DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE
FAȚETELE CUVÂNTULUI
COŞERIANA
CUVINTE DEZVELITE
EX CIVITAS
POESIS
CUM SCRIA EMINESCU?
INEDIT
CRITICĂ. ESEU
IN MEMORIAM
REGISTRU ACTUAL
SUFLET DE VEGHE
LECŢIILE ISTORIEI
FĂURITORI AI UNIRII
RECURS LA PATRIMONIU
EVENIMENT
ANIVERSĂRI
DIALOGUL ARTELOR
DE LA GROTESC LA SUBLIM
LIMBAJ ŞI COMUNICARE
VIAȚA FĂRĂ MACHIAJ
AUTORI ÎN NR. CURENT
Arhiva
201920182017 - Nr. 5-6, anul XXVII, 2017
- Nr. 4, anul XXVII, 2017
- Nr. 3, anul XXVII, 2017
- Nr. 2, anul XXVII, 2017
- Nr. 1, anul XXVII, 2017
201620152014 - Nr. 6, anul XXIV, 2014
- Nr. 5, anul XXIV, 2014
- Nr. 4, anul XXIV, 2014
- Nr. 3, anul XXIV, 2014
- Nr. 2, anul XXIV, 2014
- Nr. 1, anul XXIV, 2014
20132012 - Nr. 11-12, anul XXII, 2012
- Nr. 9-10, anul XXII, 2012
- Nr. 7-8, anul XXII, 2012
- Nr. 5-6, anul XXII, 2012
- Nr. 3-4, anul XXII, 2012
- Nr. 1-2, anul XXII, 2012
2011 - Nr. 11-12, anul XXI, 2011
- Nr. 9-10, anul XXI, 2011
- Nr. 7-8, anul XXI, 2011
- Nr. 3-6, anul XXI, 2011
- Nr. 1-2, anul XXI, 2011
2010 - Nr. 11-12, anul XX, 2010
- Nr. 9-10, anul XX, 2010
- Nr. 7-8, anul XX, 2010
- Nr. 5-6, anul XX, 2010
- Nr. 3-4, anul XX, 2010
- Nr. 1-2, anul XX, 2010
2009 - Nr. 11-12, anul XIX, 2009
- Nr. 9-10, anul XIX, 2009
- Nr. 7-8, anul XIX, 2009
- Nr. 5-6, anul XIX, 2009
- Nr. 1-4, anul XIX, 2009
2008 - Nr. 11-12, anul XVIII, 2008
- Nr. 9-10, anul XVIII, 2008
- Nr. 7-8, anul XVIII, 2008
- Nr. 5-6, anul XVIII, 2008
- Nr. 3-4, anul XVIII, 2008
- Nr. 1-2, anul XVIII, 2008
20072006 - Nr. 11-12, anul XVI, 2006
- Nr. 10, anul XVI, 2006
- Nr. 7-9, anul XVI, 2006
- Nr. 4-6, anul XVI, 2006
- Nr. 1-3, anul XVI, 2006
2005 - Nr. 12, anul XV, 2005
- Nr. 11, anul XV, 2005
- Nr. 10, anul XV, 2005
- Nr. 5-9, anul XV, 2005
- Nr. 4, anul XV, 2005
- Nr. 1-3, anul XV, 2005
2004 - Nr. 12, anul XIV, 2004
- Nr. 11, anul XIV, 2004
- Nr. 9-10, anul XIV, 2004
- Nr. 7-8, anul XIV, 2004
- Nr. 4-6, anul XIV, 2004
- Nr. 1-3, anul XIV, 2004
2003 - Nr. 11-12, anul XIII, 2003
- Nr. 6-10, anul XIII, 2003
- Nr. 4-5, anul XIII, 2003
- Nr. 2-3, anul XIII, 2003
- Nr. 1, anul XIII, 2003
2002 - Nr. 11-12, anul XII, 2002
- Nr. 10, anul XII, 2002
- Nr. 7-9, anul XII, 2002
- Nr. 4-6, anul XII, 2002
- Nr. 1-3, anul XII, 2002
2001
1991-2001
|
DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE
|
Mierla lui Grigore Vieru
Lucian VASILIU
|
Alte articole de
Lucian VASILIU
|
Revista Limba Română Nr. 1-4, anul XIX, 2009
Pentru tipar
|
Eram june student, bibliotecar şi redactor al revistei „Dialog” (a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”), în Iaşi, în anul 1978. Atunci, la Editura Junimea (condusă de scriitorul Mircea Radu Iacoban) a apărut o carte-eveniment, cel puţin pentru mine, tânăr condeier...
A fost tipărită prima carte cu litere latine a unui scriitor de dincolo de Prut, practic din U.R.S.S.-ul de atunci. În Iaşi, cel puţin, cartea a făcut vâlvă. Am cumpărat-o de la librăria Junimea şi am citit-o cu mult folos. Se numea Steaua de vineri – carte elegantă, cu discurs liric rafinat, clasic, memorabil... Cam pe atunci am scris un mic text cu aluzii (şi iluzii) livreşti. Poezia a apărut în volumul de la Editura Albatros, intitulat Despre felul cum înaintez, 1983. Graţie poetei-redactor de carte Gabriela Negreanu a fost posibilă şi strecurarea acestui poem:
Mierla lui Grigore Vieru
Despre felul cum, bolnav, orb
întins pe o saltea de paie,
am compus „L’Inno di frate Sole”
cu Francisc de Assisi, în 1225,
dar vai
mă întrerupe Mierla lui Grigore Vieru –
încât celebrez felul ei de a muri răbdătoare.
Pe atunci poeţii din Republica Moldova erau inaccesibili, iar o vizită la Chişinău sau Cernăuţi ar fi fost o utopie. Eu unul, care aveam o tainică legătură cu Basarabia prin tatăl meu (preotul interbelic Ştefan Vasiliu), visam să-i cunosc pe scriitorii de dincolo de Prut.
S-a întâmplat relativ târziu, în 1989. Grigore Vieru întreprindea un turneu cultural, înconjurat de un grup valoros de artişti (interpreţi şi compozitori de muzică uşoară). Poetul avea vârsta mea de acum... Înarmat cu o fotografie-portret dăruită de colegul de muzeografie, profesorul Constantin-Liviu Rusu, mi-am luat fetiţa de mână şi am mers la spectacolul lui Grigore Vieru, desfăşurat în aer liber, la Teatrul de Vară de lângă Palatul Culturii. Era sâmbătă, în luna iulie. Ploua. După spectacolul „Vin din munţii Latiniei!” am urcat pe scenă cu fiica mea (avea 5 ani). Luiza i-a oferit flori poetului, iar eu l-am îmbrăţişat. Fotografia poartă, pe verso, dedicaţia: „Lizucăi – inima lui moş Gr. Vieru”...
Am avut ocazia de mai multe ori să-l revăd pe dragul poet, inclusiv relativ recent, în Iaşi, la Salonul de cărţi de la Biblioteca „Gh. Asachi”, la Bojdeuca lui Ion Creangă (în compania lui Mihai Cimpoi, în găzduirea lui Daniel Corbu), la Sala de Consiliu a Primăriei Iaşi, la lansarea excepţionalei ediţii Taina care mă apără (Editura Princeps Edit).
Dumnezeu l-a ridicat la ceruri, simbolic, în zi eminesciană.
Ca un bun creştin, Grigore Vieru şi-a asumat şi o trinitate pământeană veşnică: ţara – mama – limba. Şi în acest sens l-am admirat încă din zorii preocupărilor mele literare. Pe lângă prieteniile consacrate cu Eugen Simion sau Marin Sorescu, Nichita Stănescu sau Fănuş Neagu, m-am bucurat să văd în presa culturală texte semnate de Nicolae Manolescu, Gheorghe Grigurcu sau Alex Ştefănescu, vizând opera lui Grigore Vieru.
Statornicia discursului civic şi poetic a fost remarcabilă. Opera poetului este de judecat, de evaluat în context. S-au grăbit mulţi să atace pripit, conjunctural, ireverenţios. Grigore Vieru a trecut, voievodal, printre cârtitori şi improvizaţi, urmând calea regală a poeziei, cu Eminescu, Blaga, Arghezi, Goga...
Versul şi cântecul lui Grigore Vieru sunt acum bunuri culturale patrimoniale. Se cade a le cultiva. Cu sentimentul eternităţii...
Iaşi, 3 februarie 2009
|
|
|
|
|