Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂȚII ROMÂNEȘTI

PRECURSORII DESPRE UNIRE

ECOURI, REFLECȚII

SUFLET DE VEGHE

ÎNSEMNE IDENTITARE

LA ACADEMIA ROMÂNĂ

COŞERIANA

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

CUVINTE DEZVELITE

DIN TAINELE SCRISULUI ROMÂNESC

ANALIZE ŞI INTERPRETĂRI

POESIS

CRITICĂ, ESEU

SINTEZE

ANIVERSĂRI. MIRCEA COLOȘENCO – 80

DESTINE

UNIVERSUL VIRTUȚILOR CREȘTINE

DIALOGUL ARTELOR

EX CIVITAS

PROZĂ

DATINI ȘI OBICEIURI

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

LINGVISTICA – LOGIC ȘI ANALOGIC ÎN COMUNICARE

Solomon Marcus și Olimpiada de lingvistică

Adina DRAGOMIRESCU

Alte articole de
Adina DRAGOMIRESCU
Revista Limba Română
Nr. 1-2, anul XXV, 2015

Pentru tipar

Titlul acestei scurte intervenții prilejuite de aniversarea profesorului și academicianului Solomon Marcus ar fi putut fi „Despre magnetism”. Am ales însă un titlu transparent, urmând să explic mai departe cum se manifestă magnetismul dintre profesorul Marcus și elevii participanți la Olimpiada de lingvistică.
Înainte de asta, voi explica ce este Olimpiada de lingvistică și cui datorăm existența ei în România. Olimpiada internațională de lingvistică (IOL) se organizează începând cu anul 2003 și este una dintre cele 12 olimpiade de științe rezervate elevilor de liceu din întreaga lume; anul acesta (2015), olimpiada internațională a ajuns la a 13-a ediție. În România, există o olimpiadă națională de lingvistică (ONL) din 2013; în Republica Moldova nu există (încă) un astfel de concurs. Ideea organizării acestei olimpiade a plecat de la câțiva elevi de la Colegiul Național „Sf. Sava” din București (în special Cosmina Tănase, care acum este studentă la Medicină), care au participat la IOL în 2012 pe cont propriu și care au semnalat importanța existenței unei selecții naționale (care oferă participanților dintr-o țară statutul de echipă reprezentativă și presupune o taxă de participare mai mică decât în cazul concurenților care participă individual). Astfel, am creat un mic grup de inițiativă în cadrul Facultății de Litere din București, împreună cu Roxana Dincă și apoi cu Valentina Cojocaru; organizarea olimpiadei a primit susținerea conducerii Facultății de Litere (a doamnei decan Oana Chelaru-Murăruș) și a mers mai departe, la Ministerul Educației Naționale, unde a primit undă verde grație entuziasmului doamnei Mina Rusu (care, cu timpul, i-a convins și pe alții de importanța și frumusețea acestui concurs). Din 2013, ONL a intrat în calendarul olimpiadelor școlare și se bucură de un interes foarte mare din partea elevilor. Plăcerea mare a elevilor (și poate ceva mai mică a profesorilor) pentru această disciplină care nu se studiază la școală se explică prin faptul că subiectele testează „inteligența pură”, de tip matematic, adică abilitatea elevilor de a face analogii, uneori chiar calcule, de a descoperi corespondențe (uneori neașteptate), de a descifra sisteme de scriere și sisteme de numărare, de a compara date lingvistice din limbi pe care nu le vorbesc și, nu în ultimul rând, de a redacta corect, logic, schematic explicații pentru ceea ce descoperă. Faza națională se organizează în fiecare an la București, la Facultatea de Litere (dar cu sprijinul extrem de important al Inspectoratului Școlar al Municipiului București, care se ocupă de toată partea administrativă). În afara „grupului de inițiativă” menționat mai sus, comisia care evaluează lucrările este formată din cadre didactice ale Facultății de Litere și cercetători de la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, care lucrează voluntar, dar cu multă atenție și mult entuziasm: Raluca Brăescu, Enida Cincora, Ramona Corbeanu, Carmen Fiebințeanu, Ionuț Geană, Carmen Mîrzea Vasile, Isabela Nedelcu, Alexandru Nicolae, Irina Nicula, Oana Niculescu, Liliana Radu, Emanuela Timotin. Primii patru elevi de liceu merg la faza internațională, lotul fiind pregătit și însoțit de Roxana Dincă și Valentina Cojocaru. În 2013, la Manchester, lotul României (Maria Ionescu, Marius Todea, Remus Iosifescu, Cătălina Stelea) a obținut medalia de bronz pe echipe și o mențiune individuală (Maria Ionescu), iar în 2014, la Beijing, o medalie de aur (Dan Mirea) și două mențiuni (Iulia Marinescu și Vlad Neacșu) la proba individuală. Aceste rezultate remarcabile dovedesc, încă o dată, că elevii români, dacă sunt pasionați de ceea ce fac, se pot ridica la cele mai înalte standarde internaționale; în plus, sunt o dovadă că selecția națională este corectă.
Relația profesorului Marcus cu această olimpiadă a fost foarte strânsă încă de la început și are la origine preocupări vechi ale Domniei Sale legate de relația dintre lingvistică și matematică. Dintre personalitățile academice ale României, este poate singurul care a îmbinat în mod fericit lingvistica și matematica, fiind cunoscut în mediul filologic românesc mai ales pentru cărțile Lingvistica matematică. Modele matematice în lingvistică, 1963, 1966 și Poetica matematică, 1970 şi în mediul științific internațional pentru numeroasele traduceri ale primeia, dar şi pentru alte lucrări publicate la edituri de prestigiu din Paris, New York, Bologna. Cu prestigiul său de matematician lingvist, Solomon Marcus este președintele de onoare al ONL, dar nu este „de onoare” în sens formal, adică neimplicat, dimpotrivă, este o personalitate care oferă „greutate” acestui concurs încă tânăr și care participă activ la fiecare ediție. Încă de la început, profesorul Marcus și-a exprimat curiozitatea față de ONL, a cerut subiectele și le-a rezolvat, s-a pus la curent cu toate rezultatele elevilor și le-a urmărit evoluția. Dar cel mai important lucru − și motivul pentru care am ales să scriu această mică intervenție aniversară – este faptul că între profesorul Marcus și elevii participanți la olimpiadă s-a creat un adevărat magnetism. Există deja o tradiție ca profesorul Marcus să țină un discurs (aș zice mai natural o lecție despre matematică, numere, lingvistică, limbi și relația lor cu creierul și gândirea umană) la deschiderea fazei naționale, nu numai la olimpiada „mare” (pentru clasele a VII-a – a XII-a), ci și la faza „plus−minus poezie” (pentru clasele a V-a și a VI-a), desfășurată în fiecare an la Focșani. În timpul lecțiilor, se creează acest magnetism special între profesorul Marcus și elevii participanți. Sursa acestei atracții este, în primul rând, personalitatea caldă și implicarea profesorului Marcus, al cărui discurs este totdeauna adecvat la vârsta publicului și, fără îndoială, cuceritor prin densitatea informațiilor, modul simplu de a le transmite, sfaturile introduse subtil, dar foarte convingător, organizarea impecabilă și analogiile neașteptate. Momentul acestei lecții rămâne cu siguranță în mintea tuturor elevilor, așa cum ei înșiși mărturisesc.
Dar magnetismul este și de cealaltă parte: nimic nu poate egala bucuria pe care o afișează profesorul Marcus atunci când se întâlnește cu elevi de toate vârstele. Nu pozează niciodată în atotștiutor, dimpotrivă, este dornic să absoarbă cât mai mult din curiozitățile, știința, inteligența și entuziasmul acestor elevi extrem de inteligenți. De aceea, primul lucru pe care îl face de fiecare dată este să le dea adresa de e-mail și să îi invite să îi scrie mesaje cu întrebări, curiozități, observații etc. Şi ei îi scriu de fiecare dată, uneori ca unui profesor, adresându-i întrebări despre matematică sau despre lingvistică, alteori ca unui prieten cu multă experienţă, rugându-l să le dea sfaturi sau să le citească (cu ochi critic) producţiile literare. Sunt mulţi elevi care au auzit pentru prima dată de la profesorul Marcus despre Noam Chomsky, gramatica generativă şi alte tipuri de gramatici, despre caracterul înnăscut al competenţei lingvistice, despre relaţia dintre lingvistică şi programarea informatică, dintre informatică şi neuroştiinţe, dintre lingvistică şi psihologia cognitivă, despre evoluţia concomitentă a ştiinţelor şi importanţa interdisciplinarităţii, despre teoria matematică a învăţării şi multe alte probleme extrem de interesante şi adesea nestudiate în şcoală.
Cu siguranţă, magnetismul acesta va continua şi în anii ce vin: şi mai mulţi elevi vor fi cu siguranţă cuprinşi de magnetismul pe care îl degajă profesorul Solomon Marcus, care, cu fiecare intervenţie, dovedeşte că entuziasmul, pasiunea şi curiozitatea nu au vârstă; iar profesorul îşi va extrage, fără îndoială, în continuare „sevă” din contactul cu aceşti elevi foarte inteligenţi.
 
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog