Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

PRO DIDACTICA. INSTANTANEE DE LA OLIMPIADA INTERNAŢIONALĂ DE ROMÂNĂ, CONSTANŢA, 16-19 MAI 2010

Sub cupola întregitoare a limbii române

Alexandru BANTOŞ

Alte articole de
Alexandru BANTOŞ
Revista Limba Română
Nr. 5-6, anul XX, 2010

Pentru tipar

Constanţa, tărâm de istorie şi civilizaţie
 
Constanţa e un nume drag sufletului meu. Şi această tulburătoare şi netrecătoare afecţiune are vechi rădăcini, în copilărie, când în familia noastră se vorbea frecvent despre un nepot al bunicii Paraschiva, cu un destin absolut misterios, nepot plecat de acasă fără voia părinţilor, care a ajuns la Constanţa căpitan de corabie.
Imaginea acestui oraş dintre Dunăre şi Marea Neagră, învăluit în haină de legendă şi mit, s-a cristalizat în conştiinţa mea odată cu descoperirea nostalgicei romanţe „O seară la Constanţa...” (fără ea acum două-trei decenii erau de neconceput petrecerile basarabenilor), care adună parcă în unduioasa, ca apele cuminţi ale mării, melodie şi în pătrunzătoarele, prin simpleţea lor, versuri toate iubirile lumii, de la cea pentru fiinţa dragă până la Patria adevărată, după care au tânjit întotdeauna răzleţiţii de soartă şi desţăraţii. De altfel, această răscolitoare romanţă, interpretată de un mare grup de aromâni, între care ne aflam rătăciţi câţiva basarabeni, un bucovinean şi un ardelean sosit tocmai din California, am ascultat-o împreună cu Grigore Vieru în mai 2003 chiar la Constanţa, după o mult prea întârziată, din cauza drumului, dar totuşi întâmplată şi emoţionantă întâlnire cu poetul. Peste ani, la 24 august 2008, după o altă revedere cu admiratorii săi constănţeni, poetul basarabean ca o predicţie avea să mărturisească: „Nu ştiu dacă voi apuca 75 de ani, dar consider sărbătoarea de la Constanţa, mai precis de la Eforie Sud, de la hotelul Hora, omagiul meu” (Anastasia Dumitru, Sărbătoarea limbii române la Constanţa). Aflat la confluenţa căilor terestre şi maritime, cel mai vechi oraş românesc a marcat, de-a lungul secolelor, destinul multor ilustre personalităţi. La Tomis, cetate pe ruinele căreia a crescut ulterior municipiul de astăzi, în anul 8 d. Hr. a fost exilat poetul roman Ovidiu (autor al vestitelor Triste şi Pontice, create chiar aici), despre care Tudor Arghezi spunea că este „marele nostru strămoş de limbă, de scriere şi de sânge – poet al nostru ca şi Eminescu”. Monumentul, loc de pelerinaj pentru cei aflaţi în căutarea vestigiilor şi splendorilor vieţii de azi şi de ieri, impresionează mai ales în fapt de seară, când e potopit din toate părţile de lumina modernelor felinare. Pe soclu are gravat propriul epitaf, pe lângă care nu poţi trece nepăsător: „Sub astă piatră zace Ovidiu, cântăreţul / Iubirilor gingaşe, răpus de-al său talent. / O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată, / Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin!”.
Alături, la câţiva paşi de piaţa Ovidiu şi de Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie, se află Edificiul Roman cu Mozaic (descoperit, de altfel, în 1959, din care se mai păstrează circa 800 de metri pătraţi, o treime din suprafaţa totală de altă dată), care a fost înălţat în secolul al IV-lea după Hristos. Construit în trei terase, de unde şi acum se înfăţişează priveliştea maiestuoasă a mării, în special noaptea, edificiul făcea legătura între nivelul oraşului antic şi cel al portului din aceeaşi epocă.
Astăzi portul Constanţa, unde ancorează nave militare, comerciale, turistice din întreaga lume, se întinde pe o suprafaţă de circa 40 km2, are o lungime de aproape 30 de km şi este cel mai mare din bazinul Mării Negre şi al patrulea în Europa.
Constanţa însă este cu adevărat fascinantă în primele ore ale dimineţii. Pentru a savura bucuria deplină a spectacolului matinal trebuie să ajungi înainte de răsăritul soarelui pe faleza de lângă istoricul Cazinou. Numai aici vei cunoaşte cu adevărat miracolul mării: în faţă, cât cuprinzi cu ochii, se aşterne întinderea încă opacă a apelor, la orizont corăbiile par jucării desenate în gri de o mână nevăzută, alături auzi tălăzuirea neîncetată a valurilor şi urmăreşti rotirea tăcută între cer şi pământ a pescăruşilor. Spre asfinţit, în depărtare, se conturează imaginea clar-obscură a portului: clădiri impozante, moderne, ziduri vechi, din alte vremi, alcătuind împreună un ansamblu, cresc parcă din apele ce au adus la mal corăbii din toate cele patru zări. Dacă te deplasezi mai spre răsărit, mai aproape de bustul lui Eminescu, situat la câţiva metri de „zbuciumul mării”, şi dacă soarele tocmai atunci se iveşte timid din depărtări, în minte îţi vin cunoscutele versuri: „Pe mişcătoarele cărări, corăbii negre duce”. Autorul poemului Mai am un singur dor,sosit pentru prima dată la Constanţa şi copleşit de imaginea magnifică a mării, îi va scrie iubitei sale la 16 iunie 1882 dintr-o cameră a hotelului d’Angleterre: „...şed într-o mansardă şi privirea mi-e deschisă din două părţi asupra mării, pe care aş vrea să plutesc cu tine. Te sărut dulce, draga mea Veronică, şi rămân al tău. La anul să ştii că venim amândoi aici”.
Punct de atracţie şi de referinţă din cele mai vechi timpuri (spaţiul dintre Dunăre şi Mare, Dobrogea, este primul sanctuar al formării şi creştinării poporului nostru), Constanţa, prin îngemănarea spectaculoasă şi niciodată îmblânzită a apei şi a pământului, oferă trecătorului ceva din rezistenţa acestui oraş milenar. Te învaţă să uiţi durerile, necazurile, deziluziile, să fii aprig şi drept, să rămâi tu însuţi, orice s-ar întâmpla. Să ai curajul şi tăria de caracter pentru a înfrunta ca un adevărat Lup de Mare fortuna.
 
 
Competiţie şcolară de anvergură
 
La Constanţa, sub auspiciile Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în colaborare cu Departamentul pentru Relaţii cu Românii de Pretutindeni şi Ministerul Afacerilor Externe din România, între 16-19 mai 2010, s-a desfăşurat etapa internaţională a Olimpiadei de limbă, comunicare şi literatură română. Prestigioasa acţiune, având scopul de a evalua „competenţa de comunicare orală şi scrisă”, a întrunit circa o sută dintre cei mai buni elevi (cl. VII-XII) din România, Republica Moldova, Ucraina, Serbia, Bulgaria şi face parte dintr-un larg registru de activităţi întreprinse pentru promovarea şi susţinerea identităţii etnolingvistice a românilor şi pentru consolidarea statutului european al limbii române.
Delegaţia din Republica Moldova, cea mai reprezentativă din punct de vedere numeric, a avut şi o prestaţie de nivel înalt, elevii noştri demonstrând cunoştinţe temeinice la curricula şcolară şi abilităţi de comunicare remarcabile. Rezultatele obţinute la această competiţie de anvergură denotă că învăţământul de la noi, în pofida numeroaselor obstacole de natură politică şi financiară, continuă să aspire constant către un standard evoluat, comparabil în multe privinţe cu sistemul de instruire din ţările cu mari şi bogate tradiţii în domeniu. Performanţele basarabenilor, tot mai evidente la diverse concursuri naţionale şi internaţionale, developează premisele principale ce asigură menţinerea noastră pe podiumul fruntaşilor: profesionalismul şi devotamentul exemplar proprii cadrelor didactice şi calitatea organizării procesului de studii caracteristică anumitor unităţi de învăţământ. În acest context, aşa cum denotă rezultatele Olimpiadei din Constanţa (vezi p. 15-19), se detaşează câteva instituţii, ai căror discipoli s-au clasat în frunte. E vorba de Liceul Teoretic „Ion Creangă” din Chişinău (Doina Paingu, elevă în cl. a IX-a, a obţinut cel mai strălucit succes din lotul olimpicilor moldoveni – premiul II), Liceul „Gheorghe Asachi”, Chişinău (Mihaela Dumitraşcu, cl. a VII-a, s-a ales cu premiul III), Liceul Teoretic Holercani, Dubăsari (Tatiana Popuşoi, cl. a IX-a, premiul III), Liceul Teoretic „Hyperion” (Cristina Mogâldea, cl. a X-a, premiul III), Liceul Teoretic „E. Malcoci”, Crocmaz, Ştefan-Vodă (Doina Talchiu, cl. a X-a, premiul III). Lista este completată şi de către participanţii la Olimpiadă distinşi cu premii speciale şi menţiuni. În rândul concurenţilor cu reale calităţi competitive trebuie incluşi elevii Liceului Teoretic „A. Russo” (Cojuşna, Străşeni), Liceului Teoretic „Ştefan cel Mare” (Rezina), Liceului de Creativitate şi Inventică „Prometeu” (Chişinău), Liceului Teoretic „D. Alighieri” (Chişinău), Liceului Teoretic „L. Damian” (Râşcani) ş.a. Merită adevărate elogii echipa Liceului Teoretic „Evrika” din Râbniţa, în frunte cu profesoara Ala Mârza-Turbal, dar şi cei rămaşi acasă, ostatici încă ai regimului antinaţional din Transnistria, care manifestă curajul de a menţine nestinsă flacăra neamului în stânga Nistrului.
Întâmpinaţi cu dragoste şi căldură pe pământ dobrogean, reprezentanţii românilor din jurul graniţelor României au trăit la Constanţa câteva zile de autentică libertate şi armonie spirituală, acumulând energie şi experienţă necesară pentru supravieţuirea lor ca entitate în spaţiile din care provin.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog