Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

EXPERIENŢĂ

Libertate sau libertinism?

Cornelia MUNTEANU

Alte articole de
Cornelia MUNTEANU
Revista Limba Română
Nr. 1-3, anul XII, 2002

Pentru tipar

Necesitatea unei discuţii cu elevii mei despre libertate mi-a fost sugerată de diverse situaţii, în care m-am găsit în ipostaza de spectator şi actor, în acelaşi timp, în marele teatru al vieţii. Ideea dulcei libertăţi este vehiculată “de la mic la mare” atât în sensul vârstei fiziologice, cât şi în cel al ierarhiei sociale. Privită ca o condiţie ideală pentru a se realiza cel mai mare vis: “să fac ce vreau”, noţiunea de libertate este înţeleasă unilateral de foarte multă lume, îndeosebi de generaţia tânără. Şi se întâmplă acest lucru din cauza suprapunerii neconştientizate de către aceştia a două categorii diferite: libertate şi libertinism. Având acelaşi radical semantic, deci fiind cuvinte înrudite, ele comportă sensuri mai mult decât diferite, opuse chiar, pentru că se bazează pe antinomia valori – nonvalori morale (înţelegând, în acest context, valoarea morală ca o axiomă acceptată de societate).
Ideea unei ore consacrate în mod exclusiv acestei teme s-a conturat în cadrul orelor de limba şi literatura română, a celor de dirigenţie şi din discuţiile în particular cu elevii. Desigur, la o oră de limba română întotdeauna vom găsi timpul potrivit şi modalitatea optimă pentru a defini şi a deosebi noţiunile; lecţiile de literatură oferă şi ele un bogat material pentru a atenţiona elevii asupra comportamentului sau modului de a fi – liber ori libertin – al personajelor literare. Dar nici într-un caz, nici în altul problema nu va fi abordată în profunzime, ci doar tangenţial. De aceea referirea în mod special la acest subiect în cadrul orelor de dirigenţie (din care se poate organiza un ciclu întreg), aplicând metode variate pentru a înţelege cât mai bine problema, mi se pare a fi oportună.
O primă oră din eventualul ciclu de lecţii ar putea fi organizată în clasa a IX-a şi ar avea menirea să iniţieze elevii în semnificaţia termenilor de libertate şi libertinism, cu exprimarea atitudinii acestora faţă de fiecare fenomen în parte. Evident că, la o astfel de lecţie, activitatea discipolilor va fi dirijată în aşa mod, încât accentul să cadă pe felurile de expresie a libertăţii ca valoare incontestabilă a existenţei umane şi condiţie primordială a fericirii.
Hotarul dintre libertate şi libertinism este unul foarte şubred şi tentaţia de a se lăsa în mrejele fenomenului din urmă poate fi decisivă pentru o persoană aflată abia în perioada de devenire, de formare. O discuţie în care s-ar insista asupra formelor de manifestare a libertinismului, chiar dacă se menţionează urmările negative, în ultimă instanţă, ale acestui mod de viaţă, poate provoca, în mintea şi sufletul adolescentului de 15-16 ani, o reacţie inversă, potenţând astfel tentaţia interzisului. De aceea discuţia despre libertinism va fi continuată în clasa a XII-a, la vârsta când procesul de formare a convingerilor se află în faza de cristalizare şi tânărul e capabil deja, într-o măsură mai mare sau mai mică, să discearnă în mod conştient şi deliberat valorile de nonvalori.
În rândurile ce urmează ofer un scenariu orientativ pentru desfăşurarea primei ore din ciclul de lecţii cu subiectul dat, în clasa a IX-a (perioada octombrie-noiembrie).
Captarea atenţiei se realizează prin a invita elevii să participe la o emisiune televizată, evident, imaginară. Metoda didactică a studiului de caz se va transforma aici într-un talk-show, în cadrul căruia se va lua în dezbatere tema: Libertate şi libertinism. Începutul lecţiei se desfăşoară sub semnul unui viitor imaginat, de aceea invitaţii emisiunii sunt două persoane mature (rolul lor e jucat de doi elevi care au pregătit situaţia din timp), ambele considerându-se a fi libere. Rolul prezentatorului va fi asumat de către profesor şi acesta va ruga “invitaţii” să-şi prezinte situaţiile, răspunzând la întrebarea: De ce credeţi că sunteţi o persoană liberă?
Personajul A prezintă succint modul său de viaţă, începând cu perioada copilăriei, care a fost absorbită de lectură şi care a decurs sub îndrumarea înţeleaptă a părinţilor, nelipsită însă de comunicarea cu alţi copii şi de micile distracţii. Devenind matur, putea să deosebească binele de rău, avea convingerea că doar progresul propriului “eu” şi autocultivarea prin studiu şi muncă îl va ajuta să se realizeze, să se afirme şi, prin aceasta, să-şi asigure libertatea. Astăzi poate spune cu certitudine că este mulţumit de cariera profesională, de relaţiile sincere şi frumoase din familie şi că se bucură de libertatea de a face ceea ce doreşte, în limitele normelor morale.
Personajul B afirmă că este cu adevărat liber, pentru că nu a cunoscut niciodată ce înseamnă restricţia. Fiind copil, i s-au satisfăcut toate capriciile, orice dorinţă i-a fost îndeplinită. Atenţia părinţilor se manifesta doar prin a nu refuza următorul “vreau”. Perioada studiilor nu-i aminteşte decât de desele exmatriculări din cauza restanţelor neacoperite şi din pricina comportamentului amoral: abundenţă de alcool, droguri, violenţă. N-a fost căsătorit niciodată, fiindu-i suficient concubinajul, are un copil pe care nu-l creşte. Astăzi nu are un loc de muncă anume, banii îi vin pe căi ilegale, în schimb este liber. Consideră că, dacă există nişte limite, nu mai poate fi vorba de libertate.
 
Notă:
1. Situaţiile sunt exagerate în mod intenţionat pentru a se vedea clar polarizarea comportamentelor şi a facilita luarea atitudinilor de către elevi.
2. Relatările pot fi completate cu elemente mai concrete, cu detalii potrivite pentru cazurile date.
“Prezentatorul” stimulează publicul (clasa de elevi) pentru a adresa întrebări “invitaţilor”.
O întrebare pentru personajul B:
– Ţi-a reproşat vreodată cineva că ceea ce faci nu este bine?
Întrebări pentru ambele personaje:
Care e atitudinea părinţilor acum?
Care e cercul tău de prieteni?
Călătoreşti? (Sau, eventual, ceea ce-i interesează la moment.)
“Invitaţii”potrivesc răspunsurile conform rolului pe care îl au.
În continuare se solicită opinia publicului vizavi de aceste două cazuri. Elevii răspund la întrebările prezentatorului:
Crezi că personajul B este fericit? Cât crezi că va dura fericirea lui?
Ce înţelegi prin libertate?
Ai vrea să fii ca personajul A sau B? De partea cui eşti? De ce?
Astfel, elevii sunt dirijaţi spre a deduce că primul caz ilustrează, în mod brut, libertatea, şi al doilea, libertinismul. Aici, emisiunea televizată ia sfârşit şi lecţia se reînscrie în scenariul ei tradiţional.
Noţiunile se scriu pe tablă. Doi elevi citesc articolele lexicografice extrase în prealabil din DEX. (Explicaţiile se anexează).
Următorul pas: Elevii discută în grup (1-2 min.) ca să răspundă la întrebarea: Care este hotarul dintre libertate şi libertinism? Se ajunge la concluzia că hotarul menţionat este acela dintre moral şi imoral, se exemplifică valorile morale (onestitatea, bunătatea, toleranţa, dreptatea, respectul etc.) şi nonvalorile (depravarea, minciuna, ipocrizia, servilismul etc.).
 
Notă:
Aici se vor încheia referirile la libertinism, revenindu-se la ele sub alte forme, la o altă vârstă. În continuare se va insista asupra libertăţii.
Profesorul va dirija discuţia, lansând următorul set de întrebări şisarcini:
Începând cu ce vârstă se poate spune despre om că este liber?
Cum credeţi că se pregăteşte această libertate?
O maximă sau un exemplu din literatura artistică referitor la libertate? Comentaţi.
Echivalând libertatea cu independenţa, elevii menţionează că independent, adică liber, devii treptat; copilului, apoi adolescentului oferindu-i-se diverse şi multiple posibilităţi în care acesta şi-ar putea manifesta spiritul de iniţiativă, capacitatea de a se descurca independent în situaţii mai dificile; să i se ofere ocazia de a fi liber să aleagă şi să analizeze roadele acestei alegerietc.
Se comentează fragmentul din V. Alecsandri despre eliberarea ţiganilor (Vasile Porojan); apoi un fragmentreferitor la libertate din romanul Cel mai iubit dintre pământeni de M. Preda (fragmentele se anexează).
Următorul pas ar fi organizarea unei licitaţii de idei emise de elevi în baza afirmaţiei: libertatea asigură fericirea.
 
Notă:
Deoarece metoda licitaţiei de idei necesită mai mult timp, ea poate fi aplicată în cazul lecţiei-bloc. În caz contrar, dacă dozarea timpului unei ore nu permite desfăşurarea acestei activităţi, li se cere elevilor, ca temă pentru acasă, să scrie un eseu în care să dezvolte afirmaţia dată.
În cadrul ultimei etape a lecţiei, activând în grup, elevii realizează un desen-simbol prin care îşi exprimă atitudinea faţă de libertate şi libertinism. Ei lucrează având ca fundal muzical piesa “Liberta” din repertoriul duetului Al Bano şi Romina Power (sau oricare altă piesă potrivită). Desenele prezentate sunt susţinute de comentarii.
Următoarele lecţii din acest ciclu ar putea fi organizate cu participarea unor invitaţi speciali: psihologi, preoţi, filozofi, scriitori.
 
 
Extrase din DEX:
Libertate – 1. Posibilitate de a acţiona după propria voinţă; posibilitate de acţiune conştientă a oamenilor în condiţiile cunoaşterii (şi stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii şi a societăţii.
2. Starea unei persoane care se bucură de deplinătatea drepturilor politice şi civile în stat.
3. Starea celui care nu este supus unui stăpân.
4. Situaţia unei persoanecare nu se află întemniţată.
5. Independenţă, neatârnare (despre state).
6. Drepturi cetăţeneşti.
Libertinism – Comportare, viaţă de libertin, desfrâu, destrăbălare, corupţie, depravare, imoralitate.
Libertin – Care sfidează regulile decenţei şi ale moralei; indecent, uşuratic, desfrânat.
 
Fragment din povestirea autobiografică Vasile Porojan de V. Alecsandri:
“Frumoasă zi a fost aceea când, din balconul casei de la Mirceşti, am declarat ţiganilor adunaţi că sunt liberi… Vreo trei bătrâni însă au început a plânge şi a-mi zice:
Stăpâne, nu te îndura de noi şi ne depărta de mila măriei tale!
Vorbe deşarte pentru mulţimea ce intrase în paradoxul beţiei!… Toţi, părăsindu-şi bordeiele, plecară a doua zi cu tot avutul lor, ca să meargă… unde? Nu o ştiau nici ei, dar se porniră casă calce peste orizont şi să afirme dreptul lor de oameni liberi… Laia se opri la cea întâi crâşmă, pentru ca să cinstească în sănătatea cuconaşului; apoi se opri la a treia, pentru ca să boteze cu vin libertuşca; apoi la a patra, pentru ca să guste dacă rachiul liber e mai bun decât celălalt etc., etc., şi astfel au dus-o întruna, până ce, bându-şi până şi căciulile şi apucându-sede furturi, au ajuns înînchisorile de la Roman, de la Piatra şi de la Bacău.”
Fragment din romanul Cel mai iubit dintre pământeni de M.Preda:
“Am mai avut de a face cu anchetele şi justiţia şi am mai fost condamnat… Acum însă descopărcu groază că ei, cei care mă interogau, erau liberi (şi asta se vedea din pofta cu care îmi consemnau depoziţia, acele infame gesturi ale fiinţei animalice care se simte trăind fără oprelişti, gestul cu care aplicau o ştampilă, răsfoind hârtii, mâncatul unui săndvici, înghiorţăitul unui pahar cu apă, scârţâitul scaunului sub trupul voinic, ancorat bine în realitate, uitatul pe fereastră, căscatul, gândul la muierea tânără pe care o vor strânge în braţe la noapte), iar eu nu voi mai fi niciodată ca ei, toate gesturile mele vor fi sau îmi vor reaminti că sunt condamnat să nu mai fiu liber până la moarte…”
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog