Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

ANIVERSĂRI. CONSTANTIN TĂNASE – 60

Blestemul şi norocul de a fi publicist la timpul potrivit...

Vlad POHILĂ

Alte articole de
Vlad POHILĂ
Revista Limba Română
Nr. 7-8, anul XIX, 2009

Pentru tipar

Pe firmamentul publicisticii româneşti din Basarabia, steaua lui Constantin Tănase a răsărit relativ recent... Nimic de mirare, deoarece a debutat ca profesor de limba şi literatura română în şcoala unui sat de codru. Apoi, a fost profesor pentru alţi profesori. Pe urmă – cercetător ştiinţific în domeniul lingvisticii româneşti. De vreo două decenii e cunoscut şi ca autor de articole – mai întâi strict ştiinţifice sau de popularizare a cunoştinţelor filologice, urmate şi de scrieri perfect gazetăreşti, publicistice – toate însă incendiare, cu mare priză la cititorul dornic de a cunoaşte adevărul despre sine şi despre cei din preajma sa. Acesta ar fi, în rezumat, drumul de creaţie al lui Constantin Tănase, basarabeanul-tiz al faimosului Constantin Tănase de la Bucureşti. Cine putea să prezică, oricât de timid, că numele acestea se vor intersecta pe nişte drumuri, oricât de diferite, în timp şi spaţiu? Doar alura de legendă a marelui artist de comedie se răsfrânge tot mai sigur şi peste cea a lui C. Tănase – publicistul, lingvistul, eseistul, doctorul în filologie.
Dar până a ajunge personalitatea notorie de azi, C. Tănase a fost, întâi şi întâi – ca oricine dintre noi, de altfel – un copil, unul dintre puştanii care nu-şi găseau astâmpărul într-un sat din lunca Prutului. Oricât de năzbâtios, însă, după cum mărturisea recent un consătean de-al său, Costel nici măcar nu voia să arunce bulgări de zăpadă peste Prut, îndemnându-i şi pe alţii să se abţină de a-i supăra, nici măcar în aşa fel, pe fraţii din partea cealaltă a râului blestemat... Găsim în acest tulburător amănunt o explicaţie sigură a traiectoriei existenţiale a lui Constantin Tănase, unul dintre stâlpii românismului pe acest picior de plai; un străjer de nădejde al limbii şi spiritualităţii noastre, chit că nimeni nu i-ar putea reproşa că neglijează în vreun fel valorile general umane...
 
Strict cronologic vorbind, Constantin Tănase s-a născut la 24 iunie 1949, în comuna Nemţeni, judeţul Lăpuşna (acum, r-nul Hânceşti), în familia ţăranilor gospodari Mihail şi Daria Tănase.
Licenţiat al Facultăţii de Filologie de la Institutul Pedagogic (ulterior, Universitatea Pedagogică) de Stat „Ion Creangă” din Chişinău (1971). Face studii de doctorat la Institutul de limbă şi literatură al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, unde îşi susţine teza de doctor în filologie, cu subiectul Relaţiile formale şi semantice între substantivele deverbale şi modul lor de prezentare în dicţionarele explicative (1985), avându-l conducător ştiinţific pe regretatul acad. Silviu Berejan (1927-2007). A făcut vizite de documentare, fiind prezent la seminare şi stagii în domeniul mass-media – în România, Germania, Franţa, SUA, China.
Îşi începe activitatea ca profesor de română în şcoli săteşti de cultură generală (1972-1974), apoi se angajează la Institutul de cercetări ştiinţifice în domeniul pedagogiei (1974-1983; 1985-1986). Este secretar al Comisiei de terminologie a A.Ş.M. (1987-1990). Ales deputat în primul Parlament democratic al Republicii Moldova (1990-1994), a fost responsabil pentru funcţionarea limbii de stat în Comisia pentru ştiinţă şi învăţământ. În anii 1994-1996 deţine funcţia de director al Centrului Naţional pentru standarde de limbă din cadrul Departamentului limbilor al Republicii Moldova (transformat curând în Centrul Naţional de Terminologie, dar desfiinţat abuziv după 2001). A fost consilier-secretar al preşedintelui Republicii Moldova, Mircea Snegur (1996-1997). În anii 1997-2001 activează ca redactor-şef al publicaţiilor „Flux: Cotidian Naţional” şi „Flux: Ediţia de vineri”, parcurgând astfel una dintre cele mai complicate etape ale activităţii sale gazetăreşti.
Este director-fondator al „Cotidianului Naţional independent Timpul” (cu apariţii zilnice, de luni până joi, şi cu o ediţie săptămânală, de vineri), pentru a cărui activitate a mobilizat o echipă de reporteri şi publicişti de forţă. Noua publicaţie, lansată la 14 septembrie 2001 (o perioadă s-a numit „Timpul de dimineaţă”), a devenit un proiect efectiv de succes în mass-media din Republica Moldova, având un tiraj săptămânal de circa 50 de mii exemplare, cu un număr şi mai mare de accesări ale versiunii electronice. „Timpul” este creditat ca un ziar obiectiv, imparţial, câştigând ataşamentul cititorilor graţie operativităţii cu care publică ştirile, prin diversitatea tematicii, cu accentul pe probleme stringente de interes naţional major, pe investigaţiile şi dezvăluirile adeseori demolatoare pentru potentaţii zilei, prin deschiderea spre valorile europene şi general-umane; în fine, prin maniera de a relata (a analiza, a comenta, a intervieva etc.) – pe cât de elevată, pe atât de accesibilă.
Debutează editorial în calitate de coautor al suportului didactic Metodica predării limbii moldoveneşti: clasele 4-8 (1985), ca în 1987 să editeze studiul Metodica formării deprinderilor de ortografie în cadrul studierii pronumelor personale. Este autorul a două valoroase dicţionare tematice: Dicţionar de termeni administrativi-cancelăreşti (1990) şi Dicţionar rus-român de terminologie financiară (1993).
Încă înainte de a lucra la ziarul „Flux”, C. Tănase s-a manifestat ca un foarte bun publicist, cu un acut simţ al perceperii problemelor zilei. Fiind unul dintre intelectualii militanţi ai Mişcării de eliberare naţională din anii 1988-1991 şi până în prezent, scrie ample serii de articole şi studii memorabile în favoarea revenirii la grafia latină şi a proclamării limbii oficiale (de stat); recunoaşterii glotonimului corect: limba română; în apărarea limbii şi demnităţii noastre naţionale, pentru promovarea adevărului istoric etc. Aceste strălucite pagini de publicistică, cu elemente de analiză savantă, dar şi cu o alură beletristică, îi asigură lui C. Tănase un succes fulminant la publicul cititor, dar şi furia, setea de răzbunare a celor vizaţi – actori şi regizori ai unui regim nociv, antinaţional şi antiuman. Primele scrieri cu acest subiect, la finele anilor ’80, le-a elaborat în colaborare cu Vasile Bahnaru, dr. hab. în filologie, cercetător ştiinţific principal la A.Ş.M.: Devaluări parţiale în istoria limbii noastre („Nistru”, 1988, nr. 7), Alfabet pe banca acuzaţilor? („Literatura şi Arta”, 25 august 1988), Limba între realitate şi ficţiune („Moldova”, 1988, nr. 9) etc. La „Flux”, apoi la „Timpul”, se manifestă ca un editorialist şi eseist extrem de fecund, subtil şi profund în analize, care ţine perfect pulsul evoluţiilor din societatea noastră, cultivând o publicistică pe care acad. Mihai Cimpoi a caracterizat-o astfel: „Articolele sale, de fapt, eseurile, se situează la frontiera dintre literatură şi publicistică [...]. Dincolo de filonul jurnalistic propriu-zis dăm, la el, de câte o jelanie cronicărească, de câte o unduire elegiacă sau de o amintire sentimentală, de tonalităţi litanice, de predispoziţii ludice, de parodie, împingere în grotesc. Ca să nu mai vorbim de imprecaţiile satirice, unde este în elementul său”.
În anul 2000 tipăreşte volumul de publicistică Ochiul lui Esop, urmat de alte două cărţi cu articole, eseuri, tablete: Patria vuindă (2001) şi Hoţii de mituri (2004). Aceste volume s-au bucurat de frumoase lansări şi prezentări, de zeci de recenzii şi consemnări elogioase atât la Chişinău, cât şi la Bucureşti, Hoţii de mituri fiind gratificat cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova, al cărui membru este Constantin Tănase.
La cea de-a 60-a aniversare, marcată în acest an, a lansat o nouă carte de eseuri, scoasă sub auspiciile prestigioasei Edituri „Litera”– Blestemul de a fi..., cu un cuvânt introductiv de Ion Hadârcă. Volumul, având subtitlul Cronici basarabene, include şase compartimente în care cititorul va găsi, riguros selectate, circa 150 de editoriale, eseuri, tablete, note polemice, foiletoane, parabole etc., publicate de-a lungul unui deceniu, cu precădere în ultimii cinci ani. Titlurile compartimentelor redau cu precizie chintesenţa demersului publicistic: Moldova, încotro?, Boala comunismului, România, ca destin, Ziaristică şi politică, Balade vesele şi triste, Bliţuri... De altfel, şi titlul noii cărţi conţine o esenţă: Blestemul de a fi... publicist, om al Cetăţii într-o societate în care atâtea se fac altfel decât şi-ar dori-o omul de bună-credinţă sau pur şi simplu un om cu judecata sănătoasă... Mai e de menţionat însă, iar precizarea ne-o sugerează şi punctele de suspensie din titlu – că blestemul acesta e şi un noroc, o şansă, un prilej rarisim de a crea în numele unui ideal, altfel zis – de a-ţi trăi în demnitate viaţa de cetăţean şi de creator. Acest adevăr poate fi dedus şi din nota autorului, Dulcele blestem de a fi...; şi din prefaţa Hamletianul Constantin Tănase, sau a fi constant cu Timpul, de I. Hadârcă; şi din Datele biografice, inserate la deschiderea volumului. Cu şi mai multă pregnanţă iese în evidenţă respectiva axiomă în ultimul compartiment al cărţii, Oglinzi, în care au fost adunate referinţe despre creaţia şi crezul lui C. Tănase, aprecieri pe care i le dau Grigore Vieru, Silviu Berejan, Mihai Cimpoi, Anatol Codru ş.a.
În pauzele dintre un editorial şi.. alt editorial, C. Tănase lucrează la un roman documentar inspirat de realităţile de la noi, din ultimele două decenii, un fel de Delir basarabean, dacă e să recurgem la metafora din titlul unei celebre proze de Marin Preda. Acest roman poate fi o insolită surpriză literară, naraţiunea situându-se la limitele absurdului sau ale prozei horror, ale realismului magic sau de factură kafkiano-orwelliană etc., văzute prin „ochiul lui Esop”, alias prin „ocheanul lui Ion Luca Caragiale”, punctat cu indulgenţa filozofică a lui C. Noica sau a lui Dan Puric. Rămânem mereu în aşteptarea editorialelor „Timpului”, semnate de C. Tănase, dar aşteptăm şi apariţia romanului despre care se discută deja, aprins, în surdină...
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog