Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

ARGUMENT

LECŢIILE ISTORIEI

RECURS LA PATRIMONIU

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

EVENIMENT

HISTORIA MAGISTRA VITAE

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

SOCIOLINGVISTICĂ

ÎNTRUNIRI ŞTIINŢIFICE

CRITICĂ, ESEU

PROZATORI CONTEMPORANI

POESIS

PERMANENŢA CLASICILOR

ANALIZE ŞI INTERPRETĂRI

LITERATURĂ UNIVERSALĂ

PRO DIDACTICA

ANIVERSĂRI. GHEORGHE CHIVU – 70

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

DINTRE SUTE DE REVISTE

CONFLUENŢE

DIALOGUL ARTELOR

EX CIVITAS

IN MEMORIAM ION DUMENIUK

DUMITRU IRIMIA ÎN POSTUMITATE

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

MIHAIL PURICE – 70

Profesorul şi omul de ştiinţă Mihail Purice*

Anatol CIOBANU

Alte articole de
Anatol CIOBANU
Revista Limba Română
Nr. 11-12, anul XVI, 2006

Pentru tipar

Îmi este foarte greu să pronunţ un Laudatio domnului Mihail Purice din 3 motive: 1. este vorba de o personalitate complexă, în multe privinţe ieşită din comun; 2. îl cunosc din anii de studenţie, fiindu-i şi dascăl şi 3. în cei 48 de ani de activitate la USM a rămas credincios cauzei noastre comune, fidel faţă de Alma Mater, recunoscător celor care au contribuit la ascensiunea lui pe treptele şcolii superioare: student – doctorand – lector – lector superior – conferenţiar – profesor!
Mihail Purice este un reprezentant tipic al neamului din care provine şi căruia îi serveşte cu toate fibrele sufleteşti, iar sufletul basarabeanului, conform opiniei lui Pan Halippa, se caracterizează prin următoarele 5 trăsături: cuminţenie pilduitoare, bunătate îngăduitoare, omenie neafişată şi neoţărâtă, răbdare tăcută şi creştină, modestie sinceră şi netrâmbiţată.
În acest context, aş vrea să evidenţiez răbdarea tăcută şi modestia sinceră, trăsături distinctive ale profesorului. Personal nu l-am auzit niciodată pe dl Purice să exagereze meritele sale (personale, ştiinţifice, administrative etc).
În această ordine de idei, aş vrea să amintesc aici opinia colosului lingvisticii europene Eugen Coşeriu. Într-un interviu acordat profesorului şi poetului Marin Mincu în 1997, compatriotul nostru spunea:
„Trebuie să aştepţi şi să nu vrei să faci carieră! Recunoaşterea va veni. Să nu încerci să-i accelerezi ritmul; să respingi onorurile. Asta e mai bine decât să le cauţi şi să nu ţi se dea.
Eu nu am cerut niciodată nimic nimănui. Norocul, în cazul meu, a venit foarte târziu. La alţii a venit mai devreme, dar asta nu m-a demoralizat” (Revista filozofică, 1997, nr. 1-2, p. 163).
Şi Mihail Purice n-a forţat uşile: a muncit tăcând (căci Labor omnia vincit, Vergilius), s-a grăbit încet (Festina lentae, Octavianus Augustus), a săpat adânc (Sapă, frate, sapă, până ai să dai de apă, L. Blaga), fiind apreciat la justa lui valoare şi propulsat după merit, până a ajuns în vârful piramidei didactice unversitare.
Mihail Purice s-a dăruit cu trup şi suflet filologiei române, devenind un dascăl aşteptat în sălile de studii de către tinerii însetaţi de carte, de adevăr, de cuvântul ales şi spus cu tâlc, cu claritate şi fără grabă, ce pătrundea adânc în sufletul lor.
Despre misiunea unui filolog şi despre specificul muncii lui s-a pronunţat foarte adecvat un nefilolog, profesorul Paul Bran (fondatorul ASEM-ului), într-un interviu publicat în săptămânalul Literatura şi Arta (25.XII-1997, p. 3). Citez: „Un filolog predă cea mai de preţ disciplină universitară – iubirea de ţară şi de neam”.
E un adevăr sine qua non, căci, zicea şi maestrul Ion Druţă: „Pământul, istoria şi limba sunt trei stâlpi pe care se ţine neamul”.
Dacă la Facultatea de Litere există profesori-model, care ţin prelegeri, cursuri şi seminare speciale captivând auditórii prin profunda cunoaştere a materiei predate, prin modalităţile şi stilurile de expunere – printre ei se plasează şi dl profesor M. Purice. Domnia sa este un adevărat „conchistador” al Cursului de Istorie a limbii române literare, fiind primul cercetător care a elaborat integral şi a publicat acest curs, în calitate de excelent suport didactic pentru studenţi. În acelaşi scop au fost întocmite şi tipărite unele cursuri speciale ca: Aspecte din istoria limbii literare, Din istoria gândirii lingvistice româneşti ş.a.
Dialectolog de formaţie, M. Purice a colindat, încă din anii studenţiei şi mai târziu, cu rucsacul în spate, deseori per pedes apostolorum (ca şi francezul Edmond Edmont1) o mulţime de sate, din Nordul şi Sudul, Estul şi Vestul republicii noastre, efectuând anchete la faţa locului. În consecinţă, a elaborat şi a susţinut cu brio teza de doctor în filologie, având ca subiect terminologia cromatică populară; de asemenea a publicat o serie de studii şi şi-a elaborat un valoros curs universitar de dialectologie.
Dacă există la Facultatea de Litere a USM profesori care depun eforturi permanente, ca să trezească dorinţa şi interesul studenţilor pentru cercetare în domeniul lingvisticii; care îi conving pe discipolii lor că în ştiinţa limbii persistă o serie de probleme neelucidate, discutabile, contradictorii (încă Horatius scria Grammatici certant – „gramaticienii se ceartă”) şi neelucidate exhaustiv; care le explică şi îi conving pe cei interesaţi că teme „înguste” şi neimportante în lingvistică nu există („Poţi îmbrăţişa universul studiind o scoică”, E. Coşeriu); care, în sfârşit, pe viu, le demonstrează tinerilor studioşi necesitatea spiritului (şi a muncii) de echipă în cercetare – un asemenea dascăl este şi profesorul Mihail Purice.
De mai bine de 20 de ani Domnia sa îndrumează un cerc lingvistic studenţesc, care activează constant şi în cadrul căruia se discută, probleme de dialectologie, de istoria limbii, de sociolingvistică, de cultivare a limbii etc.
Cele mai reuşite comunicări ale membrilor acestui cerc sunt prezentate la conferinţe ştiinţifice şi ulterior publicate.
Membrii cercului ştiinţific, dirijat de profesorul M. Purice, elaborează cele mai bune şi mai fundamentate teze de an şi de licenţă.
Dacă există la USM profesori care educă la studenţi (prin vorbă şi faptă, prin exemplu personal) dragostea faţă de limba română, de istoria noastră, de tradiţiile naţionale, care îi orientează pe discipolii lor să fie moderaţi, cu simţul măsurii (căci Est modus in rebus, Horatius), să ţină mereu cartea în mână (căci ea „este lumina ochilor noştri”, D. Cantemir), să iubească tot ce e naţional, dar, în acelaşi timp, să fie toleranţi şi respectuoşi faţă de valorile străine, să se pregătească a deveni urmaşi destoinici ai dascălilor lor – un asemenea profesor este dl Mihail Purice.
 
 
* * *
În calitate de cercetător ştiinţific şi cadru didactic, Mihail Purice a cercetat diverse aspecte ale lingvisticii, preocupările sale vizând mai multe direcţii pe care le prezentăm în schema de mai jos:
 
 
Prof. Mihail Purice:
interese ştiinţifice
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Dialectologie
 
 
 
 
 
 
Sociolingvistică
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Istoria limbii române literare
 
 
Ortografie şi
ortoepie
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Didactica limbii române pentru alolingvi
 
 
                   
 
Specificul lucrărilor acestui lingvist este determinat de caracterul lor ştiinţifico-didactic sau didactico-ştiinţific, reieşind din stricte necesităţi de predare.
„Se cuvine să avem interes pentru problemele practice, didactice ale limbii..., spunea prof. E. Coşeriu. Nici un aspect practic, nici un aspect al lingvisticii aplicate nu e minor, nu e nedemn de interesul lingvistului” (AŞ Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi. Serie nouă. Secţiunea III, Tom 37-38. Lingvistica. Omul şi limbajul său. Studia Linguistica in honorem Eugenio Coseriu, Iaşi, 1992, p. 18).
Urmând acest îndemn, profesorul M. Purice a atribuit întotdeauna lucrărilor sale elemente aplicative, în prim-plan situându-se cultivarea limbii, însuşirea normelor literare româneşti de către toţi vorbitorii. Se ştie, că misiunea primordială a lingviştilor este, în ultimă instanţă, de a-i face pe vorbitorii unui idiom concret să-şi înveţe limba literară, exemplară şi mecanismele funcţionării ei. Iar acest deziderat în Republica Moldova nu poate fi atins fără lucrări de genul celor publicate de profesorul M. Purice.
În prezent, ca titular al catedrei şi membru al Consiliului profesoral al Facultăţii, Mihail Purice este foarte activ, întotdeauna propunând remedii judicioase şi plauzibile pentru aplanarea unor chestiuni „spinoase”.
Colegii de la Catedră şi Facultate, cu prilejul aniversării, îi doresc profesorului Mihail Purice ab immo pectore multă sănătate, fericire, noi succese în munca de creaţie, noroc şi voie bună!
Să se afle mereu la straja limbii române, a istoriei şi a obiceiurilor naţionale drept şi neînvins, aidoma unui brad secular.
Vivas, noster professore! Crescas! Floreas! Semper sitis in flore!
 
Note
1 Ajutorul lui Julles Jilliéron la alcăturea Atlas lingustique de la France, Paris, 1902.
 
 
* Cu prilejul împlinirii a 70 de ani de la naşterea profesorului universitar Mihail Purice, pe 19 octombrie 2006, la Universitatea de Stat din Moldova şi-a desfăşurat lucrările Conferinţa ştiinţifică „Probleme actuale de lingvistică românească”. În acest număr de revistă inserăm câteva comunicări rostite la eveniment de către cei care cunosc şi apreciază activitatea pedagogică şi ştiinţifică a omagiatului.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog