Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂȚII ROMÂNEȘTI

PRECURSORII DESPRE UNIRE

ECOURI, REFLECȚII

SUFLET DE VEGHE

ÎNSEMNE IDENTITARE

LA ACADEMIA ROMÂNĂ

COŞERIANA

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

CUVINTE DEZVELITE

DIN TAINELE SCRISULUI ROMÂNESC

ANALIZE ŞI INTERPRETĂRI

POESIS

CRITICĂ, ESEU

SINTEZE

ANIVERSĂRI. MIRCEA COLOȘENCO – 80

DESTINE

UNIVERSUL VIRTUȚILOR CREȘTINE

DIALOGUL ARTELOR

EX CIVITAS

PROZĂ

DATINI ȘI OBICEIURI

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

PERMANENŢA CLASICILOR

Alexandru Osvald Teodoreanu (Păstorel) (30 iulie 1894 – 14 martie 1964)

Alte articole de Revista Limba Română
Nr. 7-8, anul XIV, 2004

Pentru tipar

Al. O. TEODOREANU – zis PĂSTOREL s-a născut la Dorohoi, la 30 iulie 1894. Este fratele mai mare al altei celebrităţi a literelor române, Ionel Teodoreanu. A absolvit Liceului Internat din Iaşi şi Şcoala de Artilerie din Bucureşti. Pleacă apoi pe front în primul război mondial, de unde se întoarce rănit de două ori şi recompensat cu înalte însemne şi distincţii militare. Licenţiat al Facultăţii de Drept a Universităţii ieşene, a trecut efemer prin magistratură, consacrîndu-se definitiv scrisului cu mai mult de un deceniu înaintea debutului editorial din 1928. A scris publicistică literară şi politică, a ţinut o insolită cronică gastronomică, distingîndu-se prin geniul epigramistic. Este autor a numeroase piese şi monologuri teatrale, schiţe, nuvele şi povestiri în cheie anticvarie, poezie lirică, versuri ocazionale etc. A fost premiat al Academiei Române în 1928 şi al Societăţii Scriitorilor Români în 1937. În 1944, în urma măsurilor staliniste aplicate imediat după Convenţia de armistiţiu, are loc epurarea din uniunile profesionale a scriitorilor şi ziariştilor consideraţi a fi sprijinit Guvernul Antonescu. Lui Păstorel i se impută un ciclu de articole publicat în 1941 „pentru susţinerea războiului antisovietic”. Pînă în 1956, cînd revine în publicistică, petrece o lungă perioadă în tihna cărţilor şi a traducerilor. În 1960, după repetate percheziţii, îi sînt confiscate manuscrisele şi o mare parte din bibliotecă şi este condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti la şase ani de închisoare corecţională. Graţiat după trei ani, o suferinţă grea, pe care o ironizează amar pînă în pragul sfîrşitului, pune capăt vieţii sale pline de umor şi glume, la 14 martie 1964.
 
OPERA – Trei fabule (1928), Hronicul Măscăriciului Vălătuc (1928), Mici satisfacţii (1931), Strofe cu pelin de mai pentru Iorga Nicolai (1931), Un porc de cîine (1933 ), Tămîie şi otravă, I-II (1934-1955), Bercu Leibovici (1935), Vin şi apă (1936), Caiet (1938), Berzele din Boureni (1957).


 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog