Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

Brăila cinsteşte împlinitorii de limbă românească

Gheorghe CALOTĂ

Alte articole de
Gheorghe CALOTĂ
Revista Limba Română
Nr. 1-4, anul XIX, 2009

Pentru tipar

În ziua de 22 mai 2008, în sala Teatrului Dramatic „Maria Filotti” din Brăila, primarul Brăilei, Constantin Sever Cibu, în aplauzele unei săli pline, a conferit poetului academician Grigore Vieru titlul de Cetăţean de Onoare al municipiului Brăila. Sala Teatrului Dramatic „Maria Filotti” aplauda onoarea Brăilei de a acorda asemenea distincţie unui poet devenit de mult simbol de dăruire limbii române. Spectacolul Strigat-am către Tine, în regia domnului Anatol Codru, a permis actorului Nicolae Darie din Chişinău să demonstreze nu numai că poezia este miracol, nu numai că a înţeles lirismul unui poet mare, dar şi că rostirea românească şi-a păstrat parfumul latin.
În timpul spectacolului Grigore Vieru se afla într-o stare de concentrare maximă şi mi se părea mulţumit de jocul actorilor şi de felul în care l-au primit spectatorii. În drum spre teatru eram alături de poet. M-au frapat trecătorii din Brăila, chiar şi un taximetrist, care s-a apropiat de nenea Grig si i-a sărutat mâinile. Atunci am înţeles încă o dată cine este Grigore Vieru (Cezara Elena Polisca, Chişinău).
Grigore Vieru a fost oaspetele Teatrului de mai multe ori. L-am întâlnit cândva şi la Chişinău. I-am văzut spectacolele pentru copii la Teatrul „Licurici”. Niciodată nu i-am simţit mai profund emoţia ca în momentul acordării titlului de Cetăţean de Onoare al Brăilei. Nu ştiu de ce, de atunci mi-l aduc aminte mereu recitând versurile „Nu am, moarte, cu tine nimic”. Să fi fost oare o premoniţie? (...) Acordarea titlului de Cetăţean de Onoare al Brăilei a fost aşteptată cu entuziasm de public ca pe o faptă ce trebuia de mult împlinită. Oamenii teatrului se mândresc că în Cartea de Onoare sunt înscrise cuvintele lui Grigore Vieru: „Nu sunt dramaturg. Spectatorii acestui teatru m-au făcut să cred că sunt totuşi un poet. Ferice de cei care sunt dramaturgi şi care, mai ales, sunt jucaţi pe scena brăileană. Cu dragoste şi credinţă în izbânda dreptăţii româneşti”. Am stat alături urmărindu-i mâna tremurândă de emoţie în timp ce scria. A fost cu adevărat un moment marcant pentru istoria teatrului brăilean şi chiar pentru istoria urbei (prof. Veronica Dobrin, directoarea Teatrului Dramatic „Maria Filotti”, Brăila).
*** În data de 21 mai 1994, prezent la Brăila, Grigore Vieru a vizitat Grupul Şcolar de Prelucrare a Lemnului „Constantin Brâncuşi”. Am văzut eleve plângând de bucurie că au putut să stea de vorbă cu Grigore Vieru, de care îşi aminteau din emisiunile TV din anii 1987-’88 de la Chişinău, când aveau loc marile adunări populare pentru grafia latină şi limba noastră cea română. Cu acel prilej, pe Rădăcina de foc (Editura Univers, Bucureşti, 1988), Grigore Vieru scria următorul autograf:Celor dragi de la Brăila –, / Care ştiu ce-nseamnă mila – / Şi ce-i dorul românesc / Pentru tot ce-i românesc – / Cu frăţească iubire, G. Vieru”. După 14 ani, tot în luna mai, Brăila îl cinstea pe poet declarându-l Cetăţean de Onoare al său!
 
Laudatio
Definit de dicţionarul latin-român, termenul laudatio, -ionis, este substantiv cu sensul de laudă, elogiere. Când ne-am gândit să facem această laudă, să elogiem pe Grigore Vieru, am stat la îndoială. Şi am stat la îndoială pentru că important este şi cine te laudă, şi pentru că, uneori, este atât de mare înălţimea piscului, încât orice alpinist care încearcă să-l cucerească, oricât de temerar, este şi rămâne până la urmă pigmeu. Şi apoi ce cuvinte să găseşti, ce asocieri să faci pentru a nu-ţi trăda neputinţa în a găsi cuvântul ce exprimă adevărul, iar zicerea ta să nu devină simplă însăilare de vorbe.
Gestul de recunoştinţă faţă de poetul academician Grigore Vieru izvorăşte din nobleţea Brăilei ca vatră a culturii, din a cărei combustie s-au născut şi astre precum Panait Istrati, Perpessicius, Fănuş Neagu şi multe alte nume în toate domeniile vieţii culturale, ştiinţifice şi artistice româneşti.
Poetul Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935, în satul Pererita de pe malul stâng al Prutului, fostul judeţ Hotin, în familia de plugari români a lui Pavel şi a Eudochiei Vieru, născută Didic.
Amintirea copiilor, a uliţelor şi a ţăranilor din Pererita a purtat-o cu sine pe băncile şcolii medii din orăşelul Lipcani şi în amfiteatrele Institutului Pedagogic din Chişinău. Debutul său în poezie, nu întâmplător, se face cu o plachetă de versuri pentru copii. Iubirea de copii, de blândeţea şi frumuseţea sufletului lor a rămas o constantă a creaţiei vierene, după cum iubirea de mamă şi de ţăranii din satul natal a făcut din poetul Grigore Vieru cel mai inspirat creator de cântec – text popular pentru că, mărturiseşte el, „Tu mă întrebi, copile, / Ce-i graiul, al lui mumă, / Cu care intri-n casă / Ori vara pleci la buna. // Lemn dulce e! Lemn tare! / Din el vioara-i scoasă / Şi leagănul, şi pragul, / Şi grinzile din casă”.
Dospite de rădăcina de foc a simţirii sale, versuri ca „Măicuţa mea: grădină / cu flori, cu nuci şi mere, / A ochilor lumină, / Văzduhul gurii mele! // Măicuţo, tu: vecie, / Nemuritoare carte / De dor şi omenie / Şi cântec fără moarte! // O stea mi-atinge faţa, / Ori poate a ta năframă. / Sunt alb, bătrân aproape, / Mi-e dor de tine, mamă” dau expresie unui sentiment pe care fiecare dintre noi îl trăieşte când rosteşte în intimitate cuvântul mamă.
Demnitatea şi curajul cu care apără limba română împotriva celor care, contrar oricăror argumente de ordin ştiinţific, susţin existenţa unei limbi moldoveneşti, diferită de limba română, se poate ghici din poeme intitulateTudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuşi şi din acelea închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Trebuie precizat că asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în creaţia post-belică a unui poet basarabean, iar poeziile sunt scrise într-o perioadă în care, în Moldova de peste Prut, începe asaltul de salvare a limbii române şi a scrierii cu grafie latină.
Lăsându-vă Dumneavoastră plăcerea descifrării sensurilor cuprinse în În limba ta, pentru a înţelege că „În aceeaşi limbă / Toată lumea plânge, / În aceeaşi limbă / Râde un pământ. / Ci doar în limba ta / Durerea poţi s-o mângâi, / Iar bucuria / S-o preschimbi în cânt. // În limba ta / Ţi-e dor de mama, / Şi vinul e mai vin, / Şi prânzul e mai prânz, / Şi doar în limba ta / Poţi râde singur, / Şi doar în limba ta / Te poţi opri din plâns. // Iar când nu poţi / Nici plânge şi nici râde, / Când nu poţi mângâia / Şi nici cânta, / Cu-al tău pământ, / Cu cerul tău în faţă, / Tu taci atunce / Tot în limba ta”, vă voi spunedoar că Editura Lumina a scos de sub tipar Abecedarul, ai cărui autori sunt Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi pictorul Igor Vieru. S-a dat o luptă aprigă de câţiva ani pentru apariţia lui, luptă în care s-a angajat şi învăţătorimea basarabeană, pentru că lucrarea a fost considerată naţionalistă de către autorităţi.
Când a apărut volumul selectiv de versuri pentru copii Trei iezi, la numai câteva zile după editare, în urma unui denunţ, a fost retras din librării pentru poemul Curcubeul, în care s-a găsit „ascuns”! tricolorul românesc.
Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul XX” şi vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneţ, Suceviţa, Dragomirna, Văratec.
Se întoarce la Chişinău cu un sac de cărţi româneşti, iar mai târziu poetul face următoarea mărturisire: „Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul”.
Obligat de condiţiile social-politice, Grigore Vieru devine un poet tribun. Într-un interviu el mărturiseşte: „Eu sunt un poet liric, chiar tragic, prăpăstios. Abia aştept ca lucrurile să se reaşeze în matca lor pentru a reveni la chemarea mea firească, la poezia lirică”.Timpurile nu s-au aşezat, după cum poetul a dorit. Venirea la putere a Partidului Agrarian a făcut ca să se renunţe la Imnul de Stat Deşteaptă-te, române.
Este anunţat un concurs pentru un nou imn. Poetul publică în revista Literatura şi Arta”, în câteva numere la rând, următoarele: „Dreptatea istorică va blestema poeţii şi compozitorii care vor îndrăzni să ridice mâna asupra Imnului Naţional Deşteaptă-te, române!”.
În aceste aprecieri, dar şi în multe altele, cunoscând modul în care Brăila ştie să preţuiască marile valori creatoare ale literaturii române, am găsit încurajarea să propunem acordarea titlului de Cetăţean de Onoare al municipiului Brăila poetului academician Grigore Vieru, din Republica Moldova, cu prilejul participării sale la manifestarea culturală Laudă Limbii Române, din 21-22 mai 2008, de la Brăila.
Brăila,
22 mai 2008

 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog