Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

ARGUMENT

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CRITICĂ, ESEU

PRO DIDACTICA

COŞERIANA

RECURS LA PATRIMONIU

LECŢIILE ISTORIEI

MEMORIALISTICĂ

DIALOGUL ARTELOR

EX CIVITAS

PROZĂ

POESIS

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

Invitaţie la o altfel de lectură

Tatiana CURMEI

Alte articole de
Tatiana CURMEI
Revista Limba Română
Nr. 4-6, anul XVII, 2007

Pentru tipar

La editura BonsOffice din Chişinău au apărut două cărţulii cu totul neobişnuite – Ghicitori originale, semnate de Constantin Luca. O apariţie surprinzătoare, din mai multe motive.
Mai întâi, pentru că la noi, tradiţional, ghicitorile sunt considerate fie un datum, al folclorului şi al oralităţii, fie un atribut al literaturii pentru cei mici.
Apoi, pentru că autorul „ghicitorilor originale” este, ab initio, dascăl, profesor de limba şi literatura română într-un sat din centrul Moldovei (Zubreşti, Străşeni). Or, iarăşi, în virtutea unei tradiţii, profesorii noştri, mai ales cei de la ţară, copleşiţi, în chip nefericit, de rutina activităţii didactice şi a cotidianului, nu se prea întrec în ale scrisului.
Mai puţin cunoscut în lumea literară, dar recunoscut şi apreciat de numeroase generaţii de elevi, profesorul Constantin Luca a ştiut să transforme ghicitorile într-un eficient şi atractiv instrument didactic, educativ şi, mai cu seamă, cognitiv, prilejuind copiilor satisfacţia de a (re-) descoperi lumea prin intermediul lor.
Alimentate de o dragoste părintească pentru copii, de o sensibilitate sporită faţă de „cuvântul potrivit la locul potrivit”, precum şi de o percepere acută a esenţelor, ghicitorile lui Constantin Luca surprind în textul lor însuşirile şi manifestările cele mai relevante ale obiectelor, fiinţelor şi fenomenelor din realitatea imediată.
Cele mai multe dintre ele se ghicesc uşor, „misterul” fiind la suprafaţă: Are gură oţelită, / Taie carne, taie pită (cuţitul) ori Prieten bun cu omul / În apă nu-l prinde somnul (delfinul).
Altele se citesc precum o poezie: deşi au răspuns, ele parcă nu-l necesită. Aceste ghicitori sunt purtătoare ale unui mesaj mai adânc şi reflectă o atitudine, o concepţie despre om şi valorile lui: Din lut zămislit, / Din lut hrănit, / Şi-n lut zidit (omul) sau Se naşte din inimă, / Se spune şoptit, / Şi seara, şi dimineaţa, / Cât ai de trăit (rugăciunea).
Ghicitorile de tipul: În faţa lui, din omenie, / Oricine-şi scoate pălăria (bătrânul), E bun când vine, pe-oleacă, / Dar mai bun când pleacă (oaspetele) sau O avere minunată, / nu se pierde niciodată, / Dac-o ai e minunat, / Eşti din toţi cel mai bogat (cunoştinţele) ascund în ele adevărate lecţii de omenie, de conduită, de viaţă.
„Purtate o viaţă întreagă printre copiii satului”, „lansate în urma lor şi a tuturor celorlalţi copii, mari şi mici ai acestui pământ – ca preţios tezaur de frumoasă zăbavă şi carte de învăţătură în clipele de răgaz”, ghicitorile din aceste două volume sunt o sinceră şi plăcută invitaţie la o altfel de lectură, mai puţin obişnuită, dar deosebit de captivantă şi plină de revelaţie.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog