Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

ARGUMENT

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CRITICĂ, ESEU

PRO DIDACTICA

COŞERIANA

RECURS LA PATRIMONIU

LECŢIILE ISTORIEI

MEMORIALISTICĂ

DIALOGUL ARTELOR

EX CIVITAS

PROZĂ

POESIS

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

DIALOGUL ARTELOR

Un plastician total străin artei angajate...

Constantin I. CIOBANU

Alte articole de
Constantin I. CIOBANU
Revista Limba Română
Nr. 7-9, anul XVII, 2007

Pentru tipar

Artist plastic de factură intelectuală, colorist extrem de rafinat, Andrei Sârbu (1950-2000) este acea personalitate din peisajul cultural basarabean care garantează trăinicia podului tras între arta maeştrilor mai vârstnici ai generaţiei interbelice şi experienţele artiştilor contemporani, formaţi deja în anii „restructurării” gorbacioviste.
Discipol şi elev al lui Mihai Grecu, Andrei Sârbu a reuşit să se impună atât prin fascinantele-i „viziuni” nonfigurative, cât şi prin operele realizate în limbaje pop-art-ei sau al realismului fotografic.
Totalmente străin artei angajate ideologic, profund ostil conjuncturismului în creaţie, Andrei Sârbu este unul dintre puţinii artişti plastici basarabeni (din cea de-a doua jumătate a secolului XX) care nu a acceptat nici un compromis şi nu a colaborat principial cu fostul regim totalitar din U.R.S.S. Această incoruptibilitate a artistului i-a adus respectul colegilor de generaţie, dar i-a şi marcat în modul cel mai dureros condiţia umană.
Creaţia pictorului chişinăuian nu poate fi percepută şi înţeleasă fără a lua în considerare faptul că aproape fiecare lucrare face parte dintr-un ciclu. Or, ceea ce în cazul unei singure opere ar putea fi recepţionat de spectator drept un joc sau o consecinţă a aleatoriului, în cadrul unui grupaj capătă consacrarea prin tradiţie şi iterativitate.
De-a lungul itinerarului său de creaţie, Andrei Sârbu a fost receptiv la noile curente apărute în arta universală. O trecere în revistă a ciclurilor sale probează evoluţia firească de la pop-art şi realism fotografic spre pictura abstract-intelectualistă şi cea lirico-abstractă (în care se pot întrezări şi unele motive figurative). Subjugat, la prima vedere, de misterul monotoniei suprafeţelor vopsite, Andrei Sârbu aduce viaţa în pânzele sale. O face spontan: prin ritm, alternanţe cromatice, textură etc. Pentru Sârbu decisivă este ne-condiţionarea gestului artistului în raport cu „instanţa” restrictivă a raţiunii. Acesta este, de fapt, un principiu fundamental al creaţiei pur intuitive, în care transcedentalul coboară pe nesimţite în sfera lumii materiale. Prin abia perceptibile treceri de la o tonalitate la alta sau violente scuturări impulsive ale penelului, prin cromatica restrictivă (generatoare de grisaille) sau caleidoscopice etalări ale întregului spectru cromatic, pictura lui Andrei Sârbu posedă un limbaj şi o arhitectonică absolut inconfundabile.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog