Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

ARGUMENT

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CRITICĂ, ESEU

PRO DIDACTICA

COŞERIANA

RECURS LA PATRIMONIU

LECŢIILE ISTORIEI

MEMORIALISTICĂ

DIALOGUL ARTELOR

EX CIVITAS

PROZĂ

POESIS

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

STAREA DE VEGHE

Cred în victoria noastră

Grigore VIERU

Alte articole de
Grigore VIERU
Revista Limba Română
Nr. 6-10, anul XIII, 2003

Pentru tipar

Mărturisesc că nu fac parte din nici un partid politic. Mărturisesc că nu m-a rugat nimeni să vorbesc azi în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Am venit din îndemnul propriei inimi. Am venit pentru că intuiţia mea de poet îmi spune că palma noastră de pământ nu s-a aflat, poate, niciodată într-o mai mare primejdie. Am venit, apoi, să mă bucur de solidaritatea dintre partidele noastre. Pentru prima oară formaţiunile democratice au dat dovadă de maturitate politică, unindu-se între ele împotriva unui rău comun. Iar acolo unde există maturitate politică, există şi demnitate naţională. Şi acolo unde se manifestă demnitatea naţională, acolo răsar şi zorii victoriei. Eu cred în victoria noastră.
Credeam până azi că partidele noastre, dar şi o bună parte a populaţiei, sunt nişte balene sinucigaşe. Poate că aţi auzit de fenomenul balenelor care se aruncă pe malul oceanului curmându-şi singure viaţa. Ei bine, iată cum explică acest ciudat fenomen un savant american. Există, afirmă savantul, un parazit de apă care intră în urechea balenei după care „radarul” animalului de mare se defectează. Mai exact, balena pierde simţul orientării. De observat, afirmă acelaşi savant, că acest parazit pătrunde mai cu seamă în urechea conducătoarei de turmă. Liderul turmei, pierzându-şi orientarea, o ia spre mal. Turma, din obişnuinţă, dar şi în semn de disciplină, se ia după conducătoarea ei, aruncându-se şi ea pe mal unde îşi găseşte moartea.
Poate că pentru prima oară şeful statului nostru a scăpat de parazitul despre care vorbeam, refuzând să semneze proiectul Moscovei de federalizare a Republicii Moldova. Apreciem acest gest. Să vedem cât va dura puterea ori sinceritatea lui.
Mă alătur şi eu Marii Adunări Naţionale, protestând împotriva hăcuirii pămânţelului nostru şi aşa destul de hăcuit de Stalin. Mă alătur, deşi poziţia mea în problema Tiraspolului este alta. Mi-am expus-o, în mod public, nu o singură dată. Poate că greşesc. Dacă greşesc, vă rog să mă iertaţi. Să mă explic: eu, unul, cred că răul a venit şi vine din Tiraspolul militarizat. Sunt convins că dacă nu azi, apoi mâine va trebui să tragem graniţă pe Nistru, pentru a scăpa odată de răul de care vorbeam. Dat fiind, însă, faptul că aproape întreaga populaţie basarabeană se ţine de Transnistria, eu nu pot merge împotriva poporului şi mai ales nu pot să nu protestez, alături de el, împotriva federalizării. De ce „mai ales”? Pentru că planul de nouă croială a pământului nostru este atât de diavolesc încât îmi vine să cred că o Transnistrie federativă militarizată este mai periculoasă pentru destinul nostru naţional decât o Transnistrie separatistă. Vă rog să meditaţi asupra acestui lucru.
Federalizarea îşi are în calcul desfiinţarea noastră ca stat şi poate şi ca identitate. Asta o înţelege şi un copil. Ne pare rău că domnul Kozak ne are de proşti, crezând că vom muri de fericire în urma acestui proiect de reorganizare politică a Republicii Moldova.
Repet: voi merge alături de poporul meu în hotărârile sale, voi merge împotriva federalizării, rugându-l să mediteze şi asupra altui fapt. Şi anume: în afară de Transnistria, ni s-a răpit, în ultimii ani, poate cea mai bună, cea mai bogată şi cea mai fertilă bucată de pământ: cei un milion de români basarabeni care şi-au luat lumea încap, părăsindu-şi casa, copiii, părinţii, bunicii, limba, biserica strămoşească, plecând la muncă peste hotare, fapt care, de multe ori, se soldează cu urmări dramatice: cu destrămarea familiilor.
Ministrul Învăţământului ne sfătuia zilele acestea să nu îngăduim ieşirea elevilor şi studenţilor în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Domnule Preşedinte al Republicii, întoarceţi acasă milionul de basarabeni plecaţi peste hotare şi eu, ca scriitor pentru copii şi tineret, voi îndemna elevii şi studenţii să stea acasă. Vor fi suficienţi în Piaţa Marii Adunări Naţionale cei un milion de creştini. Mai ales că după ce au văzut peste hotare o cu totul altă lume: una civilizată şi liberă unde truda omului se plăteşte după merit, se vor întoarce acasă alţi oameni, privind realitatea noastră politică şi socială cu alţi ochi şi vor şti să-şi schimbe singuri destinul fără atât de insistentele sfaturi din afară...
Am venit, după cum mărturiseam, să spun un „nu” hotărât federalizării şi să mă bucur de solidaritatea partidelor noastre, solidaritate care tare mi-e teamă că va ţine numai până la viitoarele alegeri parlamentare. Ca om în vârstă trecut prin mai multe încercări, ca toţi oamenii în vârstă de la noi, am venit în acelaşi timp să vă chem la calm. Trebuie să ne comportăm civilizat, fără excese băieţeşti, care pot da oficialităţilor prilej de a se agăţa de una sau de alta. Avem destule argumente pentru a fi calmi şi a ne comporta civilizat. Ieşiţi la tribună cu argumente şi idei convingătoare. Nu jigniţi cutare sau cutare popor. Avem ce avem cu cei care ne ticluiesc asemenea proiecte de federalizare în ideea stăpânirii continue de către ei a pământului nostru. Avem ce avem cu toţi cei care, necunoscând limba noastră sau cunoscând-o aproximativ, au tupeul să ne înveţe care este numele corect al limbii noastre, care este istoria neamului nostru sau pragul cărei biserici trebuie să-l trecem. Avem ce avem cu cei care turbă pur şi simplu numai auzind de limba română şi de adevărata noastră istorie. Lor trebuie să le spunem verde în ochi ceea ce credem despre dânşii. Şi să-i punem la punct.
Având la îndemână atâtea solide argumente şi sprijinul lumii planetare de bună credinţă, vă îndemn la calm, iar pe provocatori, căci sunt destui printre noi, să-i chemăm bărbăteşte la ordine. Mai ales că vom avea şi mâine nevoie de Piaţa Marii Adunări Naţionale. Fiţi siguri că mâine făcătorii de diabolice proiecte vor veni cu alte idei, cu alte planuri. Bunăoară, cu ideea unui referendum în problema federalizării. Ei bine, spunem de pe acum acelaşi ferm „Nu!” referendumului. Întoarceţi acasă milionul de basarabeni şi-atunci vom putea vorbi şi de referendum.
Spuneam că suntem sprijiniţi şi de organismele internaţionale şi de comunitatea planetară. Chiar ieri ne-a telefonat din Los Angeles preşedintele Consiliului mondial al românilor, Mircea Popescu, şi vicepreşedintele Nicolae Popa, anunţându-ne că pe întreg teritoriul american vor avea loc mitinguri de protest împotriva federalizării Republicii Moldova. Îmi vine să cred că nu numai organismele internaţionale, ci şi ruşii lucizi, treji la minte, de la noi se vor pronunţa împotriva celora care nu ne vor binele, nevrând astfel nici binele alolingvilor, pentru că într-o republică federalizată linişte nu va putea fi. Asta le amintim celor care nu vor să înţeleagă acest lucru şi le mai amintim că mileniul III, în care am intrat ca oameni noi ai unor timpuri noi, este mai puternic decât orice imperiu, că mileniul III aparţine unei Europe unite de unde ne vor veni viitorul noroc şi viitoarea dreptate. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
 
Chişinău,
30 noiembrie 2003
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog