Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

ARGUMENT

LECŢIILE ISTORIEI

RECURS LA PATRIMONIU

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

EVENIMENT

HISTORIA MAGISTRA VITAE

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

SOCIOLINGVISTICĂ

ÎNTRUNIRI ŞTIINŢIFICE

CRITICĂ, ESEU

PROZATORI CONTEMPORANI

POESIS

PERMANENŢA CLASICILOR

ANALIZE ŞI INTERPRETĂRI

LITERATURĂ UNIVERSALĂ

PRO DIDACTICA

ANIVERSĂRI. GHEORGHE CHIVU – 70

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

DINTRE SUTE DE REVISTE

CONFLUENŢE

DIALOGUL ARTELOR

EX CIVITAS

IN MEMORIAM ION DUMENIUK

DUMITRU IRIMIA ÎN POSTUMITATE

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

SOLOMON MARCUS PRIN EL ÎNSUȘI

Raport pentru ultimii cinci ani şi proiect pentru următorii

Solomon MARCUS

Alte articole de
Solomon MARCUS
Revista Limba Română
Nr. 1-2, anul XXV, 2015

Pentru tipar

Mulțumesc Academiei Române pentru a fi prilejuit acest eveniment, iniţiat de Preşedintele Secţiei de Ştiinţe Matematice a Academiei Române, dar care a devenit un eveniment al întregii noastre Academii, prin adeziunea entuziastă a Preşedintelui Academiei Române şi prin participarea activă a unor reprezentanţi de seamă ai celorlalte Secţii ale Academiei Române. Mulţumesc atât celor care au luat cuvântul, cât şi celor care au venit să-i asculte. Îi cer iertare Profesorului Cristian Calude, care de la celălalt capăt al lumii, de la Universitatea din Auckland, Noua Zeelandă, a trimis o înregistrare video a vibrantului său mesaj încărcat de semnificaţii, dar chipul său nu a putut fi văzut şi vocea sa nu a putut fi auzită, mesajul său fiind citit de o altă persoană.
În anul 2010, când am fost sărbătorit aici, la împlinirea a 85 de ani, am spus: cuvântul-cheie este proiect. În momentul în care nu mai ai proiecte, nu mai dai sens unui mâine, e ca şi cum nu mai trăiești și, de aceea, mă simt acum obligat să dau raportul pentru perioada din 2010 încoace şi să prezint proiectul pentru următorii ani.
Aș împărți activitatea mea, după împlinirea vârstei de 85 de ani, în trei părți. Prima parte, toată lumea o poate vedea pe Google scholar. Acolo scrie, la Solomon Marcus – Google Scholar Citations că, din anul 2010 încoace, am primit 317 citări, numărul meu total de citări devenind astfel egal cu 2.032, cu un indice Hirsch egal cu 20. Tot din Google scholar se poate afla că din anul 2011 încoace am înregistrat 185 de rezultate, unele referindu-se la lucrări pe care le-am publicat în anii respectivi, altele la citări primite în aceeaşi perioadă. Se constată că am publicat în ultimii cinci ani peste 40 de articole de cercetare, în reviste științifice internaționale sau româneşti, şi se mai poate vedea, evident, și impactul. Vă mărturisesc că o satisfacție deosebită o încerc constatând că încă își exercită impactul unele lucrări ale mele de analiză matematică, de lingvistică sau de poetică publicate în urmă cu 50 sau 60 de ani. Mai mult, acest impact este uneori de o natură surprinzătoare: un articol de analiză matematică pură aplicat în biologie, unul privind strategia personajelor teatrale valorificat în analiza socială.
Dar contabilitatea de pe Google include şi autocitări precum şi date relative la alţi autori, cu nume asemănătoare. În ceea ce mă priveşte, fenomenul respectiv nu a alterat sensibil datele personale. Grav este însă faptul că Google se dovedeşte deocamdată incapabil de a înregistra satisfăcător situaţia din anii mai vechi. Faţă de datele pe care le am consemnate în evidenţa mea, prin consultarea directa a publicaţiilor, pentru ceea ce am publicat în deceniile 6, 7, 8 şi 9 ale secolului trecut, doar o mică parte a citărilor, de ordinul miilor, se regăseste în contabilitatea de pe Google.
În ultimii cinci ani, am călătorit mult în lume şi am participat la multe întâlniri internaționale; în toate am căutat să fac ceea ce fac şi în interiorul Academiei Române – să sfidez granițele dintre discipline, să fac față globalizării culturale actuale şi să interacționez cu cât mai multă lume, cu preocupări dintre cele mai diverse. Și, în parte, mă bucur că acest fenomen s-a observat și în sesiunea de astăzi. Da, mi se pare că lumea este simplă, numai că simplitatea aceasta se ascunde și este foarte greu s-o identifici. Cred mai mult în numitorul comun al diverselor discipline din Academie, decât în ceea ce le desparte. Îmi pare rău că deocamdată nu reușesc să conving şi să atrag mai mulți membri ai Academiei la acest mod de a vedea.
Şi a doua parte a activității mele se vede pe Google. Am străbătut țara în lung și-n lat, sunt mereu prezent în școli, universități și instituţii de cultură, ca urmare a invitațiilor pe care le primesc din partea acestora.  Am încercat să fac față la toate și am pornit de la ideea că pot descoperi o problematică interesantă în orice preocupare umană. Constat cu plăcere că multe persoane aparent din domenii departe de mine manifestă interes pentru demersul meu. Trebuie să scot în evidență un eveniment special, care m-a pus în fața unei provocări fără precedent. L-ați ascultat aici pe dl Alexandru Bantoș, redactorul-șef al revistei „Limba Română” de la Chișinău. Alexandru Bantoș mi-a lansat o provocare acum câțiva ani, care nu m-a putut lăsa indiferent; mi-a vorbit despre situația dramatică a revistei „Limba Română” de la Chișinău, care nu mai primea finanțare suficientă nici de la Chișinău, nici de la București. Am dat un semnal de alarmă pe hotnews, care a avut un oarecare efect, şi de atunci ne aflăm într-o solidaritate puternică – am fost la Sărbătoarea Limbii Române la Chișinău anul trecut, rezultatul fiind publicarea unei broșuri: Limba română, între infern şi paradis, care a avut un ecou puternic. În ultimii cinci ani, am publicat la Editura Paralela 45 o carte de mari dimensiuni, Paradigme universale, care include cinci volume anterioare cu titlu similar. Paradigme ca timpul, jocul, informația, comunicarea, calculatorul, globalizarea, ordinea şi haosul, știința şi religia, centrul şi marginea, echilibrul, labirintul, complexitatea, energia şi entropia, stânga şi dreapta şi atâtea altele străbat întreaga cunoaștere umană şi își demonstrează astfel universalitatea. Am mai publicat, la Editura Spandugino, seria de 4 volume Răni deschise, primul volum din Nevoia de oameni şi am beneficiat de primele două volume din Întâlniri cu Solomon Marcus. Dar poate că cel mai important este faptul că, la Editura Academiei Române, am coordonat şi îngrijit, în colaborare cu Smaranda Lalescu, publicarea Operelor marelui matematician şi om de cultură Traian Lalescu. Acest eveniment a fost celebrat nu doar la Academie şi la Universitate, ci şi la Banca Națională a României.
Cea de a treia categorie de activități, care nu se vede nici pe Google şinici pe Google scholar, este aceea a relațiilor personale, în mare măsură concretizate în întâlniri directe şi în corespondența electronică pe care o am cu un număr foarte mare de persoane, de la foștii mei studenți şi cititorii scrierilor mele până la numeroși copii, părinți, elevi, studenți, profesori și tot felul de alte categorii dintre cele mai diverse. Chiar acum am primit un mesaj de la o fostă studentă care a ajuns o personalitate în Statele Unite în domeniul aplicării matematicii în psihologie. Din anumite puncte de vedere, această activitate este pentru mine cea mai importantă. Când am avut azi pauză de cinci minute, o elevă de clasa a opta cu care mă întâlnisem la un concurs școlar a venit la mine să-mi ofere flori. Dintre toate persoanele cu care mă întâlnesc, elevii de gimnaziu şi cei de liceu se detașează pentru că li se calcă în picioare nevoile şi drepturile şi ei nu au încă știința şi capacitatea de a le revendica. Vocea lor nu o ascultă nimeni: nici mass-media, nici factorii de putere, nici profesorii lor şi în cele mai multe cazuri nici părinții lor, iar ei își strigă suferința şi nemulțumirile în surdină. Aș fi vrut să aduc la microfonul acesta pe câțiva dintre ei, dar mă tem că aş fi încălcat protocolul Academiei. Sau măcar să vă citesc fragmente din mesajele lor – dar nu ar fi fost timp pentru așa ceva – şi să vedeți cum ne batem joc de elevi de nota zece, care, în aparență, ar trebui să se bucure că au zece pe linie; în fapt, ei sunt conștienți că sunt îndopați cu multe cunoștințe prea puțin semnificative și, în schimb, nu învață o seamă de lucruri importante. Această suferință și-o exprimă insistent în mesajele pe care mi le trimit și nu sunt înțeleși, astfel de mesaje vin din toate colțurile țării și ei simt că nimeni nu are răbdare, timp și uneori poate că nici pregătirea intelectuală pentru a le da atenție şi a-i înțelege. În creierele acestor generații ale globalizării şi internetului lucrurile se petrec altfel decât se petreceau ele în creierul nostru, atunci când eram de vârsta lor. Dar nu se ţine seama de această situație şi unul din rezultate este că printre elevii de liceu și gimnaziu bântuie stările de depresie și de stres, fenomen care, într-un fel sau altul, va exploda, nu mai poate continua multă vreme.
Am fost invitat la Guvern, ca urmare a faptului că sunt autorul prefeței unei cărți extraordinare, care a apărut de curând, România noului val, în care vreo 70 de tineri, cu vârste între 16 şi 35 de ani, prezintă proiecte pentru România următorului deceniu. Simt că am mandat din partea celor fără de cuvânt de a fi un purtător de cuvânt al lor. Îmi dau seama din mesajele pe care le primesc că trebuie să îndeplinesc această funcție. La Guvern, profitând de prezența prim-ministrului, i-am spus deschis și clar că situația din învățământ și din educație este disperată.
Pentru anii care vin, în mod special pentru anul acesta, agenda mea este foarte încărcată; voi participa la întâlniri internaționale la Istanbul, Viena, Turku (Finlanda), Bonn (Germania). Nu-mi mai pot permite să merg prea departe, de aceea am evitat unele destinații. Am, de asemenea, o agendă foarte încărcată pentru întâlniri cu tinerii. Vă voi da un exemplu, am fost invitat, ca şi anul trecut, la Cluj-Napoca în luna iulie, timp de o săptămână, de o grupare de tineri cu sloganul Vrem să fim creatori de viitor; sunt inițiative extraordinare. Voi fi mereu pe teren, chiar în zilele următoare mă voi întâlni cu elevii care s-au calificat pentru faza națională a Olimpiadei de lingvistică.
Îmi pare rău că acest eveniment aniversar se petrece într-un moment de mare derută şi tensiune pentru societatea românească.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog