Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

Diana Vrabie, Urme pe nisip

Adrian Dinu RACHIERU

Alte articole de
Adrian Dinu RACHIERU
Revista Limba Română
Nr. 10-12, anul XVII, 2007

Pentru tipar

Poposind, impulsionată de un gest recuperator, în „Arcadia culturală” a interbelicului şi cercetând, în prelungirea unui doctorat ieşean, tentaţia autenticităţii, Diana Vrabie propune / provoacă – într-o recentă carte (Urme pe nisip, Editura Integritas, Chişinău, 2005) – o discuţie asupra acestui concept deschis, cameleonic, apt de reformulări şi reevaluări, beneficiind de o fulminantă carieră publicistică. Fixată, aşadar, pe un subiect drag, fidelizat, oferindu-şi un voluptuos maraton al lecturilor, universitara de la Bălţi se impune imediat prin seriozitatea demersului. Vrem a spune că, departe de eseismul sprinţar, spumos-jucăuş, Diana Vrabie nu cultivă spectaculosul. Dimpotrivă. Discreţia, retractilitatea fiinţei o împiedică chiar să încurajeze zgomotul mediatic, să-şi construiască impetuos vizibilitatea literară. De aici, poate, şi „tăcerea” criticii, ignorând o remarcabilă apariţie. Fiindcă opul dnei Vrabie merita, negreşit, o altă soartă, măcar în sens publicitar dacă nu penetrant-analitic, cum s-ar fi cuvenit. Iar profilurile schiţate converg problematic, îşi află liantul în interesul pentru literatura autenticităţii, investigând – în registru comparatist – oferta basarabeană, inaugurând, se spera, „o nouă tradiţie”. N-a fost să fie, din păcate. Fie că discută „dosarul existenţial” al meteoricului Al. Robot, fie că cercetează destinul încâlcit al „regăsitei” Sorana Gurian (interesată, şi ea, de sondarea profunzimilor), fie că, în fine, evidenţiază acuta sensibilitate a bolgrădeanului Ioan Sulacov, obsedat de „noua structură” (realizând, prin Însemnările unui flămând – zice autoarea –, „cel mai caracteristic roman al autenticităţii în spaţiul basarabean din perioada interbelică”), cartea dnei Diana Vrabie devine, prin bogăţia informaţională, un reper de neocolit. E drept, autoarea înaintează prudent, meandric, vidând, cu elan detectivistic, bibliografia; poate, uneori, e prea îngăduitoare cu autorii minori şi îşi reprimă incisivitatea, judecăţile tranşante, răspicat formulate. În pofida unor mici reverenţe didacticiste, temeinicia întreprinderilor d-sale e mai presus de orice îndoială. Motiv de a crede cu tărie în destinul înalt al Dianei Vrabie.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog