Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

ARGUMENT

LECŢIILE ISTORIEI

RECURS LA PATRIMONIU

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

EVENIMENT

HISTORIA MAGISTRA VITAE

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

SOCIOLINGVISTICĂ

ÎNTRUNIRI ŞTIINŢIFICE

CRITICĂ, ESEU

PROZATORI CONTEMPORANI

POESIS

PERMANENŢA CLASICILOR

ANALIZE ŞI INTERPRETĂRI

LITERATURĂ UNIVERSALĂ

PRO DIDACTICA

ANIVERSĂRI. GHEORGHE CHIVU – 70

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

DINTRE SUTE DE REVISTE

CONFLUENŢE

DIALOGUL ARTELOR

EX CIVITAS

IN MEMORIAM ION DUMENIUK

DUMITRU IRIMIA ÎN POSTUMITATE

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

ION HADÂRCĂ – 60

Referinţe critice

Alte articole de
Revista Limba Română
Nr. 9-10, anul XIX, 2009

Pentru tipar

Prin Arta obsesiei, Ion Hadârcă face un salt liric, de la poezia civică la poezia savant-ludică, cu trimiteri şi conexiuni culturale nu mai puţin social-politice, care ţin de cotidian.
Cassian Maria Spiridon
 
Remarcăm la poetul Ion Hadârcă o anumită eleganţă, deloc ostentativă, a rostirii. Poetul nu-şi caută formula, ci o găseşte cu uşurinţă aproape întotdeauna. Atunci când sintaxa este însă întoarsă, el nu-şi abandonează ţinuta, ci o modelează ca un adevărat arbitru al verbului, care a dobândit înţelepciunea de a fiinţa într-un ţinut pe cât de miraculos, pe atât de ambiguu, mărginit de două imperii, unul lăuntric, altul exterior.
Nichita Danilov
 
Autor a peste zece volume de versuri, Ion Hadârcă a trecut de câţiva ani buni, mai exact odată cu volumul Ambasadorul Atlantidei (Editura Junimea, 1996), de la etapa clasicistă la una de o izbitoare modernitate. Adoptând o formulă poetică nonconformistă, ajutat de ironie, de calambur sau fine jocuri lingvistice, probând variantele şi „invariantele improvizaţiei”, Ion Hadârcă este un neoexpresionist cu o viziune tragică a tot ce se supune descrierii şi confesiunii.
Daniel Corbu
 
Verbul lui înalt, incisiv, pe alocuri ironic, tăios, uneori incendiar, însă în cel mai elegant spirit de frondă, devine în Arena cu iluzii combativ până la vehemenţă.
Alexandru HUSAR
 
Les traducteurs sont de véritables passeurs et, pour être passeur, il faut beaucoup de savoir-faire, beaucoup de talent, et surtout une connaissance intime de l’une et l’autre rive. Vous avez tout cela.
Federico MAYOR
 
Textul poetic al lui Ion Hadârcă este dens, cu dense trimiteri la bogăţiile limbii, la istorie, la cultura noastră populară şi la culturile altor popoare. Expresia este proaspătă, cu o anumită doză de surpriză bine temperată. Dar în acelaşi timp poetul are gustul frazei arhaice, îi este familiar uzul expresiei cronicăreşti.
Liviu DAMIAN
 
Ion Hadârcă a adoptat postura de poet-copil ce priveşte în lume nu atât prin copilăria maturului, cât prin maturitatea copilului, încercat deja de asprimile timpului şi secolului. De aceea hamletizează în sens modern: „A fi în timp aceasta-i întrebarea”.
Mihai CIMPOI
 
Volumul Ambasadorul Atlantidei anunţă o nouă tendinţă a poeziei lui Ion Hadârcă, în care echilibrul ideatic şi emoţia lirică se conjugă fericit cu expresia ludică şi ironia, şi completează imaginea unui poet modern, mereu deschis spre orizonturile poetice înnoitoare.
Arcadie SUCEVEANU
 
Ion Hadârcă vine în unele poezii din Zilele şi Lut ars cu o viziune insolită a arhaicului, în care elementul patern este concomitent gest şi înţelegere, demnitate şi înţelepciune.
Gheorghe CRĂCIUN
 
Ambasadorul Atlantidei (Editura Junimea, 1996) dezvăluie un liric şi, deopotrivă, un pamfletar, un cinic, ironic, amator de calambururi şi jocuri de limbaj, dar, totodată, şi un poet preocupat de „temele mari”, de cele care vizează condiţia umană de la acest sfârşit de mileniu. De altminteri, cartea debutează cu câteva poeme (Poemul deşertului, Saltimbecilia, Poezia) care vorbesc despre poet şi poezie, implicându-le într-un abia disimulat proces moral, fără avocaţi, judecători, procurori şi fără boxe, desfăşurat la vedere...
Ioan HOLBAN
 
Sobru şi sugestiv, concentrat şi fluent, de multe ori mlădiat în spirit folcloric, versul lui Ion Hadârcă refuză descriptivismul şi retorica neacoperită, extazierile ieftine şi inflaţia metaforică. El se orientează spre esenţe şi idei, spre stări de spirit vibrante, dramatice, spre imagini şi asociaţii revelatoare, irepetabile.
Mihail DOLGAN
 
...Ion Hadârcă şi-a construit un drum al lui între romanticii sentimentului naţional şi avangadiştii... ariergardei poeziei române de sfârşit de secol. Cu un picior în Basarabia, cu altul în România (mă refer, fireşte, la picioarele versului!), el încearcă să se definească pe linia subţire care marchează graniţa: „Teatru etern / Actorii mor / Râde-n infern / Un vechi autor //...// Importă gestul / Masca şi mâna / Se uită restul / Cade cortina” (Acropole acelaşi). Poetul e un bufon al istoriei. El îşi permite să-şi râdă de suveran şi să rostească adevărurile de care nimeni nu are nevoie.
Val CONDURACHE
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog