Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

ITINERAR LEXICAL

Identitatea toponimiei româneşti

Anatol EREMIA

Alte articole de
Anatol EREMIA
Revista Limba Română
Nr. 7-8, anul XIX, 2009

Pentru tipar

Toponimia Basarabiei, în ansamblul ei, prin conţinut şi formă, este românească. Sub toate aspectele lingvistice numele topice din spaţiul pruto-nistrean prezintă trăsături comune cu cele din restul teritoriului dacoromân, încadrându-se astfel în sistemul toponomastic general de limbă, cultură românească. Identitatea numelor topice în spaţiul populat de români rezidă, în primul rând, în unitatea limbii, culturii şi tradiţiilor poporului nostru. Mediul social-istoric şi economic comun, modul de viaţă similar, condiţiile fizico-geografice şi naturale asemănătoare sunt factorii care au generat, de asemenea, crearea aceloraşi denumiri şi modele structurale în nomenclatura topică românească. Circa 800 de localităţi din cele aproximativ 2000 de aşezări umane din Basarabia, existente în prezent, adică 40 la sută, au denumiri identice sau asemănătoare cu peste 2350 de aşezări de pe teritoriul actual al României, din numărul total de 13.500 de sate şi oraşe. Deci, sub aspectul identităţii onimice, raportul numeric dintre cele două categorii de nume topice este aproximativ de 38 la sută.
Până la începutul sec. al XIX-lea, raportul acesta a fost altul şi la sigur în favoarea denumirilor identice. Regimul de oblăduire ţaristă în Basarabia, după anexarea provinciei la imperiul Rusiei în anul 1812, până în anul 1918, a influenţat esenţial nomenclatura topică basarabeană. Denumirile multor localităţi au fost denaturate, adaptate la limbajul administraţiei ruse, traduse, substituite. Numelor româneşti în -ani / -eni şi -eşti li s-au înlocuit formanţii prin terminaţiile străine -anî / -eanî şi -eştî (Briceni – Briceanî, Floreşti – Floreştî, Râşcani – Râşcanî etc.). Mai toate satele apărute în cursul sec. al XIX-lea au fost denumite în ruseşte (Alexandrovka, Borisovka, Kostantinovka, Mihailovka, Nicolaevka, Romanovka etc.).
Ceea ce n-a reuşit să facă administraţia ţaristă în toponimia basarabeană, întru înstrăinarea acesteia, în perioada postbelică au continuat autorităţile sovietice. Mutilate, eronate – numai să nu semene între ele denumirile de localităţi din stânga şi din dreapta Prutului. În perioada respectivă şi-au pierdut vechile denumiri circa 200 de localităţi, în urma substituirii lor cu alte denumiri, considerate de ideologii „timpului roşu” adecvate şi corespunzătoare politicii de colonizare şi de deznaţionalizare a băştinaşilor. Multe denumiri identice au dispărut în urma lichidării aşezărilor respective, declarate de autorităţi ca fiind lipsite de perspectivă socială şi economică.
Identitatea onimică dintre satele din Basarabia şi din restul spaţiului românesc se manifestă sub diverse aspecte lingvistice. Din punct de vedere etimologic, omogenitatea onimică rezidă în proprietatea numelor de localităţi de a avea aceeaşi origine lingvistică predominant românească în tot spaţiul carpato-danubiano-pontic, de la Tisa până la Nistru şi dincolo de Nistru. Pretutindeni aici prevalează numele de locuri şi localităţi de provenienţă românească, formate cu ajutorul procedeelor şi mijloacelor derivative proprii, dintre care şi formaţiile în -eşti şi -ani / -eni: Avrămeni, Focşani, Băneşti, Brătuleni, Călineşti, Costeşti, Şerpeni, Todireşti, Vărzăreşti. Aceste nume topice, cu bază antroponimică, ne trimit adesea la vechi conducători ai obştilor săteşti (cnezi, juzi, vătămani), la foştii proprietari de moşii şi sate (boieri de divan, demnitari, oşteni), la primii locuitori şi întemeietori de sate.
În plan lexical se impun numele topice provenite din apelativele moştenite din geto-dacă sau latină. Câteva exemple. Numele de obârşie carpatină Chicera, explicate printr-un etimon autohton (kikhera – „deal, munte”), s-au coborât spre sud şi spre sud-est, prin Bucovina şi Moldova de Nord, până în ţinuturile Lăpuşnei şi Tigheciului. Le găsim atestate în stânga Prutului încă din sec. XV-XVI. Runcurile, denumirile cu bază etimologică latină (lat. runcus, runcare – „a curăţa un teren de buruieni şi mărăcini”), ca şi Curăturile, creaţiile onimice proprii (a cura „a despăduri, a defrişa” + suf. -(ă)tură), formează arii stabile în toate regiunile muntoase şi de pădure din acest imens spaţiu geografic. Matca Runcului, Valea Runcului sunt nume topice minore pe care le întâlnim în centrul Basarabiei.
Deosebit de numeroase sunt identităţile toponimice de factură topografică. Câteva exemple. Nume oronimice: Găvanu, microtoponime şi un nume de sat în fostul ţinut Tigheci (Basarabia) – Găvanu, locuri, şi Găvanele, localitate în jud. Brăila (România); Hârtopu, 10 localităţi şi extrem de numeroase locuri în Basarabia – Hârtop, sate în jud. Neamţ şi Suceava, Hârtoape, localitate în jud. Iaşi (România); Măgura, Măgura Nouă, Măgureanca, Măgurele în Republica Moldova – Măgura, 19 sate în judeţele Bacău, Braşov, Constanţa, Dâmboviţa, Hunedoara, Olt, Prahova ş.a., Măgurele, mai multe sate în judeţele Bistriţa-Năsăud, Ilfov, Mehedinţi, Tulcea (România) ş. a. Nume hidronimice: Fântâna Albă, sat în rn. Edineţ, Fântâna Zânelor, localitate în fostul judeţ Ismail, în plus la acestea circa 500 de locuri (Fântâniţa, Fântâna Moşilor, Fântâna Fetelor, Fântâna din Zăvoi) în Republica Moldova – Fântâna Doamnei, sat în judeţul Călăraşi, Fântânile, localităţi în judeţele Alba, Arad, Bacău, Dolj, Iaşi, Mureş, Sibiu, Suceava ş.a., la care se adaugă o sumedenie de microtoponime similare din România.
Identitatea de nume topice a fost generată de multe ori şi de factori particulari, locali, de anumite fapte, evenimente şi întâmplări din viaţa oamenilor. Strămutarea populaţiei de pe malul drept al Prutului pe celălalt, de exemplu, a dat naştere următoarelor aşezări cu aceleaşi nume: Zbieroaia (jud. Iaşi) – Zbieroaia (rn. Nisporeni), Pogăneşti (jud. Vaslui) – Pogăneşti (rn. Hânceşti), Costuleni (jud. Iaşi) – Costuleni (rn. Lăpuşna), Paşcani (jud. Galaţi) – Paşcani (rn. Cahul), Medeleni (jud. Iaşi) – Medeleni (rn. Ungheni) ş.a.
Oraşul Râşcani din Republica Moldova (local denumit şi Râşcanu), precum şi Râşcanii, fostă moşie şi sat, acum cartier al oraşului Chişinău, i-au avut coproprietari de ocine, în sec. al XVIII-lea, pe Toader Râşcanu şi, respectiv, pe fiul său Constantin Râşcanu, descendenţi dintr-o viţă de neam Râşcanu, originară din Râşca, sat şi mănăstire în jud. Suceava.
Toader Bubuiog, pârcălab de Roman (1516-1523) şi mare logofăt (1525-1537), sol al lui Petru Rareş în Transilvania (1527), Turcia (1528) şi Polonia (1532), ctitor al Mănăstirii Humorului (1539), stăpânea în sec. al XVI-lea moşii pe dreapta şi pe stânga Prutului, în cuprinsul cărora au luat fiinţă mai târziu patru sate: Bubuiogii pe Frumuşiţa; Bubuiogii de lângă lacul Beleu, care împreună cu Sărăienii au format mai târziu localitatea Slobozia Mare de astăzi (rn. Cahul); Bubuiogii de pe Cahul (ţin. Tigheci); Bubuiogii de pe Bâc, astăzi comună suburbană a Chişinăului, denumită Bubuieci, toate aşezările dispunând de vechi atestări documentare.
Crearea de slobozii a prilejuit apariţia unui mare număr de toponime identice, circa 25 de localităţi în Republica Moldova (Slobozia, Slobozia Mare, Slobozia Doamnei, Slobozia-Horodişte, Slobozia-Măgura, Slobozia-Şireuţi ş.a.) şi 35 în România (Slobozia, Slobozia Nouă, Slobozia-Boteşti, Slobozia-Cioreşti, Slobozia-Oancea, Slobozia-Suceava ş.a.). Primele slobozii cunoscute datează încă de la începutul sec. al XV-lea. Acestea erau „sate de milă”, dăruite de domnitori marilor dregători, curtenilor, căpeteniilor de oşti „pentru dreapta şi credincioasa lor slujbă” faţă de domnie şi ţară. Mai târziu crearea de slobozii a urmărit şi alte scopuri: consolidarea situaţiei economice a latifundiarilor şi a mănăstirilor, popularea locurilor „de pustiu” şi a satelor cu puţini locuitori sau părăsite cândva. În aceste localităţi aveau dreptul să se strămute oamenii veniţi din alte regiuni şi numai în rare cazuri oameni de pe loc, dar „fără dăjdii şi fără bir”, adică liberi, în limbajul epocii slobozi. De aici denumirile aşezărilor respective – Slobozii, termenul-etimon slobozie devenind nume propriu pentru localităţile la care ne-am referit.
Identitatea toponimică românească a fost demult observată, dar nu şi suficient de bine argumentată şi just interpretată. Astfel, la baza unor coincidenţe de nume ale satelor menţionate documentar în sec. XV-XVI, pe teritoriul Transilvaniei şi Moldovei, a fost lansată teoria migraţionistă, conform căreia romanicii s-au deplasat spre est de Carpaţi anume în perioada atestărilor în documente (sec. XV-XVI), şi nu mai înainte. Astfel s-a încercat a demonstra prezenţa mult mai timpurie a slavilor în Moldova faţă de români, care, chipurile, au pătruns aici mai târziu şi deci reprezintă o populaţie venită, migratorie, care „a ocupat” şi „a colonizat” aceste teritorii. Au fost emise şi alte opinii, potrivit cărora coincidenţa de nume topice ar fi întâmplătoare sau, mai mult, artificială, special creată de administraţia română în perioada antebelică. Or, lucrurile s-au petrecut, după cum am văzut, tocmai invers.
A fost, şi mai e nevoie, de mari eforturi spirituale şi profesionale, pentru a dărâma temeiurile doctrinei „prefabricate”, eronate, conform căreia moldovenii ar vorbi o limbă aparte, o altă limbă, deosebită de cea română, din care cauză, chipurile, ei ar trebui să dispună deci şi de o altă scriere, de o altă literatură, de o altă onomastică şi, prin urmare, de o altă toponimie. Politica aceasta este promovată şi astăzi de către liderii separatişti şi de unii politicieni impostori.
Reconstituirea fondului toponimic românesc, revenirea la denumirile tradiţional-istorice ale satelor şi oraşelor noastre, punerea în drepturi, cu statut de aşezări independente, de sine stătătoare, a localităţilor odinioară comasate sau scoase de la evidenţă, reglementarea scrierii numelor topice – toate aceste acţiuni vor restabili echilibrul identităţii onimice şi vor renova patrimoniul toponimic naţional basarabean.
În anul 1991, când luaseră amploare evenimentele din cadrul mişcării de eliberare din cătuşele totalitarismului sovietic şi de renaşterea noastră naţională, Societatea „Limba noastră cea română” din Chişinău a lansat acţiunea patriotică de intensificare a legăturilor de prietenie dintre românii din dreapta şi din stânga Prutului, sub genericul Sate gemene cu denumiri identice. Săptămânalul „Literatura şi Arta” din 31 ianuarie 1991 publica, la rubrica „Hai să dăm mână cu mână”, o pagină cu acelaşi generic, semnată de cercetătorii Emil Mândâcanu, Ion Holban şi Anatol Eremia. În 1998, Societatea „Limba noastră cea română” din Chişinău şi Societatea „Ştefan cel Mare” din Suceava au relansat aceeaşi acţiune, scopul preconizat fiind stabilirea unor strânse relaţii de frăţie şi întrajutorare pe toate planurile între locuitorii satelor cu denumiri identice situate pe ambele maluri ale Prutului. Pentru a susţine în continuare această acţiune, revista „Flux” din Chişinău, timp de aproape doi ani, începând cu 4 septembrie 1998, a publicat la tema dată materiale cu caracter istoric şi lingvistic, inclusiv repertoriile localităţilor cu denumiri identice sau etimologic înrudite din unele judeţe din România şi din Republica Moldova. Un studiu şi o serie de materiale la aceeaşi temă au fost publicate în revista „Ţara”, în lunile septembrie-decembrie 2000.
Drept consecinţă, legăturile de prietenie şi frăţie ale locuitorilor din „satele gemene”, într-adevăr, s-au amplificat şi şi-au lărgit spaţiul geografic. S-au stabilit relaţii economice şi culturale directe între mai multe comune şi sate cu aceleaşi nume: Colibaşi, Vorniceni, Stroieşti, Pogăneşti, Slobozia, Costeşti, Todireşti, Medeleni ş.a. Locuitorii de pe ambele maluri au realizat acţiuni comune la nivel de localitate, şcoală, familie.
În aceleaşi scopuri prezentăm în continuare repertoriul selectiv al localităţilor cu denumiri identice sau etimologic înrudite din raioanele Republicii Moldova şi din cuprinsul judeţelor din România:
 
Alexandru cel Bun (Soroca)
Alexandru cel Bun (Iaşi)
Avrămeşti (Râşcani)
Avrămeni (Botoşani),
Avrămeşti (Harghita)
Balabanu (Taraclia)
Bălăbăneşti (Galaţi)
Băcioi (mun. Chişinău)
Băcioi (Bacău)
Bălăneşti (Nisporeni)
Bălăneşti (Bacău, Dâmboviţa, Neamţ, Olt, Vrancea ş.a.)
Bălăşeşti (Criuleni, Sângerei)
Bălăşeşti (Galaţi)
Bălţata, Bălţaţi (Criuleni, Ialoveni)
Bălţata (Bacău)
Bălţaţi (Iaşi, Olt, Vaslui)
Băneşti, Băneştii-Noi (Teleneşti)
Băneşti (Arad, Giurgiu, Prahova, Suceava, Vâlcea)
Bereşti (Ungheni)
Bereşti (Bacău, Galaţi, Suceava, Vâlcea)
Berezlogi (Orhei)
Berezlogi (Iaşi)
Bisericani (Glodeni)
Bisericani (Alba, Harghita, Neamţ)
Blindeşti (Ungheni)
Blindeşti (Botoşani)
Bobeica (Hânceşti)
Bobeica (Suceava)
Bogdăneşti (Briceni)
Bogdăneşti (Bacău, Botoşani, Iaşi, Prahova, Suceava, Vaslui)
Boghiceni (Hânceşti)
Boghicea (Neamţ)
Bogzeşti (Teleneşti)
Bogzeşti (Neamţ)
Boroseni (Donduşeni),
Boroseşti (Iaşi, Vâlcea)
Borosenii Noi (Râşcani)
 
Bozieni (Hânceşti)
Bozieni (Botoşani, Neamţ, Prahova)
Branişte (Râşcani)
Branişte (Argeş, Bistriţa-Năsăud, Dâmboviţa, Galaţi, Giurgiu, Gorj ş.a.)
Brăneşti (Orhei)
Brăneşti (Dâmboviţa, Galaţi, Gorj, Timiş ş.a.)
Brătuleni (Nisporeni)
Brătuleni (Iaşi), Brătuleşti (Galaţi, Iaşi)
Buda (Călăraşi)
Buda (Bacău, Botoşani, Buzău, Iaşi, Prahova, Vaslui, Vrancea ş.a.)
Budăi (Ialoveni, Orhei, Taraclia)
Budăi (Iaşi)
Budeşti (mun. Chişinău)
Budeşti (Bacău, Bistriţa-Năsăud, Călăraşi, Iaşi, Maramureş, Neamţ, Vaslui, Vrancea ş.a.)
Bulboaca (Anenii-Noi, Briceni)
Bulboaca (Vaslui)
Burlacu (Cahul)
Burlaci (Galaţi)
Bursuc (Floreşti, Nisporeni)
Bursuci (Vaslui)
Bursuceni (Sângerei)
Bursuceni (Suceava)
Călăraşi (Călăraşi)
Călăraşi (Botoşani, Călăraşi, Cluj ş. a.)
Călimăneşti (Nisporeni)
Călimăneşti (Mureş, Vaslui, Vâlcea, Vrancea)
Călineşti (Făleşti)
Călineşti (Argeş, Botoşani, Maramureş, Prahova, Olt, Vâlcea ş. a.)
Călugăr (Făleşti)
Călugăreni (Arad, Bacău, Botoşani, Constanţa, Dâmboviţa, Giurgiu, Harghita, Neamţ, Suceava, Vaslui ş.a.)
Cărbuna (Ialoveni)
Cărbunari (Caraş-Severin, Gorj, Iaşi, Maramureş, Prahova)
Căuşeni (Căuşeni)
Căuşeni (Neamţ)
Căzăneşti (Teleneşti)
Căzăneşti (Hunedoara, Ialomiţa, Mehedinţi, Olt, Vaslui, Vâlcea)
Chiţcani (Căuşeni),
Chiţcani (Vaslui, Vrancea)
Chiţcanii Noi, Chiţcanii Vechi (Teleneşti)
 
Cioreşti (Nisporeni)
Ciorăşti (Galaţi, Vâlcea, Vrancea)
Codreni (Cimişlia, Ocniţa)
Codreni (Călăraşi, Vaslui)
Codru (mun. Chişinău, Teleneşti)
Codru (Bihor, Maramureş, Suceava)
Corbu (Donduşeni)
Corbu (Brăila, Buzău, Constanţa, Vaslui ş. a.)
Corneşti (Hânceşti, Ungheni)
Corneşti (Bacău, Cluj, Dâmboviţa, Gorj, Iaşi, Suceava ş.a.)
Costeşti (Hânceşti, Ialoveni, Râşcani)
Costeşti (Alba, Argeş, Botoşani, Buzău, Dâmboviţa, Hunedoara, Iaşi ş.a.)
Costuleni (Ungheni)
Costuleni (Iaşi)
Crăsnăşeni (Teleneşti)
Crăsnăşeni (Vaslui)
Cristeşti (Nisporeni)
Cristeşti (Alba, Arad, Botoşani, Galaţi, Iaşi, Mureş)
Curătura / Curături (Şoldăneşti)
Curături (Alba, Iaşi), Curăturile (Vâlcea)
Dângeni (Ocniţa)
Dângeni (Botoşani), Dângeşti (Vâlcea)
Drăgăneşti (Sângerei)
Drăgăneşti (Bihor, Galaţi, Iaşi, Neamţ, Prahova, Vâlcea)
Drăguşeni (Hânceşti, Străşeni)
Drăguşeni (Bacău, Botoşani, Galaţi, Iaşi, Satu-Mare)
Dumbrăveni (Soroca)
Dumbrăveni (Bistriţa-Năsăud, Constanţa, Suceava, Vaslui, Vrancea ş.a.)
Dumbrăviţa (Sângerei)
Dumbrăviţa (Botoşani, Braşov, Hunedoara, Iaşi, Timiş ş.a.)
Dumeni (Râşcani)
Dumeni (Botoşani), Dumeşti (Alba, Iaşi, Vaslui ş.a.)
Filipeni (Leova)
Filipeni, Filipeşti (Bacău)
Floreşti (Anenii-Noi, Floreşti, Ungheni)
Floreşti (Bacău, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Buzău, Prahova, Tulcea ş.a.)
Frumoasa (Călăraşi)
Frumoasa (Bacău, Harghita, Suceava)
Furceni (Orhei)
Furcenii Noi, Furcenii Vechi (Galaţi)
Găureni (Ialoveni, Nisporeni)
Găureni (Iaşi)
Ghermăneşti (Teleneşti)
Ghermăneşti (Ilfov, Vaslui)
Glodeni (Glodeni)
Glodeni (Dâmboviţa, Gorj, Mureş, Vaslui)
Grozeşti (Nisporeni)
Grozeşti (Iaşi, Mehedinţi)
Hăsnăşeni (Drochia)
Hăsnăşeni (Iaşi)
Heleşteni (Nisporeni)
Heleşteni (Iaşi)
Lupăria (Râşcani)
Lupăria (Botoşani, Iaşi)
Măcăreşti (Ungheni)
Măcăreşti (Alba, Iaşi)
Măgura, Măgura Nouă (Făleşti), Măgurele (Ungheni)
Măgura (Bacău, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Constanţa, Suceava, Vâlcea, Vrancea ş.a.)
Mălăieşti (Criuleni, Orhei, Râşcani, Transnistria)
Mălăieşti (Dolj, Hunedoara, Iaşi, Prahova, Vaslui ş.a.)
Mănoileşti (Ungheni)
Mănoileşti (Botoşani)
Mânzăteşti (Ungheni)
Mânzăteşti (Iaşi, Vaslui)
Mereni (Anenii-Noi, Cimişlia)
Mereni (Constanţa, Covasna, Dâmboviţa, Olt, Suceava)
Micleuşeni (Străşeni)
Micleuşeni (Iaşi)
Micleşti (Criuleni)
Micleşti (Vaslui)
Mihăileni (Briceni, Râşcani)
Mihăileni (Botoşani, Harghita, Hunedoara, Sibiu)
Mihălăşeni (Ocniţa)
Mihălăşeni (Botoşani)
Morenii Noi, Morenii Vechi (Ungheni)
Moreni (Dâmboviţa, Dolj, Iaşi, Neamţ)
Negrea (Hânceşti)
Negrea (Galaţi), Negreni (Argeş, Botoşani, Cluj, Olt, Vâlcea ş.a.)
Negreşti (Străşeni)
Negreşti (Botoşani, Constanţa, Neamţ, Vaslui ş.a.)
Nicoreni (Drochia)
Nicoreni (Bacău, Galaţi)
Nisporeni (Nisporeni)
Nisporeni (Neamţ)
Oneşti (Edineţ, Hânceşti, Străşeni)
Oneşti (Iaşi)
Onişcani (Călăraşi)
Onişcani (Bacău)
Palanca (Călăraşi, Drochia, Ştefan-Vodă)
Palanca (Bacău, Giurghiu, Prahova)
Paşcani (Criuleni, Hânceşti)
Paşcani (Iaşi)
Pereni (Hânceşti, Rezina)
Pereni (Dolj)
Petreşti (Ungheni)
Petreşti (Bacău, Cluj, Gorj, Hunedoara, Vrancea ş.a.)
Pleşeni (Cantemir)
Pleşeni (Botoşani)
Plopi (Cantemir, Transnistria)
Plopi (Brăila, Buzău, Cluj, Hunedoara, Vaslui ş.a.)
Pogăneşti (Hânceşti)
Pogăneşti (Hunedoara, Timiş, Vaslui)
Prisaca (Cimişlia)
Prisaca (Bacău, Bihor, Caraş-Severin, Olt, Vrancea)
Prodăneştii Noi, Prodăneştii Vechi (Floreşti)
Prodăneşti (Galaţi, Sălaj, Vâlcea)
Putineşti (Floreşti)
Putineşti (Bacău)
Rădeni (Călăraşi, Străşeni)
Rădeni (Botoşani, Iaşi, Neamţ, Ungheni)
Rădulenii Noi, Rădulenii Vechi (Floreşti)
Răduleşti (Hunedoara, Satu-Mare, Vrancea)
Rădoaia (Sângerei)
Rădoaia (Bacău)
Roşcani (Anenii-Noi, Rezina, Străşeni)
Roşcani (Galaţi, Hunedoara, Iaşi, Suceava)
Rotunda (Edineţ)
Rotunda (Argeş, Cluj, Neamţ, Olt, Suceava)
Salcia (Anenii-Noi, Şoldăneşti, Taraclia)
Salcia (Brăila, Buzău, Galaţi, Mehedinţi, Olt, Prahova ş.a.)
Sângera (mun. Chişinău)
Sânger (Mureş)
Sângerei (Sângerei)
Sângeri (Iaşi)
Săseni (Călăraşi)
Săseni (Galaţi)
Scorţeni (Teleneşti)
Scorţeni (Bacău, Prahova)
Sculeni (Ungheni)
Sculeni (Iaşi)
Stoicani (Floreşti)
Stoicani (Galaţi)
Stolniceni (Edineţ, Ungheni)
Stolniceni (Botoşani, Vâlcea)
Şendreni (Nisporeni)
Şendreni (Bacău, Botoşani, Galaţi)
Şoldăneşti (Şoldăneşti)
Şoldăneşti (Botoşani, Suceava)
Târzieni (Orhei)
Târzii (Vaslui)
Todireşti (Anenii-Noi, Ungheni)
Todireşti (Iaşi, Suceava, Vaslui)
Trifeşti (Cahul, Rezina)
Trifeşti (Iaşi, Neamţ)
Truşeni (mun. Chişinău)
Truşeşti (Botoşani)
Tudora (Ştefan-Vodă)
Tudora (Botoşani)
Ungheni (Ungheni)
Ungheni (Argeş, Iaşi, Neamţ, Mureş)
Ursoaia (Cahul, Căuşeni)
Ursoaia (Bacău, Buzău, Dolj, Gorj, Iaşi, Olt, Vaslui ş.a.)
Vădeni (Soroca)
Vădeni (Brăila, Galaţi, Vaslui)
Văleni (Cahul)
Văleni (Bacău, Neamţ, Vaslui, Vrancea ş.a.)
Văratic (Ialoveni, Râşcani)
Văratec (Neamţ, Suceava)
Viişoara (Edineţ, Glodeni, Ştefan-Vodă)
Viişoara (Bacău, Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Constanţa, Neamţ, Vaslui ş.a.)
Zbieroaia (Nisporeni)
Zbieroaia (Iaşi) ş.a.
 
Studiul identităţii numelor de locuri şi localităţi de pe ambele maluri ale Prutului contribuie negreşit la cunoaşterea istoriei, limbii şi culturii naţionale, serveşte drept prilej de a ne regăsi, după ani şi ani, după decenii de despărţire şi înstrăinare, puse la cale de străini, de a ne apropia unii de alţii, organizând acţiuni comune la toate nivelurile şi în toate sferele de activitate.
 
Bibliografie
1. Zamfir Arbore, Dicţionarul geografic al Basarabiei, Chişinău, 2001 (după ediţia Bucureşti, 1904).
2. *** Enciclopedia geografică a României, Bucureşti, 1982.
3. *** Enciclopedia României, Bucureşti, vol. II, 1935.
4. Anatol Eremia, Nume de localităţi. Studiu de toponimie românească, Chişinău, 1970.
5. Anatol Eremia, Viorica Răileanu, Localităţile Republicii Moldova, Ghid informativ documentar, Chişinău, 2008.
6. Eugen Holban, Basarabia românească, Mărturii, Paris, 1990.
7. *** Indicatorul localităţilor din România, Bucureşti, 1974.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog