Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

NICOLAE CORLĂTEANU – 90

Irepetabilul savant

Ion MELNICIUC

Alte articole de
Ion MELNICIUC
Revista Limba Română
Nr. 4, anul XV, 2005

Pentru tipar

Ctitorul nu poate fi repetat. Germenele unei idei rămâne pururi singular. El poate fi dezvoltat, completat, imitat. Dar nicidecum reprodus.
Savantul cu nume notoriu acad. Nicolae Corlăteanu e unul nepereche în ştiinţa limbii de la noi.
Pentru că a CTITORIT-O. A plăsmuit-o cu inima. Cu sufletul şi cu raţiunea.
Este, într-un fel, deschizător de căi.
Cu riscul de a ne repeta, vom readuce în memoria cititorilor interesaţi nişte gânduri spuse acum zece ani cu ocazia jubileului octogenar. Pentru această revenire la „trecut” avem şi o explicaţie. Un adevăr nu poate aparţine trecutului. El este al prezentului continuu.Adică şi al viitorului.A-l repeta înseamnă a-l permanentiza. E o datorie a noastră de conştiinţă.
Opera ştiinţifică a nonagenarului Nicolae Corlăteanu este, într-adevăr, vastă. Rar specialist care se încumetă să valorifice toate compartimentele limbii deopotrivă (citiţi: în profunzime). Domnia sa a încercat. Şi i-a reuşit.
Astăzi toată lumea savantă din Republica Moldova (şi nu numai) învaţă la Şcoala Lingvistică a dlui academician Nicolae Corlăteanu. Oricine poate beneficia de studii solide în cele mai diverse domenii: fonetică, lexicologie, lexicografie, gramatică, stilistică, istorie a limbii literare, sociolingvistică, interferenţe lingvistice etc.
Amploarea investigaţiilor sale este întru totul firească: nu poţi pătrunde până la capăt esenţa unei probleme de limbă, dacă nu studiezi îndeajuns şi fenomenele lingvistice adiacente, cu care se află în relaţii intrinseci. Or, diapazonul extins al cercetărilor efectuate pe parcursul celor 60 de ani dovedesc un potenţial ştiinţific enorm, cu care a fost dotat de la natură. Dar şi datorită unei munci asidue, cu jertfire de sine.
Nu o dată am afirmat cu toată tăria şi voi repeta ori de câte ori e nevoie: talentul de cercetător ştiinţific al savantului Nicolae Corlăteanu s-a manifestat plenar în lexicologie şi lexicografie.
Lucru uşor explicabil: limba e, întâi de toate, vocabular.Aceasta înseamnă că cel care şi-a propus studiul limbii în multitudinea ei aspectuală este obligat să parcurgă universul ei lexical – vocabularul.
Teza e confirmată şi de Enciclopedia editată la Chişinău, care îl prezintă pe academicianul-profesor N. Corlăteanu ca „specialist (am adăuga: mare) în lexicologia şi lexicografia română”(subl. ne aparţine – I.M.).
Debutează în lexicologie în îndepărtatul an 1949. În Anale Ştiinţifice îi apare articolul Cu privire la expresiile idiomatice din limba moldovenească (citiţi: română I.M.).
Tot în acea perioadă (1949) elaborează (împreună cu E. Russev) un Dicţionar rus-moldovenesc cuprinzând circa 40 de mii de cuvinte şi expresii, iar mai târziu, în anul 1954, un Dicţionar rus-român a cărui apariţie (o asemenea lucrare putea fi tipărită atunci doar la Moscova!) ilustra – prin ea însăşi – identitatea şi unitatea celor „două limbi”.
Un dicţionar bilingv rus-moldovenesc (= român) echivala atunci, după importanţă, cu un manual de limbă maternă (= română) şi cu unul de limbă rusă în activitatea unui scriitor, ziarist, traducător, pedagog sau cercetător ştiinţific. În situaţia unui bilingvism monolingv, impus din afară, altă soluţie nu exista. Autohtonii erau nevoiţi să însuşească, alături de limba maternă, limba rusă, care avea să devină mai târziu „a doua limbă maternă” (aberaţie acceptată nu din liber consimţământ).
Dicţionarele şi-au îndeplinit onorabil misiunea: au acoperit în acel timp o lacună de mult simţită în lexicografia noastră. În plus, au favorizat apariţia ulterioară a altor lucrări lexicografice de acest fel, dar mai performante, mai uzuale, mai corecte în raport cu exigenţele timpului.
Un loc aparte în prodigioasa-i activitate ştiinţifică îi revine valorificării moştenirii noastre clasice în domeniul limbii şi literaturii. În mod deosebit este pasionat de studierea operei lui Ion Creangă. Adică, revine la izvoare, extinzându-şi aria de investigaţii şi asupra altor scriitori clasici români.
De rezultatele muncii Domniei sale astăzi beneficiază oricine are la îndemână lucrarea monografică Studiu asupra sistemei lexicale moldoveneşti din anii 1870-1890 (Contribuţia lui Ion Creangă şi a altor scriitori la valorificarea stilistică a vocabularului contemporan), editată la Chişinău în 1964. E opera care l-a scos în lume şi i-a servit mult timp drept carte de vizită. Astăzi lucrarea e solicitată de lingvişti, profesori, studenţi, ca şi în anul apariţiei. E de datoria noastră s-o reedităm în alfabetul românesc, dacă dorim să fie un bun şi al generaţiilor ce vin.
Un merit incontestabil al savantului Corlăteanu e că găseşte aplicare practică operelor sale. Investigaţiile din domeniul lexicologiei (şi din alte domenii) s-au soldat cu nişte capitole de manuale şcolare şi universitare. În anul 1956 apare un Curs de limbă moldovenească literară contemporană. Vol. 1, manual pentru facultăţile de filologie din R.S.S.M., în care este inclus şi compartimentul Lexiculaparţinând acad. N. Corlăteanu. Iar în 1957 editează, în colaborare cu alţi cinci coautori, un manual şcolar de limbă română pentru clasele VIII-IX, partea întâi având trei compartimente: lexicologia, fonetica, morfologia.
Cercetările de profunzime în domeniul lexicologiei culminează prin editarea manualului de lexicologie pentru şcoala superioară – parte componentă a unui curs integral de limbă română literară contemporană în trei volume. Volumul I – Lexicologia, vol. II – Fonetica şi Morfologia, vol. III – Sintaxa. În 1982 este reeditat şi completat în mod substanţial. Douăzeci şi trei de ani a slujit procesul de învăţământ universitar acest manual (vol. I, 1969-1992).
Anul 1992 aduce şi democratizarea învăţământului. Domnul profesor-academician Nicolae Corlăteanu, membru activ al Catedrei de Limbă Română de la U.S.M., era cel mai indicat să ne onoreze cu un nou manual de lexicologie pe potriva timpului. Receptiv la nevoile şcolii superioare, exigent faţă de sine, responsabil în toată puterea cuvântului, conştientizând misiunea ce-i revine, Domnia sa îl angajează în calitate de coautor pe fostul său student, colegul de catedră care subsemnează acest articol.
Manualul de lexicologie pentru universităţi (1992) încununează activitatea îndelungată de lexicolog şi lexicograf a academicianului N. Corlăteanu. Este net superior celor precedente (1969, 1982) prin mai multe calităţi:
a) s-a eliberat de ideologia regimului totalitar;
b) a exclus minciuna ce înlocuia adevărul ştiinţific;
c) a pus în circulaţie glotonimul limba română;
d) a îmbrăcat haina firească a scrisului românesc;
e) şi-a extins aria problematică;
f) a luat în calcul ultimul cuvânt al ştiinţei lingvistice.
La toate acestea vom plusa şi curajul deosebit al dlui academician de a-şi revedea unele opinii în probleme controversate de lexicologie: este tratată pe nou clasificarea frazeologismelor, tipurile polisemiei (metafora, metonimia şi sinecdoca); însăşi concepţia manualului a fost revizuită. Or, într-un manual contează, în primul rând, viziunea ştiinţifică asupra problemelor abordate. Anume Lexicologia îi caracterizează plenar opţiunile sale ştiinţifice de ultimă oră. Concludente în acest plan sunt constatările dumisale: „Această carte apare într-o perioadă când se poate vorbi despre o reînviere a unor realităţi lingvistice care erau reprimate istoriceşte şi psihologiceşte timp de mai mult de jumătate de veac… În prezenta Lexicologie trece ca un fir roşu ideea de modernizare a limbii române (în special a celei vorbite pe teritoriul Republicii Moldova) în corespundere cu stadiul contemporan de progres ştiinţific, tehnic, cultural.
Modernizarea vocabularului (ca şi a limbii în general) în circulaţie astăzi în Republica Moldova înseamnă, de fapt, o revenire la trecut, la însuşirea moştenirii clasice literare…” (Cuvânt înainte, p. 3).
Aşadar, Lexicologia este opera de vârf a savantului Nicolae Corlăteanu, întors totalmente cu faţa spre adevărul ştiinţific.
Încurajat de aerul proaspăt al democratizării, dl academician rămâne credincios unei pasiuni din tinereţe – cercetărilor ştiinţifice. Şi în al nouăzecelea an al vieţii sale nu părăseşte masa de scris.
Recent ne-a bucurat cu un nou volum – Neologismul în opera eminesciană (223 de pagini). E cartea pe care a scris-o o viaţă întreagă. E cartea sa de vis. Cartea ce-i încununează onorabil preocupările lexicologice. Dar şi întreaga-i operă.
E cartea în care a încăput tot adevărul ştiinţific.
Pentru asta îl şi venerăm. Pentru tot ce a făcut Domnia sa în ştiinţa şi în cultura românească îi aducem laurii recunoştinţei noastre omeneşti.
Azi şi întotdeauna.


 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog