Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

ACTUALITATEA CLASICILOR

Constantin Stere

Mihail SADOVEANU

Alte articole de
Mihail SADOVEANU
Revista Limba Română
Nr. 10, anul XV, 2005

Pentru tipar

În momentele ultime, cînd umbra amurgului a început a înflori în ochii lui trişti, Constantin Stere a mai avut o dată viziunea vieţii lui zbuciumate. Totul se contura însă depărtat şi stins.
Copilăria dintr-un sat de răzeşi din nordul Basarabiei, înflăcărarea juvenilă pentru ideile umanitare în ultimii ani ai liceului, nevoia de a deveni jertfă şi răscumpărare a poporului, exilul în depărtatul nord siberian, aventuroasa evadare şi trecerea Prutului în ţara-mamă, revoluţionarea vieţii noastre publice, lupta pentru ţărănime, crearea acelui curent nebiruit care a dus la expropriere şi vot universal, revoluţia din 1907, războiul din 1914, unirea Basarabiei, sfîrşitul fericit al războiului şi sforţarea filistinilor de a-l izola şi a-l îndepărta din viaţa publică... Înfrînt în viaţa politică, doborît supt o dezamăgire înfricoşată, o parte din sufletul lui tînăr de odinioară se reaprinde în el şi-i dă putere să devină un mare scriitor, la sfîrşitul vieţii.
Totul în această existenţă a fost prodigios şi extraordinar. Seria lui de romane ne dă o parte din elementele tragice de care a fost întreţăsută. Copilărie chinuită, tinereţă romantică, sihăstrie siberiana – toate ieşite în afară de ordinea obişnuită. Cărţile, care i-au fost prieteni în cei opt ani de singurătate, au fost un material imens, pe care s-a trudit să-l mistuie. Intelectualii care populau Siberia de acum cincizeci de ani erau tipuri extraordinare, ca şi el. Cei mai mulţi erau singuratici şi intransigenţi. Între cei mai intransigenţi s-a dovedit el însuşi: unii din camarazii lui de exil, care au subzistat, au ajuns la sîngeroasa Internaţională a treia; Stere a trecut Prutul ca să creeze o ideologie naţionalistă democrată, în contradicţie cu marxismul. Jertfa lui pentru poporanism a născut atîtea devotamente şi atîta entuziasm, încît drama rămîne exemplul unic în istoria noastră politică. Revista Viaţa românească a fost o luptă pentru eliberarea naţională şi morală a naţiei, o tribună de justiţie şi de specific românesc de o amploare necunoscută pînă atunci şi de atunci, întreg şi ireductibil, ca întreaga generaţie de răstigniţi din care venea, a avut în politica externă acea cunoscută îndîrjire, pe care neamul acesta îndelung şi des încercat n-o putea înţelege şi accepta. Educaţia-i apostolică, inflexibilitatea-i hursuză, entuziasmul înşelat, dispreţul pentru contemporani i-au creat cea mai groaznică duşmănie dintre cîte s-au manifestat în viaţa noastră publică.
Profeţiile lui, la un moment dat al războiului, păreau că se realizează: mai cu seamă asta nu i s-a putut ierta, încrederea lui în oameni a persistat şi energia lui a adîncit şi canalizat lupta democraţiei de după război: asta i s-a iertat tot aşa de puţin. În confuziunea epocii de tranziţie, alţii şi-au putut crea acomodări. Stere era însă masiv şi absolut şi a voit totul sau nimic. A crezut în acel personagiu fictiv cu ochii legaţi, care se numeşte justiţia oamenilor, şi a căzut, lovit din nou în inima-i bolnavă. Şi totuşi acest tip eroic s-a legat din nou de viaţă prin literatura lui, în aşa măsură, ca umbra lui de sînge să urmeze a rămînea după el, mustrînd şi cerînd dreptate pînă la sfîrşitul timpurilor. Aceste toate au rămas scrise în ochii lui îngheţaţi, după ce inima-i, de atîtea ori înjunghiată, şi-a încetat, în sfîrşit, bătăile.
 
(Însemnări ieşene, I, vol. II,
nr. 13-14, 15 iulie 1936, p. 1-2.)


 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog