Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

PE MINE MIE REDĂ-MĂ

Eminescu în mileniul trei

Brenda WALKER

Alte articole de
Brenda WALKER
Revista Limba Română
Nr. 1-3, anul XV, 2005

Pentru tipar

Pentru specialiştii în literatură Eminescu va rămâne marele geniu care a fost. De curând mi-am întrebat prietenii de toate vârstele dacă consideră că poeziile lui Eminescu scrise între 1876 şi 1883 îşi vor avea un loc în mileniul trei. E bine ştiut că există o mare prăpastie între generaţii şi, personal, cred că singura speranţă pentru cititorii generaţiei viitoare ar fi ca el să revină în actualitate, aşa cum se întâmplă mereu, o dată cu reîntoarcerea spre romantism.
Tehnologiile avansează atât de rapid, încât la sfârşitul acestui mileniu începutul lui va părea tot atât de demodat cum ni se pare nouă începutul mileniului al doilea.
Totuşi nu pot să uit că iubirea învinge, şi Eminescu scrie, printre altele, despre iubirea romantică, în ciuda accentului modern asupra sexului în detrimentul dragostei şi a satisfacţiei personale în locul grijii pentru sentimentele celuilalt, putem doar spera că în multitudinea de tehnologii ale geneticii – donarea şi fertilizarea in-vitro – idealul iubirii adevărate va învinge întotdeauna.
În afară de iubire, un alt aspect al operei lui Eminescu este felul în care el realizează relaţia dintre fiinţa umană şi mediul ei. La urma urmei, romantismul, cu invocarea naturii, reprezintă o respingere a industrializării. Atâta timp cât există Green Peace, care aduce în faţa omenirii imaginea distrugerii naturii, vor exista şi oameni preocupaţi de salvarea planetei. Temele lui Eminescu, ca şi cele ale lui Shakespeare, ne rămân în memorie şi devin o parte a fiinţei noastre. Ele pot fi transmise generaţiilor viitoare doar prin educaţie şi prin răspândirea acestor idei. Dar cum să faci asta?
Lumea este dominată de multimedia şi tehnologii avansate. De aceea Eminescu ar trebui, poate, să-şi găsească locul în această sferă. S-ar putea ca persoane implicate în arte sau în mass-media să încerce să facă ceva în acest sens. De pildă, cuvintele pot fi înşirate împreună cu imagini vizuale, cum ar fi cele despre femei – Dalila, îngerul, Venus, Madona, nebunatica, uşuratica – imaginea dragostei eterne. Tot astfel, imaginile despre bărbaţi – Diavolul, omul, Dumnezeu, îngerul decăzut şi aşa mai departe – pe un fundal de muzică modernă care să capteze tineretul. Cine ştie dacă nu s-ar putea crea despre Eminescu jocuri pe calculator. (Am înţeles că deja există un început în această direcţie.) Un CD-ROM a fost realizat sub egida Academiei Române. Sau un film mai dramatic despre viaţa lui. Credeţi că toate acestea l-ar face mai puţin celebru? La urma urmei, au fost create filme despre Shakespeare (Shakespeare in love, Rock Shakespeare, desene animate Shakespeare) şi nu au diminuat importanţa lui Shakespeare. Dacă Puck poate să meargă pe bicicletă în Visul unei nopţi de vară, de ce nu ar putea fi adus Eminescu în faţa publicului tânăr de astăzi într-un fel asemănător? Tinerii spun că ei caută adevărul, ceva care să reflecte propria lor lume, ceva senzaţional în prezentarea acesteia şi, mai presus de toate, ei au nevoie să găsească puritatea gândului şi adevărul. Dar mai întâi trebuie să privim cu ochii tineretului de mâine, aşa cum Eminescu a făcut pentru contemporanii săi.
Dacă nu se face ceva, curând tineretul îl va pierde pe Eminescu. El va rămâne pentru ei doar un nume pe care îl vor ţine minte pentru că au fost siliţi să-i înveţe poeziile pe de rost la şcoală, lucru care i-a plictisit sau li s-a părut inutil.
Un alt mod prin care Eminescu ar putea rămâne în memoria cititorului modern este dorinţa lui de a cuceri spaţiul. Este o legătură dificilă, dar efectele vizuale care ar putea fi create pentru Luceafărul sau La steaua ar fi remarcabile.
Sunt sigură că mulţi se pot speria de astfel de idei şi le vor clasifica drept erezie, aşa cum au făcut toţi criticii când idei noi au fost aplicate clasicilor, dar în final ele au avut un mare succes.
Sugerez o competiţie naţională adresată diferitelor categorii artistice: teatru, balet, pop-rock, multimedia, cinematografie, videoclipuri. Astfel se vor developa ideile pe care le au tinerii despre poeziile sau viaţa lui Eminescu. Sa le dăm „carte blanche” şi să atragem sponsori pentru premii mari, cum ar fi călătoriile.
Dacă limbajul este o problemă pentru promovarea ideilor lor în alte ţări, se pot folosi texte paralele în engleză, franceză etc.
Muzica sferelor răsună în operele celor doi mari scriitori Shakespeare şi Eminescu. Fiecare dintre ei a contribuit prin imagine şi sunet la evoluţia limbii lui şi a universului estetic. Amândoi şi-au influenţat confraţii şi au avut un impact enorm asupra generaţiilor de după ei. Studierea lui Shakespeare sau a lui Eminescu înseamnă studierea individului în societate, înseamnă contemplarea omenirii în toată măreţia şi slăbiciunea ei, în laturile ei bune sau rele, în bogăţia sau sărăcia ei. Cine îi studiază pe Shakespeare sau pe Eminescu înţelege funcţia supremă a iubirii şi intră în contact cu marii filozofi – Platon, Kant, Fichte, Schelling şi Schopenhauer, intră în contact cu creştinismul şi cu budismul şi ajunge să se cunoască pe sine ca pe o creatură artistică şi vulnerabilă într-un cosmos care depăşeşte capacitatea noastră de înţelegere.


 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog