Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

PREZENTĂRI ŞI RECENZII

Leo Bordeianu: Pânzele albe ale libertăţii

Călina TRIFAN

Alte articole de
Călina TRIFAN
Revista Limba Română
Nr. 4-8, anul XI, 2001

Pentru tipar

Editura Augusta, Timişoara, 2000
 
Poezia pe care ne-o propune Leo Bordeianu în cel de-al treilea volum al său nu mai este “o poezie de atmosferă cu proiecţii uşor existenţiale” (Mihai Cimpoi), ci una complementară realităţii, în care “linii[le] frânte”, “atâtea temeri şi atâta entuziasm”, “lumini[le] şi umbre[le care] se agită”, “zile[le] trase în ţeapă”, “lacrimi[le ce] se adună şi curg”, “sărăcia flămândă”, “părinţi[i care] au ieşit dintr-un război / şi noi [care] am intrat în altul”, toate împreună, adâncindu-se, au căpătat contur, un contur al esenţelor. Totodată, textele sunt impregnate de prozaisme, ironie şi intertextualism, specifice postmodernismului (Facerea poemului).
Sensibilitatea poetului, intrând “în coliziune” cu temele basarabene (lesne de identificat), dă naştere sunetelor, iar sunetele, la rândul lor, cuvintelor “între viaţă şi moarte” care ne fac “într-un fel sau în altul să suferim / ceva asemănător cu fericirea”.
E de menţionat faptul că Leo Bordeianu şi-a găsit temele şi tonalitatea adecvate structurii sale sufleteşti. Parafrazând un rând din poemul Pantoful de aur al poeziei, el extrage poezia în felul său. Poetul scrie simplu, exact şi autentic “despre lucruri / pe care le-a încercat / şi / le cunoaşte foarte bine”. Versul nepretenţios – “mai puţin tehnicizat” (V. Gârneţ) – se citeşte uşor şi, deşi lasă impresia uşurinţei scrisului, presupunem că este rezultatul unui efort constant, al unei lupte acerbe cu haosul şi inerţia. O mărturiseşte chiar el: “am ajuns până aici / cu prea mult sânge / şi / cu prea multe lacrimi” (Bilanţ) sau, în alt poem, “Poezia mea loveşte în mine”.
Transparenţa scriiturii sale vine şi din convingerea că profunzimea stă în limpezirea şi nu în complicarea discursului poetic. Strecurată prin ochi şi inimă, “viaţa în şi între cuvinte” devine sibilinică. Astfel, un poem ca Puterea ne apare, cum ar fi spus Marina Ţvetaeva, asemeni unui “muşchi contractat al poeziei”.
Teribil de liber, Leo Bordeianu scrie “un cuvânt /care / nu mai este viaţă, dar încă nu e moarte”, fără să se cramponeze într-o singură soluţie. Epurarea nebulozităţii, expresiilor clişeizate, atitudinea faţă de “istoria [ce] zvâcneşte aici la Nistru / aici unde crucea a lunecat sub gheaţă / şi nimeni nu a putut s-o scoată” (Din nou ruşii), căldura umană nealterată conferă textelor din noul volum al poetului un timbru distinct în peisajul liric românesc.
Cu “amestecul luxuriant al cuvintelor / risipite / asemeni unor trandafiri”, în cartea sa strălucitoare şi elegantă (nu doar la figurat, ci şi la propriu), poetul te invită, dragă cititorule, “să urmăreşti cu inima / ceea ce nu a mai fost / şi nu va mai fi niciodată / adică, spectacolul lumii înconjurătoare / care este şi spectacolul propriei tale vieţi”.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog