Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

AUTOGRAF

Rob şi stăpân al limbii române

Alexandru LUNGU

Alte articole de
Alexandru LUNGU
Revista Limba Română
Nr. 7-8, anul XIX, 2009

Pentru tipar

*
Între mine şi limba română există mai mult decât un flux de simţire reciprocă. E o simbioză binecuvântată care-mi dăruie împlinirea unui sens major al fiinţării. Sunt un rob fericit al limbii, dar în acelaşi timp un stăpân statornic şi neiertător al ei. Cred că poezia, cea care-şi merită numele şi-şi împlineşte rostul, reprezintă inima şi duhul fiecărei limbi. Ce înfăţişare şi ce puls sonor ar avea, de pildă, franceza fără Ronsard şi Baudelaire, italiana fără Petrarca şi Dante, româna fără Eminescu şi Ion Barbu?
 
*
Pentru mine cea mai apropiată de perfecţiune este limba română. Acest simţământ profund subiectiv nu umbreşte preţuirea celorlalte limbi. Limba noastră este încă relativ tânără, are rădăcini adânci, dar şi ramuri pe cale de înmugurire şi virtuale înfloriri. Viguroasă, fără înnodări anchilozante, statornicită, dar păstrându-şi minunate deschideri mişcătoare, sonorităţi neaşteptate şi miezuri stârnitoare de noi înţelesuri, „mult e dulce şi frumoasă” limba ce ne călătoreşte prin trecerea acestei lumi. Nu uit că de vreo jumătate de veac limba română a fost rănită prin infiltrarea unei ideologii nefaste cu ţăndări de lemn şi încercări de schilodiri nemernice. Fenomen întristător a cărui stingere va cere un răstimp destul de lung. Toată vremea i s-a opus însă şi continuă să-l înfrunte existenţa limbii româneşti curate şi nevătămate. Fără a fi singurii, poeţii au fost şi rămân garanţi de frunte pentru creşterea luminoasă a limbii române. Şi mă bucur foarte că majoritatea poeţilor din Basarabia, atâţi cât mi-a fost dăruit să-i citesc, se arată vrednici şi uneori străluciţi mânuitori ai limbii menite dăinuirii biruitoare.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog