Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

ARGUMENT

E ca-n noaptea Învierii

Victor TELEUCĂ

Alte articole de
Victor TELEUCĂ
Revista Limba Română
Nr. 7-9, anul XII, 2002

Pentru tipar

Lumânări la Eminescu
şi la Ştefan lumânări
s-a cutremurat adâncul
lacrima acestei ţări
şi străluce sub frunzetul
unui tei înalt, robust
unde-nveşnicit, poetul
ne stă tânăr şi august.
 
E-un ceva ce nu se schimbă
chiar când totu-i schimbător,
căci nu-i ţară fără limbă,
fără limbă nu-i popor.
Ea-i de la strămoşi lăsată
Cuget de izvor bogat –
neam din neam din zbuciumata
soartă care ni s-a dat.
 
Şi se face albă noaptea,
albă-i umbra pe alei,
versul blând în calde şoapte-l
intonează-un cor de tei
şi ce-i adormit tresare
la cel cântec de rapsozi,
Eminescu şi cu Ştefan –
mândrii noştri voievozi.
 
Cât nălţimea lor ne ştie
şi îi ştim, ni-i duhul viu,
fără ei ne ia stihia
şi ne pierde prin pustiu.
 
Oameni vin şi-o adiere
sufletul le-aprinde blând,
e ca-n noaptea Învierii
cu lumină pe pământ.
Lumânări la Eminescu
vin din cele patru zări,
lumânări la Ştefan Vodă
şi prin inimi lumânări.
 
S-a cutremurat târziul –
lacrima acestei ţări.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog