Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

RECEPTARE ŞI INTERPRETARE

Dezvoltarea inteligenţelor multiple la orele de literatură

Tatiana MELNIC

Alte articole de
Tatiana MELNIC
Revista Limba Română
Nr. 3, anul XXIV, 2014

Pentru tipar

Una dintre importantele teorii recente din domeniul psihopedagogic este legată de numele americanului Howard Gadner, care publică în 1983 lucrarea Teoria inteligenţelor multiple. Autorul formulează ideea conform căreia nu există un singur tip de inteligenţă, fiecare dintre noi fiind de fapt deţinătorii unui profil de inteligenţă. „Este de cea mai mare importanţă să recunoaştem şi să dezvoltăm toată diversitatea de inteligenţe umane şi toate combinaţiile de inteligenţe. Dacă recunoaştem acest lucru, cred că vom avea cel puţin o mai bună şansă de a ne ocupa în mod adecvat de problemele pe care le întâmpinăm în viaţă.”
Teoria lui H. Gardner susţine că omul prezintă următoarele tipuri de inteligenţă:
1. Inteligenţa verbal-lingvistică;
2. Inteligenţa logico-matematică;
3. Inteligenţa vizual-spaţială;
4. Inteligenţa corporal-chinestezică;
5. Inteligenţa muzical-ritmică;
6. Inteligenţa interpersonală;
7. Inteligenţa intrapersonală;
8. Inteligenţa naturalistă.
Problema inteligenţelor multiple se regăseşte şi în cercetările autohtone. Astfel, autoarele Maria Hadârcă şi Tamara Cazacu menţionează: „cunoaşterea profilului de inteligenţă de care dispune un elev sau altul, a interesului şi dezinteresului elevului pentru anumite discipline şcolare îi va permite cadrului didactic să personalizeze actul educaţional, stabilind strategii didactice de diferenţiere şi individualizare a instruirii” [5, p. 21].
Dezvoltând acest tip de învăţare, profesorul stimulează elevii să devină capabili să elaboreze proiecte personalizate de învăţare, să-şi asume responsabilitatea desfăşurării învăţării, conştientizând, aplicând, (auto)evaluând, gestionând şi dobândind progresiv autonomie în propria formare [1, p. 63].
Scopul cercetării aplicative a acestei teorii este studierea literaturii de specialitate şi relevarea unui set de tehnici didactice care vor contribui la dezvoltarea inteligenţelor multiple la elevi.
Obiectivele cercetării aplicative vizează următoare acţiuni:
– determinarea profilului de inteligenţă la elevi şi realizarea în acest sens a unor demersuri educative;
– valorificarea şi dezvoltarea inteligenţelor individuale la elevi bazate pe instruirea diferenţiată în cadrul activităţilor curriculare şi extracurriculare;
– dezvoltarea atitudinii activ-participative a elevului în cadrul lecţiei şi sporirea motivaţiei învăţării;
– formarea şi dezvoltarea competenţei comunicative a elevului.
Ipoteza cercetării aplicative. Procesul de formare şi dezvoltare a inteligenţelor multiple la elevi poate deveni eficient dacă tehnicile şi mijloacele didactice utilizate de profesor sunt centrate pe elev şi oferă posibilitatea ca acesta să perceapă, să înţeleagă şi să-şi valorifice potenţialul creativ.
Lucrând asupra cercetării şi implementării acestei teorii la clasă, este necesar ca profesorul să propună elevilor, mai întâi, un chestionar, pentru a determina ce tipuri de inteligenţe caracterizează colectivul de elevi. Identificarea profilului de inteligenţă permite stabilirea metodelor didactice pe care le poate utiliza profesorul, de exemplu: învăţarea prin descoperire, descoperirea prin analogie, eseul de cinci minute, harta conceptuală, metoda de explorare mijlocită bazată pe demonstraţie prin scheme şi imagini. De asemenea, în organizarea activităţilor extracurriculare care prevăd participarea la conferinţe, concursuri de creaţie, se poate utiliza metoda proiectului sau a sintezei.
Ulterior, profesorul pune în faţa elevilor o serie de sarcini didactice care stimulează dezvoltarea inteligenţelor multiple ale fiecărui copil şi care permit valorizarea tuturor elevilor, inclusiv a elevului cu dificultăţi de exprimare, oferindu-le tuturor şansa de a avea satisfacţia propriei reuşite. Deşi este foarte dificil să dezvolţi toate tipurile de inteligenţă în cadrul unei ore, totuşi prin lucru în echipă – formă de activitate care facilitează învăţarea prin cooperare – elevii cu profil de inteligenţă asemănător sunt stimulaţi să interacţioneze, să se simtă parte integrantă a unui grup care le pune în valoare aptitudinea / talentul. Iată, de exemplu, cerinţele aplicate elevilor în clasa a X-a în baza poeziei Cuplu de Ana Blandiana:
Grupul inteligenţei vizual-spaţiale, naturaliste:
– Realizaţi o reprezentare grafică a raportului eu – tu, aşa cum se configurează în poezia Cuplu de Ana Blandiana (fig. 1).
– Stabiliţi relaţiile polare existente în poezie, încercând o clasificare a opoziţiilor care se conturează la nivelul imaginilor artistice (fig. 2).
Grupul inteligenţei muzical-ritmică, interpersonală:
– Creaţi un portativ imaginar pentru textul poeziei, utilizând simbolurile cunoscute ale notelor muzicale.
Grupul inteligenţei logico-matematică:
– Decodificaţi printr-un grafic sau printr-o formulă matematică mesajul poeziei (fig. 3).
Grupul inteligenţei lingvistice:
– Sintetizaţi, în 7-8 rânduri, ideile esenţiale expuse de colegii voştri din cele 3 grupuri.
Aceşti itemi au stimulat interesul elevilor, făcându-i să coopereze activ, distribuindu-şi rolurile în grup, fără participarea profesorului, acesta având doar funcţia de îndrumător. Bazându-se pe competenţele anterioare, elevii au fost capabili să realizeze cu uşurinţă sarcinile propuse.
În clasa a XI-a, după studierea romanului Pădurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu, se propun patru variante de evaluare formativă. Elevii realizează unul dintre itemii propuşi (la alegere), în funcţie de tipul de inteligenţă dominant.
1. Scrie un eseu de o pagină despre evoluţia personajului principal din romanul Pădurea spânzuraţilor de L. Rebreanu, care să aibă ca motto întrebările lui Klapka din Capitolul 5: „Cum să zic eu toate acestea pentru ceva... pentru un vis?” (inteligenţa lingvistică).
2. Prezintă într-un grafic dezechilibrul sufletesc al lui Apostol Bologa. Interpretează-l în 5-6 rânduri (inteligenţa logico-matematică) (fig. 4).
3. Asociază stările sufleteşti ale personajului cu elementele naturii identificate în roman (inteligenţa naturalistă).
4. Comentează, pe o pagină, următoarea teză: Apostol Bologa – expresia unei crize morale şi psihologice (inteligenţa intrapersonală).
Evaluând lucrările elevilor, s-a constatat că ei au realizat doar primele trei variante dintre cele patru propuse. Aceasta denotă faptul că inteligenţa intrapersonală este mai puţin caracteristică grupului de elevi supus experimentului.
Stimularea inteligenţelor multiple, în aceeaşi clasă de elevi, presupune favorizarea unui mediu de învăţare interactiv, asigurarea dezvoltării unui climat favorabil activităţilor diferenţiate, crearea premiselor pentru dezvoltarea gândirii critice a elevului.
În clasa a XII-a, dezvoltarea inteligenţelor multiple vizează implicarea activă a elevilor în diverse activităţi de cercetare. Bunăoară, în cadrul Conferinţei ştiinţifice „Muncă, Talent, Cutezanţă”, un grup de elevi au prezentat lucrarea Cosmologia, economia şi geopolitica în opera eminesciană (fig. 5).
O altă activitate în care elevii au putut să-şi manifeste competenţele formate în cadrul orelor de literatură română a fost Conferinţa ştiinţifică „Grigore Vieru, unspirit care a aprins cuvintele neamului românesc” (fig. 6). Evoluţia elevilor a fost reflectată şi în cadrul Conferinţei ştiinţifice „Mihai Eminescu, omul deplin alculturii româneşti”.
Aplicarea teoriei inteligenţelor multiple la clasă prezintă o serie de avantaje. Clasa devine un adevărat laborator de cercetare, scopul nefiind doar acela de a-i antrena pe elevi în formularea de răspunsuri şi întrebări, ci şi acela de a-i ajuta să descopere căile de a pune întrebările şi de a găsi răspunsuri.
Elevii îşi pot dezvolta deprinderea de a sintetiza şi abstractiza mesajul unui text literar printr-o formulă sau printr-o imagine / desen, îşi pot dezvolta imaginaţia, sunt motivaţi să înveţe, se simt atraşi de activitate şi au posibilitatea de a explora.
Utilizarea acestei teoriei face învăţarea autentică şi relevantă, promovează autoevaluarea elevilor în alegeri, decizii şi control, foloseşte o gamă largă de metode, tehnici şi procedee care reduc gradul de dificultate al sarcinilor de învăţare. Aplicată cu discernământ, oferă o varietate de activităţi, în scopul unei dezvoltări armonioase, potrivite cu particularităţile de vârstă ale fiecărui copil.
 
Bibliografie
1. M. Bocoş, Instruirea interactivă, Editura Polirom, 2013.
2. L. Ciolan, Învăţarea integrată pentru un curriculum transdisciplinar, Editura Polirom, 2008, p. 209.
3. H. Gardner, Inteligenţe multiple. Noi orizonturi pentru teorie şi practică, Editura Sigma, 2007.
4. H. Gardner, Mintea disciplinată (cod 455), Editura Sigma, 2011.
5. M. Hadârcă, T. Cazacu, Adaptări curriculare şi evaluarea procesului şcolar în contextul educaţiei incluzive, Chişinău, 2012, p. 21.
6. E. Ilie, Didactica literaturii române, Editura Polirom, 2008, p. 235-236.
7. C. Şchiopu, Metodica predării literaturii române, Chişinău, S.n, 2009, 332 p.


 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog