Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

ANIVERSĂRI. ANATOL CIOBANU – 70

Frate cu adevărat

Valeriu RUSU

Alte articole de
Valeriu RUSU
Revista Limba Română
Nr. 1-3, anul XIV, 2004

Pentru tipar

Stimate Domnule Profesor Anatol Ciobanu,
Dragă prietene,
Frate întru izbânzile de ieri, de astăzi şi de mâine
ale patriei noastre comune,
LIMBA ROMÂNĂ
 
O aniversare este o sărbătoare, rezervată sclavilor romani (lat. servatoria) de pe vremuri, şi acum mai ales lucrătorilor (a lucra din lat. lucubrare „a lucra la lumina unei lumânări” este specific femeilor care îşi aşteptau în acest mod practic soţii să se întoarcă de la afacerile publice (res-publice) sau particulare) cu braţul şi cu mintea.
Căci cei ce-şi risipesc viaţa numai în petreceri şi desfrâuri, cum spune Eminescu, şi care abundă în societatea noastră de astăzi nu pot avea bucuria sărbătorii (care poate fi gustată numai după zile şi zile de muncă).
Cum puteam evita această introducere prin latină, ca să fac elogiul mai adevărat, rara avis de astăzi, specialistului în latină şi în cea mai bogată şi semnificativă descendentă a acestei limbi-mame, limba română?
Acesta este Anatol Ciobanu, profesorul, savantul academician, protejat, cât poate Domnia sa s-o facă, de soaţa sa, doamna Margareta.
Îmi e prieten, căci în anii care au trecut de când ne-am cunoscut n-a fost nici cel mai mic nour care să întunece, într-un fel sau altul, relaţiile dintre noi.
Îmi e frate, frate cu adevărat, căci, exprimându-mi dorinţa în acest fel, când a venit la Aix, în 1996, invitat de mine pentru o şedere de o lună, mi-a adus primul mesaj, după peste 50 de ani de absenţă, din satul mamei mele, Daria, anume Niorcanii de Soroca, un bulgăre de pământ, o ramură de măr şi o sorcovă.
Şi, peste un timp, mi-a favorizat acea neîntâlnire de neuitat cu rudele mele din Niorcanii de Soroca.
Pentru aceste fapte (şi atâtea altele), vă îmbrăţişez, Margareta şi Anatol, cu toată puterea unui însingurat în lume şi cu toată dragostea unui frate adevărat.
Să trăiţi, să înfloriţi
Ca merii, ca perii,
În mijlocul verii!
…La anu’ şi la mulţi ani!
 
Aix, 10 mai 2004
 
Valeriu Rusu,
Aurelia, Romaniţa şi ultimul răzeş
al familiei Iulian Românul


 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog