Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

ITINERAR LEXICAL

Interferenţe româno-slave în antroponimia maramureşeană

Oliviu FELECAN

Alte articole de
Oliviu FELECAN
Revista Limba Română
Nr. 10-12, anul XVII, 2007

Pentru tipar

Primele contacte dintre autohtonii romanizaţi şi slavi s-au produs la nordul şi la sudul Dunării între secolele VII-XI şi s-au soldat, printre altele, cu împrumutarea unor cuvinte din toate domeniile onomasiologice ori cu modificarea inventarului fonologic: adoptarea consoanelor h, j, z. O a doua etapă a interferenţei româno-slave s-a făcut simţită prin slavonă, varianta literară târzie a vechii slave scrise, aceasta fiind limba de cultură, bisericească şi de cancelarie în Rusia, Ucraina, Bulgaria, Serbia şi în Ţările Române între veacurile X-XVI, apoi paralel cu limba română1. Datorită influenţei slavone, vocabularul limbii române s-a îmbogăţit mai ales prin termeni religioşi (diacon, duh), administrativi (boier, voievod) sau culturali (slovă). Cel din urmă contact dintre română şi slavă s-a realizat prin intermediul limbilor moderne – rusă, ucraineană, poloneză, sârbo-croată, bulgară – în special în regiunile de graniţă ale României: Bucovina, Maramureş, Banat, Delta Dunării ş.a.
Convieţuirea cu slavii a avut repercusiuni şi în domeniul onomasticii. Astfel, slava veche a influenţat atât toponimia (Cerna, Prahova, Snagov, Târnava), cât şi antroponimia, prin nume de persoane primite fie în formă iniţială (Dragomir, Vladimir, Seneslav), fie prin altele, atestate de cronici şi documente, păstrate până în zilele noastre: Bogdan, Dragoş, Preda, Radu, Stan, Stroe, Vlad2. Influenţa slavonă a adus numeroase nume de sfinţi şi de botez, în mare parte împrumutate, la rândul lor, din greacă: Alexandru, Andrei, Dan, Gheorghe, Ileana, Nicolae, Vasile. Ele s-au împământenit pe întreg teritoriul românesc, la ele adăugându-se o serie de derivate, fie create de români, fie împrumutate de la vecinii sârbi, bulgari, greci, ruşi etc. În fine, după cum observă N. A. Constantinescu, „o altă serie de nume slave s-a primit, după anul 1400, de la popoarele slave vecine, sârbi, bulgari, ucraineni – ca porecle, care au devenit apoi nume de familie” [p. XLVI]: Bejan, Bor, Gârde, Socol ş.a.
În cele ce urmează, ne vom ocupa de interferenţa româno-slavă manifestată la numele de persoane contemporane din nord-vestul României, ştiut fiind faptul că Maramureşul şi Bucovina au fost zonele predilecte ale contactului lingvistic în speţă. Prin urmare, am ales judeţul Maramureş, care, prin configuraţia etnică, oferă condiţii prielnice de cercetare. Astfel, el numără în jur de 510.000 de locuitori, dintre care ~418.000 sunt de naţionalitate română, cam 46.300 de etnie maghiară, pe locul al treilea fiind ucrainenii cu aproximativ 34.000 de suflete3. Rezultatele statistice se apropie întrucâtva de cele naţionale [~82%, ~9%, ~6,6%], având în vedere că populaţia României este de aproximativ 21.681.000 de locuitori, românii reprezentând 89,5%, în timp ce maghiarii deţin 6,6%, iar ucrainenii doar 0,3%. Diferenţele se datorează în primul rând vecinătăţii cu Ungaria şi Ucraina, particularitate specifică unei regiuni frontaliere. Aşadar, am cercetat configuraţia antroponimică din câteva localităţi din vecinătatea graniţei româno-ucrainene, şi anume municipiul Sighetu Marmaţiei, unde minoritatea ruteană deţine 3,6 procente4 şi comunele Bistra (cu satele aferente Crasna Vişeului şi Valea Vişeului)5, Bocicoiu Mare (având în componenţă satele Crăciuneşti, Lunca la Tisa şi Tisa)6, Poienile de sub Munte7, Remeţi (inclusiv satele Piatra şi Teceu Mic)8, Repedea9 şi Ruscova10, toate cu o largă majoritate ucraineană.
Ca o primă constatare, nu se poate vorbi de unitate şi coerenţă antroponimică în niciuna dintre localităţile studiate, fapt ce trebuie pus în legătură cu multiculturalitatea specifică zonei central-europene. Aceasta se transpune în plan lingvistic prin utilizarea în paralel a mai multor limbi, uneori chiar prin amestecul de cuvinte, astfel încât persoanele de etnie diferită să poată transmite mai bine o idee, să se poată face înţelese cât mai facil.
La nivel antroponimic, situaţia este asemănătoare, înregistrându-se prenume comune pentru români şi slavi (Adrian, Ana, Daniel, Florin, Gheorghe, Ileana, Maria, Mihaela, Mihai, Ştefan…), pe lângă cele caracteristice fiecărei etnii în parte, fenomen ce va fi reflectat în studiul nostru, care vizează ultimii douăzeci de ani (1987-2007), perioadă deosebit de interesantă datorită faptului că are în vedere două regimuri politice diferite, unul totalitar şi unul democratic, dar şi intervalul de tranziţie dintre ele, marcat de numeroase şocuri şi bulversări social-economice. În familiile etnicilor ucraineni, cât şi în cele mixte se înregistrează nume de botez, specializate în denominaţia masculină şi feminină, ca: Alexa, Almina, Anastasia, Colea, Daşa, Galina, Ivona, Iara, Lara, Liuba, Ludmila, Milca, Nataşa, Neţea, Oxana, Serioja, Svetlana, Tamara, Vanea, Volodea, Zoran etc., însă frecvenţă mai mare au Dochia, Eudochia, Fedor, Fedora, Hafia, Ivan, Melana, Natalia, Năstaca, Olena, Parasca, Vaselena, cu varianta Vasilena. Ele coexistă alături de cele româneşti „clasice”: Andreea, Călin, Cristina, Florina, Ioana, Laura, Marius, Nicolae, Sorina, Ovidiu, Silviu, Vasile ş.a. Însă merită semnalat faptul că formele individuale simple ocupă din ce în ce mai puţin teren, în detrimentul prenumelor duble, ce constituie cea mai obişnuită structură actuală a numelui mixt oficial, atât în familiile pure, din punct de vedere etnic, cât şi în cele mixte. Exemple de nume de botez duble slave pot fi Alexander Volodymyr, Ana Vaselena, Boris Ştefan, Fedor Daniel, Hafia Ocsana, Ivan Vladimir, Larisa Marisa, Maria Olena, Marusia Vasilena, Miodrag Miroslav, Natalca Maria, Niculeta Olena, Oresia Marusia, Ostap Serghei, Parasca Maria, Slavca Maria, Svetlana Oresia, Volodea Ştefan etc., după cum şi mai numeroase sunt cele mixte româno-slave: Alexandra Valinka, Andreea Liudmila, Dan Ivan, Dumitru Fedor, Eudochia Ioana, Georgeta Motrea, Filofteia Denisa, Gabriel Serghei, Ilinca Ioana, Ivan Liviu, Iurasec Lucian, Katea Luciana, Larisa Ania, Lavinia Marusia, Liuba Adriana, Loredana Ludmila, Marian Visarion, Miroslav Vasile, Mariana Năstaca, Nataşa Cosmina, Motria Stela, Oxana Ioana, Raisa Mirela, Sava Viorel, Serioja Ioan, Vesna Cristiana, Volodea Sorin ş.a. Această tendinţă este tot mai prezentă în antroponimia românească, impunându-se deja pe întreg teritoriul ţării, atât în mediul urban, cât şi în cel rural. Preluată din spaţiul apusean, ea se confirmă şi la slavi şi e întărită prin prenume triple, chiar dacă numărul lor este scăzut, proporţional cu celelalte: Adela Denisa Firuţa, Andreea Lavinia Măriuţa, Alexandra Narcisa Laura, Alexandru Casian Vasile, Alexandru Pavel Gheorghe, Ana Cosmina Valentina, Anghel Marcel Mirel, Antonio Darius Petru, Casian Ruslan Ioan, Călin Vasile Andrei, Cătălin Radu Dumitru, Cosmin Cristi Mihai, Cosmina Angelina Giorgiana, Daniel Alin Teodor, Denis David Petru, Gabriel Nicuşor Pompiliu, George Petru Paul, Ileana Nadia Simona, Iulian Casian Iliuţă, Lucas Nicolae Ioan, Melania Denisia Marta, Mihaela Delia Petruţa, Mihăiţă Raul Grigore, Nicodim Mihail Gabriel, Oscar Vasile Miron etc. După cum se poate observa, acestea reprezintă combinaţii extrem de diverse între:
* nume religioase, biblice ori calendaristice, şi laice;
* forme populare (românizate sau ucrainizate) şi savante cărturăreşti;
* nume autohtone (creaţii româneşti ori ucrainene) şi nume străine împrumutate, adaptate sau nu sistemului;
* forme culte, impuse de biserică, şi forme populare, transmise prin tradiţie;
* nume de botez şi hipocoristice, unele sufixate diminutival.
Legat de această din urmă categorie, trebuie precizat că ele se regăsesc din plin în antroponimia maramureşeană, mai ales în mediul rural11. Denotă o mai mare afectivitate faţă de noii născuţi. E interesant că, în cazul prenumelor duble, predomină hipocoristicele româneşti – (Anastasia) Lucica, Ancuţa (Marisabela), Ancuţa (Ondina), Anuţa (Sava), (Elisei) Nelu, (Fedor) Dănuţ, Ionela (Alisia), Ionela (Nataşa), Ionuţ (Volodea), (Ivan) Nicu, (Năstaca) Ionela, (Ruslan) Ionel, (Vera) Lenuţa –, în detrimentul celor slave: (Adrian) Iura, (Adriana) Duţea, (Alexandru) Iura, Aniţa (Ioana), Deiuţa (Roxana), (Gabriel) Saşa, Ilinca (Ioana), Ilişca (Florina), (Iulian) Iura, (Larisa) Duţea, (Lidia) Ilişca, Saşa (Dumitru), (Vasilena) Elinka. Însă se înregistrează hipocoristice şi la prenumele duble, române, slave ori mixte, cu ambele elemente marcate stilistic: Anişoara Ancuţa, Ghiţă Alex, Ionela Nuţa, Ionela Petrişoara, Ionuţ Petrişor, Lenuţa Dochiţa, Mişu Nicu, Olguţa Ionela, Petrică Dănuţ, Petrişor Saşa, Saşa Ionel, Saşa Nelu, Ştefy Alex, (Vasile) Alex Nicuşor, Vasilica Ionela. Afectivitatea formelor în cauză explică uzul lor familial, intim, specific sistemului denominativ popular, chiar dacă, în timp, valoarea afectivă iniţială se neutralizează. Hipocoristicele, ca forme onomastice secundare, rezultate din modificarea formală a unui antroponim, se pot întâlni în toate localităţile cercetate, fiind create prin procedee fonetice (afereză, apocopă ori sincopă) şi lexicale, atât pe teritoriul limbii române – Adi, Alex, Costinel, Dina, Ema, Fănel, Fănela, Fănică, Geta, Gina, Ghiţă, Ileana, Ionel, Lenuţa, Mitică, Nela, Neli, Nelu, Nicu, Nicola, Sandu, Simi –, cât şi pe cel al limbilor slave sau pe plan internaţional: Alexa, Colea, Dochia, Elisa / Eliza, Feri, Iulci, Iura, Lara, Meco, Mica, Michi / Miki, Motrea / Motria, Năstaca, Nichi / Niky, Niţa, Nuţa, Nuţi, Nuţu, Robi, Rudi, Sami, Saşa, Vanea12. Cât despre sufixele diminutivale, adjoncţiunea lor se realizează la tema primară, iniţială sau la tema redusă, hipocoristică a numelor masculine şi feminine. Cele mai frecvente, distribuite în perechi de gen, sunt:
*-aş: Andreiaş, Păunaş;
*-ca: Natalca, Năstaca;
*-el, -ela: Costel, Doinel, Dorel, Dumitrel, Fănel Costinel, Fănela, Florinel, Georgel, Ionel, Ionela, Irimel, Marinel, Marinela, Mironela, Voinicel;
*-ic, -ica, -ică: Angelica, Anica, Costică, Fănică, Florica, Ionica, Lucica, Maricica, Mitică, Petrică, Romică, Rozica, Valerica, Valerică, Vasilica, Vasilică;
*-ina: Angelina, Anghelina, Manolina, Niculina, Paulina;
*-işca, -oşca: Iulişca, Marişca, Anoşca;
*-işoara, -işor: Anişor, Anişoara, Petrişor, Petrişoara;
*-iţa, -iţă: Aniţa, Dochiţa, Gheorghiţă, Ioniţa, Mihăiţă, Niculiţă, Tudoriţa, Victoriţa;
*-oara: Marioara, Mărioara;
*-şor: Nicuşor;
*-uc: Ionuc;
*-uţ, -uţa, -uţă: Ancuţa, Anuţa, Codruţ, Codruţa, Crinuţa, Dănuţ, Dănuţ Ionuţ, Deiuţa, Firuţa, Iliuţă, Ionuţ, Lenuţa, Măriuţa, Mitruţ, Neluţ, Olguţa, Petruţa, Steluţa, Vlăduţ.
În afara numelor sufixate şi a hipocoristicelor, în nord-vestul României apar destul de multe prenume motivate, derivate de la nume comune, inspirate mai ales din „regnul vegetal”. După cum remarcă Domniţa Tomescu în Enciclopedia limbii române (2001, 457), ele „au creat o adevărată modă onomastică la mijlocul secolului XX”13, perpetuată până la începutul veacului următor. Şi de această dată delexicalele româneşti sunt preferate celor ucrainene în familiile etnicilor ruteni sau în cele mixte: Codruţ, Crina, Crinuţa, Floarea, Florica, Florin, Florina, Iasmina, Lăcrimioara, Mădălin, Narcisa, Violeta, Viorica. Deşi mai puţin numeroase, antroponimele motivate slave nu sunt abandonate de conlocuitori, dovada fiind Boja „al lui Dumnezeu”, Liuba „iubire”, Kvyta14 „floare”, Nadia „nădejde”, Rostvita „înflorită”, Svetlana „strălucitoare”, Vesna „primăvară”. Însă preferinţa lor se îndreaptă, după semnificaţia formei, spre antroponime nemotivate ca Elisaveta, Fedor, Galina, Hafia, Liudmila, Ocsana, Serioja, Svetlana etc.
Prin funcţia şi prin semnificaţia lor socioculturală, antroponimele laice sau profane enumerate mai sus sunt mult mai puţin numeroase decât cele religioase. Dintre antroponimele creştine, atât în variantă română, cât şi în cea slavă, preponderente sunt hagiograficele – Ana, Gheorghe, Ivan, Maria, Nicolae, Petru, Ştefan, Vasile etc. – şi cele calendaristice, vizând nume de sfinţi, martiri ori de sărbători: Adrian, Cristian, Elena, Gavrilo, Miculai, Mihai, Petru, Pavel ş.a. Mai puţine numeric sunt antroponimele biblice, îndeosebi vetero-testamentare: Abel, Abigail, Abigail Sara, Aron, Avram, Beniamin, Estera, Ionatan, Ionatan Samuel, Natan, Rahela, Samuel, Tabita15. E posibil ca răspândirea lor să fie legată de credinţa posesorilor, mai exact de apartenenţa lor la diferite secte neoprotestante. Altfel, confesiunile predominante în zonă sunt cea ortodoxă (~400.000 de credincioşi) şi greco-catolică (~28.100 de practicanţi) pentru români şi ucraineni, în timp ce romano-catolicii (~33.300 de credincioşi) şi reformaţii (~20.800) sunt aproape în totalitate maghiari. Acest aspect trebuie pus în corelaţie îndeosebi cu numele unor martiri, sfinţi veneraţi şi pomeniţi în calendare, în funcţie de ritul bizantin sau de cel latin.
O altă caracteristică întâlnită în zona cercetată are în vedere trecerea unor prenume feminine la genul masculin – Doinel, Paulin, Roxan, Sânzian –, mai numeroase fiind derivatele feminine provenite din masculine: Adriela, Dimitria, Drăgana, Dumitrela, Filipa, Laurenţia, Simioana, Ştefanela. Probabil s-a încercat păstrarea patronimului sau matronimului, în ciuda trecerii forţate a unor nume de botez clasice de la un gen la altul.
În ceea ce priveşte opoziţia vechi / nou în antroponimia maramureşeană16, trebuie precizat că prenumele vechi, cu iz arhaic, se înregistrează tot mai puţin, ele fiind aproape neglijate la botezarea copiilor născuţi în familiile mixte româno-ucrainene. Exemple ca Pintea, Precup, Pricop, Roman sunt nesemnificative într-un inventar de câteva mii de prenume, astăzi fiind resimţite – şi utilizate în consecinţă – mai degrabă ca nume de familie. Latura conservatoare, provenind din diverse straturi istorice omogene prin particularităţi şi forme specifice, a intrat într-o concurenţă acerbă cu prenumele străine, împrumutate, adaptate sau nu sistemului românesc, încă din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, odată cu apariţia Bisericii greco-catolice şi cu avântul latinizant promovat de corifeii Şcolii Ardelene. Prenumele latine, franceze, italiene au câştigat lupta cu cele autohtone, moştenite sau creaţii româneşti, iar începând cu prima jumătate a veacului trecut au fost „ajutate” şi de numele de botez germane şi engleze. Situaţia e cu atât mai evidentă în Transilvania, zonă multietnică şi pluriconfesională prin definiţie. Nu au putut rămâne „necontaminate” de modă nici familiile ucrainene sau mixte din nord-vestul României, fapt observabil la antroponimele din judeţul Maramureş. Astfel, se înregistrează combinaţii între prenume româneşti ori slave şi altele străine sau chiar prenume duble, cu ambele elemente componente aparţinând altor limbi:
* engleză: (Anabela) Bretney, (Andreea) Jennifer, Brian Ronald, (Daniel) Philip, Edward (Călin), Elisabeth, Johny Nicolas, Kevin, Loveday Jonnie, Michael (Daniel), Naomi Elisabeth, Oliver Robert, (Paula) Gesica, Richard Ray, Steven, Wiliam17, Wilson;
* germană: Adolf (George), (Alex) Stephen, (Laurenţiu) Adolf, Michaela (Lenuţa), Ralf;
* franceză: (Alex) Nicolas, Annemarie, Anne-Marie, Celine (Rebeca), Crista Alice, Jean (Mihai), Janette (Denada), Louis (Alexandru), Maurice;
* italiană: Alessandra, Alessandro Daniele, Alessandro (Ionuţ), Antonio, Chiara, Davide (Andrei), Eduardo Mario, Emilio (Marian), (Florinel) Angello, Francesca, Francesca Bianca, Francesca Giulia, Francesco, Gianluca, Gianluca Antonio Carlo, Genoveva, Giorgio Cristiano, Giulia, Leonardo, Marco, Mario, Matteo, Paola, Roberto Valentino Alessio, Valentino;
* spaniolă: (Bogdan) Alejandro, Carlos, Carlos Miguel, Fernanda (Andreea), Fernando Joan, (Marian) Esteban, (Mihai) Marcos, Pablo (Daniel), Pedro, Rodrigo;
* portugheză: Joao Miguel, Luis, (Marius) Luis, Miguel (Daniel), Vasco (Valdi) şi poate altele, mai dificil de depistat;
* turcă sau arabă: Ali, Fatih, (Gabriel) Ismail;
* latinizantă: Flavius (Sebastian), (Floriana) Augusta, Sergius (Beniamin), Silvius (Petru), Tiberius (Adrian);
* maghiară: Attila, Beatriz, Ferenc, Gabor, Gyöngyi (Lidia), Noemi, Tünde etc.
Această din urmă influenţă trebuie pusă în legătură cu vecinătatea şi convieţuirea dintre etnicii unguri şi cei ruteni18 în municipiul Sighetu Marmaţiei şi în comunele Bocicoiu Mare şi Remeţi. Însă atracţia principală pentru populaţia zonei în alegerea numelor de botez o constituie prenumele occidentale, în ciuda faptului că nu au legătură cu familia limbilor slave. Câteodată, se pot întâlni chiar prenume compuse cu ambele elemente provenind din limbi străine diferite: Alberto Laszlo, Emma Erika Crinuţa, Fernando Andreas, Francisco Ferry, Fred Francisco, Joao Alexandre, Kevin Antonio, Naomi Beatrice, Sarah Marie, Wilson Leonel. Limbile germanice şi cele romanice câştigă tot mai mult teren, atât în mediul urban, cât şi în cel rural19. Unele au şanse să se impună în sistemul onomastic românesc, mai ales dacă au prins rădăcini şi în ţările vorbitoare de limbi slave, existând o influenţă exercitată de ţara mamă asupra etnicilor ruteni din zona Tisei. Pe de altă parte, probabilitatea de a se integra în antroponimia locului e favorizată de adaptarea grafică (Eric, Denis, Patric, Robert) şi morfologică, prin terminaţia de feminin: Daiana, Estera.
Cauzele pătrunderii unor astfel de prenume în spaţiul de interferenţă româno-ucrainean vizează mai multe aspecte: sociale, economice, culturale sau etnice. În primul rând e libertatea survenită după câteva decenii de totalitarism, oamenii nemaisimţindu-se constrânşi de nicio îngrădire ideologică. Deschiderea sociopolitică a adus cu sine şi posibilitatea de a circula în afara graniţelor; tot mai mulţi tineri aleg să lucreze peste hotare şi, volens nolens, acest lucru îşi lasă amprenta asupra mentalităţii lor, inclusiv în ceea ce priveşte modul de a-şi boteza copiii. Occidentul îi influenţează în egală măsură pe tinerii români şi ucraineni, nu doar prin contactul direct cu onomastica vestică, ci şi printr-o formă indirectă de contact, dar extrem de percutantă în manipularea minţilor. E vorba de influenţa mass-media, din ce în ce mai pregnantă atât prin accesul la informaţiile de tot felul, cât şi prin impactul celei de-a şaptea artă. Astfel, datorită agresivităţii mediatice, se pot constata nume de cântăreţi – Brian, Dalida, Romina, Vanesa –, de actori hollywoodieni – Angelina, Arnold (Cristofer) –, de personaje din filme artistice sau telenovele – (Anamaria) Izaura, Arabela, Edera (Andreea Marcela), Esmeralda, (Mihai) Bobi, Pamela (Paulina) – sau chiar nume de vedete din lumea mondenă, a showbizului ori a modei, atât din ţară, cât mai ales din afara graniţelor – Ann Nicole, Daiana, Naomi. Ele nu fac altceva decât să îmbogăţească onomasticonul din ultimii zeci de ani, prin alăturarea acestor prenume extrem de noi la seria ce a lărgit inventarul deceniilor anterioare, din rândul cărora se pot aminti prenume mitologice – Adonis, Casandra, Eunice, Narcis Adonis, Orest, Persida –, nume de scriitori sau de personaje literare – Beatrice (Athina), Esther Joice (Liuba), Romeo – ori nume de personalităţi istorice, politice, culturale din istoria naţională sau universală: Antonio Darius, Cleopatra (Sidonia), Remus, Romulus20. Ele au căpătat deja stabilitate, fiind consemnate cu consecvenţă, atât la etnicii români, cât şi la cei ucraineni.
Dar poate cea mai interesantă particularitate a interferenţei româno-slave în Maramureş are în vedere ortografierea prenumelor, înregistrându-se mai multe variante pentru un singur nume de botez. Aparent, e o anomalie lingvistică, dar, cercetând lucrurile cu atenţie, se pot decripta anumite cauze. În primul rând, e vorba de nestăpânirea perfectă a niciuneia dintre limbile oficială şi maternă. Majoritatea rutenilor, mai ales în localităţile compacte etnic, nu şi-au însuşit corect niciodată româna, care fiind o limbă romanică, se scrie în alfabet latin şi diferă de ucraineană în ceea ce priveşte structura morfologică şi sintactică. Libertatea de a studia, după evenimentele din 1989, în limba maternă la toate nivelele de învăţământ a făcut ca limba română să le rămână străină. Apoi, datorită faptului că trăiesc în afara graniţelor Ucrainei, ei au pierdut contactul în bună măsură cu norma literară, standard, a limbii ucrainene, fapt vizibil în special la oamenii simpli, vieţuitori în mediul rural. Pentru aceştia, o literă în plus, geminarea unei consoane, ortografierea printr-o literă sau prin două a aceluiaşi sunet etc. sunt pardonabile, atâta timp cât păstrează spiritul slav. Ei nu-şi afirmă identitatea naţională grafic şi de aceea nu pun prea mare preţ pe corectitudinea filologică.
În al doilea rând, prin convieţuirea multiseculară cu românii, etnicii ruteni au preluat multe cuvinte, inclusiv antroponime, de la aceştia. Şi-au întemeiat familii mixte, au intrat în relaţie şi cu alţi oameni, fapt ce i-a îndepărtat de puritatea lingvistică monoetnică. Interesant este că acest proces afectează inclusiv numele de botez de provenienţă străină care, fiind resimţite ca exotice, sunt ortografiate după bunul plac al părinţilor sau al autorităţilor ce le consemnează la primării: Beatris / Beatriz, Francesca / Franceasca / Francisca / Franciscka, Francesco / Francisc / Francisco, Gesica / Jessica, Jenifer / Jennifer / Geniffer, Marcos / Marcus / Markus, Nicol / Nicole, Patric / Patrik, Valdi / Waldi. Cazurile mai grave vizează transcrierea unor prenume străine, insuficient însuşite, după felul în care se pronunţă în original: Corneli, Enrike, Madlen, Moishe, Nataly, Rayan. Uneori însă, dintr-o conştiinţă etnică nesusţinută intelectual, apar cazuri de hipercorectitudine sau chiar forme eronate, conform grafiei latine, cum ar fi Georgy ori Marya. Ele denotă cel puţin superficialitate, dacă nu ignoranţă sau prostie.
Pentru a avea o imagine de ansamblu cu privire la particularităţile interferenţei româno-slave reflectate în antroponimele maramureşene, vom enumera, în cele ce urmează, principalele diferenţe grafice întâlnite în zona cercetată:
* scrierea cu -x-, -cs- ori -ks- în poziţie mediană: Alecsandru / Alexandru (/ Olecsander), Ocsana / Oksana / Oxana;
* utilizarea lui -c-, -cc-, -ch- sau -k-, justificate sau nu etimologic: Catia / Katea, Milca / Milka, Nichita / Nikita, Rebeca / Rebecca / Rebeka;
* geminarea unor consoane mediane ori finale: Alis / Aliss, Ana / Anna, Casiana / Kassiana, Denis / Dennis, Denisa / Denissa, Ionela / Ionnela, Melisa / Melissa;
* fluctuaţii grafice ale unor prenume străine: Evelin / Evelyne, Giovana (fem.) / Giovanni (masc.), Isabel / Isabela / Izabela, Leticia / Letisia, Yasmina / Yasmine;
* diferenţe în ortografierea unor nume biblice: Abigail / Abigaella, Elisabeta / Elisaveta, Marta / Martha, Samuel / Samoel / Samuil, Simeon / Simion;
* ezitarea între -s / -z: Cosmin / Cozmin, Luisa / Luiza;
* confuzia între -ea / -ia, îndeosebi în poziţie finală: Andreea / Andreia (/Andrea), Catia /Katea, Ileana / Iliana, Motrea / Motria, Nastunea / Nastunia, Neţea / Neţia;
* ataşarea în alfabetul latin a lui -i înainte de vocale: Denisa / Denisia, Liudmila / Ludmila, Melana / Melania, Nicolae / Nicolaie, Nuţa / Nuţia;
* utilizarea defectuoasă, în poziţie mediană sau finală, a lui -i, sau -y: Vasili / Vasyli, Vitali / Vitaly;
* diferenţe grafice în scrierea unor prenume slave (Hafia / Afia, Rostvita / Roztvita / Roszviţa, Tatiana / Tetiana / Titiana, Vaselena / Vaselina / Vasilena / Vasilina), româneşti (Georgiana / Giorgiana) sau internaţionale: Alesia / Aleesia / Alessia / Alisa / Alisia, Eduard / Edouard / Eduardo / Edvard / Edvardo; Micaela / Michaela / Mihaela / Mihaiela, Michael / Mihael / Mihail / Mihaiel / Mishael;
* dublarea vocalei -i în poziţie finală: Andrei / Andrii, Iuri / Iurii.
În concluzie, se poate afirma că Maramureşul, ca zonă central-europeană ce a făcut parte, în trecut, din Imperiul Austro-Ungar, este un spaţiu multicultural prin excelenţă, unde mai multe etnii, posesoare ale unor confesiuni şi tradiţii diferite, pot convieţui în armonie, păstrându-şi însă fiecare particularităţile. Transpusă pe teren onomastic, această stare de convivium – în sensul etimologic al termenului – se oglindeşte cel mai bine în modul de botezare al copiilor. Fie că sunt familii pure din punct de vedere etnic, fie mixte, faptul de a trăi împreună cu alte naţionalităţi şi-a lăsat amprenta şi asupra antroponimelor, domeniu mai uşor permeabil şi dispus să accepte noul, chiar dacă vine de la vecini. Interferenţa româno-slavă capătă aspecte specifice, în consonanţă cu limba vorbită şi cu transcrierea din alfabetul slav în cel latin, însă rămâne deschisă şi altor influenţe, în special provenite din Occident. Astfel, se înregistrează alături de prenumele româneşti şi ucrainene, ruse tradiţionale – în forme bază sau secundare, cu structură simplă ori derivată – şi nume de botez străine, romanice (din italiană, spaniolă, franceză mai ales) sau germanice (cu preponderenţa englezei şi germanei). Odată cu integrarea europeană şi în perspectiva globalizării tot mai pregnante, această tendinţă are premisele de a se transforma în normă şi de a modela, într-un viitor îndepărtat, întreg peisajul antroponimic. Important este ca specificul autohton să-şi păstreze parfumul şi coerenţa, iar xenismele inovatoare să fie percepute corect de cei ce optează pentru ele la botezarea copiilor. Câtă vreme prenumele duble sau triple marchează atât etnia bază, naţionalitatea originară, cât şi moda sau preferinţa părinţilor pentru un anumit nume alogen, nu există pericol. Acceptarea şi preluarea inovaţiilor şi influenţelor antroponimice din exterior caracterizează întreaga populaţie a României, atât de naţionalitate română, cât şi ucraineană. Deschiderea graniţelor, libertatea de a călători şi de a munci în afară, influenţa mass-media ş.a. contribuie din plin la apropierea dintre comunităţi lingvistice diferite, la adoptarea aceloraşi prenume indiferent de originea etnică.
 
Bibliografie generală
1. Bidu-Vrânceanu, Angela, Călăraşu, Cristina, Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, Mancaş, Mihaela, Pană Dindelegan Gabriela, Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Bucureşti, Editura Nemira, 2005.
2. Bălan-Mihailovici, Aurelia, Dicţionar onomastic creştin. Repere etimologice şi martirologice, Bucureşti, Editura Minerva, 2003.
3. Constantinescu, N. A., Dicţionar onomastic românesc, Bucureşti, Editura Academiei, 1963.
4. Felecan, Oliviu, Influenţa limbilor romanice în onomastica românească după 1989, în Actes du XXIVe Congrès International de Linguistique et de Philologie Romanes, (Aberystwyth, 1er-6 août 2004), Volume 4, Section 11: Lexicologie / lexicographie / sémantique. Diachronie et synchronie, Max Niemeyer Verlag, Tübingen, 2007.
5. Felecan, Oliviu, Interferenţe româno-maghiare în antroponimia din nord-vestul României, lucrare susţinută la al XXVe Congrès International de Linguistique et de Philologie Romanes, Innsbruck, 3-8 septembre 2007, şi în curs de publicare într-unul din volumele respectivului congres, 2007.
6. Felecan, Oliviu, L’antroponimia rumena tra Est ed Ovest, în volumul La cultura rumena tra l’Occidente e l’Oriente: gli umanesimi greco-bizantino, latino e slavo, [Treviso], Fondazione Cassamarca, 2004.
7. Felecan, Oliviu, L’influence des médias sur les noms propres roumains après 1989, în Proceedings of the 21st International Congress of Onomastic Sciences, Uppsala 19-24 August 2002, Volumen III, Språk-och folkminnesinstitutet, Uppsala, 2007.
8. Felecan, Oliviu, Vechi şi nou în antroponimia maramureşeană, în Lucrările celui de-al XII-lea Simpozion Naţional de Dialectologie, Baia Mare, 5-7 mai 2006, Cluj-Napoca, Mega, 2006.
9. Ionescu, Cristian, Dicţionar de onomastică, [f. l.], Editura Elion, 2001.
10. Sala, Marius (coord.), Enciclopedia limbii române, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 2001.
 
Note
1 Sala, Marius (coord.), Enciclopedia limbii române, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2001, p. 526.
2 v. N. A. Constantinescu, Dicţionar onomastic românesc, Bucureşti, Editura Academiei, 1963, p. X, XLV.
3 Informaţiile în cauză provin din datele statistice publicate în urma recensământului naţional desfăşurat în anul 2002.
4 Dintr-un total de aproximativ 36.100 de locuitori, românii reprezintă ~27.350, maghiarii ~6.500, iar ucrainenii ~1.320.
5 Dintr-un total de aproximativ 4.400 de locuitori, românii reprezintă ~400, iar ucrainenii ~4.000.
6 Dintr-un total de aproximativ 4.480 de locuitori, românii reprezintă ~1.450, ucrainenii ~2.640., iar maghiarii ~380.
7 Dintr-un total de aproximativ 10.000 de locuitori, românii reprezintă ~260, iar ucrainenii ~9.700.
8 Dintr-un total de aproximativ 3050 de locuitori, românii reprezintă ~400, ucrainenii ~2260., iar maghiarii ~380.
9 Dintr-un total de aproximativ 4.770 de locuitori, românii reprezintă ~100, iar ucrainenii ~4.660.
10 Dintr-un total de aproximativ 4.850 de locuitori, românii reprezintă ~160, iar ucrainenii ~4.600.
11 v. Oliviu Felecan, Vechi şi nou în antroponimia maramureşeană, în Lucrările celui de-al XII-lea Simpozion Naţional de Dialectologie, Baia Mare, 5-7 mai 2006, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2006, p. 335-336.
12 Formele bază corespunzătoare pot fi: Alexandr, Nicolai, Nicoleta, Evdochia, Elisaveta, Ferencz, Iulia, Gheorghe, Larisa, Mihai, Maria, Mihail, D(i)mitri, Nastasia, Nicolai, Ana, Alexander, Robert, Rudolf, Samuil, Alexandr, Ivan.
13 Sala, Marius (coord.), Enciclopedia limbii române, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2001.
14 Deşi ortografierea corectă ar fi cu -i.
15 v. Aurelia Bălan-Mihailovici (2003), Dicţionar onomastic creştin. Repere etimologice şi martirologice, Bucureşti, Editura Minerva.
16 v. Oliviu Felecan, Vechi şi nou în antroponimia maramureşeană, în Lucrările celui de-al XII-lea Simpozion Naţional de Dialectologie, Baia Mare, 5-7 mai 2006, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2006, p. 333-342.
17 Unele forme sunt ortografiate greşit, ceea ce demonstrează nestăpânirea limbii engleze de către unii părinţi ai posesorilor, pe de-o parte, şi de către angajaţii de la starea civilă, pe de altă parte; corecte ar fi fost formele Johnny, Jessica, William, în locul celor întâlnite in registrele de evidenţa populaţiei cercetate.
18 v. Oliviu Felecan, Interferenţe româno-maghiare în antroponimia din nord-vestul României, lucrare susţinută la al XXVe Congrès International de Linguistique et de Philologie Romanes, Innsbruck, 3-8 septembre 2007, şi în curs de publicare într-unul din volumele respectivului congres, 2007.
19 v. Oliviu Felecan, Influenţa limbilor romanice în onomastica românească după 1989, în Actes du XXIVe Congrès International de Linguistique et de Philologie Romanes, (Aberystwyth, 1er-6 août 2004), Volume 4, Section 11: Lexicologie / lexicographie / sémantique. Diachronie et synchronie, Max Niemeyer Verlag, Tübingen, 2007, p. 47-59.
20 Mai multe informaţii despre această temă se pot găsi în Oliviu Felecan, (2007), L’influence des médias sur les noms propres roumains après 1989, în Proceedings of the 21st International Congress of Onomastic Sciences, Uppsala 19-24 August 2002, Volumen III, Språk-och folkminnesinstitutet, Uppsala.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog