţa vorbitorului de a impresiona, de a arăta că este cunoscător al unei limbi străine, dar şi, pe de altă parte, pentru a atrage atenţia, pentru a da colorit mesajului. Snobismul unor astfel de utilizări nu ar trebui încurajat, întrucât, de cele mai dese ori, în astfel de cazuri, mesajul şi, implicit, comunicarea, sunt serios afectate şi, în ultimă instanţă, ineficiente.
 
Referinţe bibliografice
1. Mioara Avram, Anglicismele în limba română actuală, Bucureşti, 1997.
2. Georgeta Ciobanu, Anglicisme în limba română, Timişoara, 1996.
3. Nicolae Corlăteanu, Încadrarea lingvistică în realităţile europene, Chişinău, 2001.
4. Albina Dumbrăveanu, Ion Dumbrăveanu, Considerente privind expansiunea şi utilizarea unor anglicisme în limba română // „Limba Română”, nr. 1, Chişinău, 1999.
5. Valeria Guţu Romalo, Aspecte ale evoluţiei limbii române, Bucureşti, Humanitas Educaţional, 2005, 260 p.
6. Ştefania Isaac, Dezvoltarea competenţelor comunicative vs. Anglicismele recente în limba română. Monografie,Chişinău, 2004.
7. Sextil Puşcariu, Limba română. I. Privire generală, Bucureşti, 1976.
8. Adriana Stoichiţoiu-Ichim, Vocabularul limbii romane actuale: dinamică, influenţă, creativitate, Editura All, Bucuresti, 2007, 160 de pagini, p. 83-111.
9. http://www.pruteanu.ro/6atitudini/2007.09.27-limba.htm
 
Dicţionare
1. DOOM2Dicţionarul Ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române. Ediţia II-a, Bucureşti, 2005.
2. Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, 1998.
3. MDN – Marele Dicţionar de neologisme, Florian Marcu, Bucureşti, 2002.
4. Dicţionar englez-român, român-englez, Andrei Bantoş, Bucureşti, 2005.
5.  DCR2 – Florica Dimitrescu, Dicţionar de cuvinte recente, ediţia a doua, Bucureşti, 1997.
 
Surse
J. – „Jurnal de Chişinău”
T. – „Timpul”
Vip M. – „Vip Magazin”
U. – „Unica”
S. – „Săptămâna”
Stil – „Stilouette”
Conducător şt. dr.
Larisa GURĂU
 
 
* Continuăm să publicăm cele mai interesante lucrări prezentate la Conferinţa ştiinţifică studenţească „Tineretul de azi – viitorul de mâine”, U.S.M., Chişinău (martie-aprilie 2008). Începutul în „Limba Română”, nr. 3-4, 2008, p. 20-33.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog