Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

ARGUMENT

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

LECŢIILE ISTORIEI

ADEVĂRUL DESPRE NOI

COŞERIANA

FAȚETELE CUVÂNTULUI

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

CRITICĂ, ESEU

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

PRO DIDACTICA

BLAZON DE PROFESOR

ITINERAR LEXICAL

EX CIVITAS

SINTEZE

INEDIT

PROZĂ

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

PRO DIDACTICA

Copiii, sub agresiunea unei școli care le ignoră nevoile și drepturile. Cazul dramatic al clasei a V-a

Solomon MARCUS

Alte articole de
Solomon MARCUS
Revista Limba Română
Nr. 1-2, anul XXVI, 2016

Pentru tipar

O întrebare fundamentală cu răspuns negativ

Școala este concepută ca o federație de discipline, fiecare mai degrabă o întreprindere pe cont propriu decât una în interacțiune cu celelalte materii, livrând un bagaj de cunoștințe concretizat în programe, manuale și alte instrumente și căutând să amplifice continuu prestația elevilor. Școala este în primul rând a profesorilor, a inspectorilor, a directorilor, a sindicaliștilor și prea puțin a elevilor. Consiliul Național al Elevilor a publicat în 2015 o broșură cu titlul revoluționar „Azi vorbim noi”, cu critici aspre la adresa rânduielilor actuale, dar, temându-se de represalii, le-au semnat impersonal: „Elena Buzău”, „Radu Brașov” etc. E cineva printre cei care răspund de școala în Romania care să totalizeze pretențiile diverselor discipline și să constate discrepanța imensă dintre ceea ce li se cere elevilor să facă și mult mai puținul ce ar permite menținerea sănătății psiho-somatice a elevilor? Răspunsul este evident negativ. Nevoia protejării sănătății psiho-somatice a copiilor nu e treaba nimănui.

 

Cât încape în mintea unui copil?

În clasa a V-a, elevul este încă un copil, dar un copil care simte că i se apropie trecerea într-o altă etapă a vieții. Cum răspund acestui semnal autorii de programe și manuale școlare? Am luat spre examinare mai multe manuale de clasa a V-a. Iată un manual de biologie, Editura All Educațional, 1997, 191 de pagini, autori Gheorghe Mohan, Aurel Ardelean, Aurora Mihail. La sfârșit, un Dicționar de aproape 100 de termeni care apar în manual, considerați mai speciali. Pentru un volum de nici 200 de pagini, am putea crede că efortul cerut de memorie este rezonabil. Numai că realitatea este alta. Iată, de exemplu, paginile 34-35.

 

Cum devine biologia agresivă?

Este vorba despre tulpini și, asociați lor, o sumedenie de termeni care rezultă din descrieri și clasificări de tot felul: tulpini principale sau laterale, noduri, internoduri, mugure lateral, terminal, lăstar; tulpinile se mai clasifică după mediul în care trăiesc în aeriene, subterane și acvatice. Cele aeriene pot fi, la rândul lor, agățătoare, volubile sau târâtoare. Fiecare din termenii specificați comportă o definiție, o exemplificare și indicarea legăturii sale cu alți termeni. Efortul de memorie implicat este imens și niciunul dintre termenii menționați la paginile 34-35 nu apare în Dicționar. Iar dacă vom adăuga faptul că situația de la paginile menționate se regăsește aproape la toate celelalte pagini, vom realiza amploarea agresiunii comise de un manual la prima vedere rezonabil.

 

O triplă agresiune

Are loc o triplă agresiune: la adresa sănătății psihosomatice a elevilor de a V-a, copii de 11 ani; la adresa disciplinei biologia, prin incapacitatea autorilor de a opera o selecție care să tempereze tentația descriptivă și clasificatoare, înlocuind-o cu selecție, explicare și cu ierarhizare; la adresa limbii române, căreia i se refuză construcțiile ce dau măsura capacității sale culturale, explicative și argumentative. Multe descrieri și clasificări pot fi plasate pe internet și naveta între acesta și cultura pe hârtie ar face posibile diferite opțiuni.

 

O situație similară la geografie

Dar numai biologia este în această situație? Iată un manual de geografie de clasa a V-a, Editura Teora, 1997, retipărit în 2013, 192 de pagini, autori Daniela Strat și Constantin Furtună. Descrieri și clasificări care pun la grea încercare mintea copilului de 11 ani: scenariul de la biologie se repetă întocmai.

 

Dincolo de lucruri frumoase, manualele de română au păcatele lor

Manualele de limba română testează și ele capacitățile copilului de 11 ani. Cel din 2004, Editura Petrion, autori Marin Iancu, Ioan Dumitru, Vasile Molan și Gabriel Chelaru, 256 de pagini compacte, cu litera mică, în care gramatica și literatura se sufocă prin aglomerare, senzația de prea mult compromite unele lucruri bune. La fel, manualul de la Editura All Educațional din 1997, autori Victoria Pădureanu, Mate Cerkez, Flori Lupu. Toată lauda atenției date literaturii, dar este literatura singura manifestare sărbătorească a limbii române? Mai e apoi rămânerea într-o istorie trecută; se vorbește de comunicare și despre mesaj, dar nu se simte deloc atmosfera marilor prefaceri în informare și în comunicare, realizate prin internet și globalizare. Se regăsesc copiii de azi, cu telefon mobil, cu adresă email și cu internet, în manuale care, referindu-se la comunicare, mesaj și cod, emițător și receptor, ignoră universul tehnologic în care trăim? Accentul pe definiții și clasificări este, credem, excesiv.

 

Un derapaj grav într-un manual de istorie

Sunt în total vreo 10 sau 12 manuale, dacă nu mai multe, care caută să rețină atenția copiilor de 11 ani. Le parcurge cu atenție cineva responsabil? Iată un manual de istorie, nu lipsit de calități, publicat la All Educațional în 1997 și retipărit an de an până în 2005, dar folosit și ulterior, autori Valentin Băluțoiu și Constantin Vlad. La pagina 121 se află această frază: „Creștinismul este o religie a iubirii universale, Dumnezeul creștin fiind un Dumnezeu al iubirii, spre deosebire de divinitatea supremă a iudaismului, Yahve cel răzbunător”. Aceasta într-o țară a Uniunii Europene, o țară din acea Europă care se reclamă de la moștenirea spirituală iudeo-creștină.

 

La engleză mâncam după zodiac

Ce să mai spunem despre manualul de engleză de clasa a V-a în care copiii sunt informați despre modul în care trebuie să ne organizăm alimentația, în funcție de zodiac (nu am putut afla autorii manualului, deoarece la școala respectivă manualele sunt încuiate într-un dulap al cancelariei și aduse numai uneori la clasă).

 

Fraze pompoase, dar fără substanță

Boala limbii umflate și găunoase vine uneori de sus, dar între timp s-a propagat în rândul elevilor, după cum am constatat la faza națională a unor concursuri la care am fost invitat. Iată niște considerații preliminare la programele în vigoare (pagina 2 din anexa nr. 2 la ordinul ministrului educației, cercetării și inovării nr. 5097/ 09.09.2009).

„Studiul matematicii în învățământul gimnazial își propune să asigure pentru toți elevii formarea unor competențe legate de folosirea calculelor, algoritmilor sau a raționamentelor matematice. Totodată, se urmărește conștientizarea faptului că matematica este o activitate de descriere și de rezolvare a problemelor, folosind un limbaj unitar, aceasta făcând ca ea să fie o disciplină dinamică, strâns legată de societate prin relevanța sa în cotidian și prin rolul său în științele naturii, în științele economice, în tehnologie, în științele sociale etc.”.

Acesta este un citat dintr-un text de 39 de pagini despre competențe generale, valori și atitudini, competențe specifice și conținuturi, sugestii metodologice etc. Fraza reprodusă este tipică pentru stilul general al celor 39 de pagini. O frază umflată, care nu prinde nimic din specificul matematicii de gimnaziu, care poate fi considerată o încercare eșuată de prezentare a întregii matematici școlare și nu numai; o frază fără acoperire în realitatea manualelor de gimnaziu; o frază care macină în gol cuvinte ale limbii române, ea nu are referent, iar la o analiză atentă nu rămâne nimic.

 

Semnificația majoră a matematicii de gimnaziu

Gimnaziul este perioada în care educația matematică își propune să realizeze, la nivelul elevului, două treceri care au marcat istoria: inventarea teoremei (și implicit a demonstrației) în Grecia antică (Thales, Pitagora) și apariția, începând cu perioada Renașterii, apoi în secolul al XVII-lea (Galilei, Descartes, Newton, Leibniz), a limbajului matematic, înțeles ca o structură mixtă, o componentă naturală: limbajul articulat, bazat pe cuvinte, și o componentă artificială, alcătuită din diverse semne. Elevul descoperă că se pot face calcule și cu litere, nu numai cu numere. Se întâmplă însă că aceste evenimente au loc în matematica de gimnaziu, dar într-un mod în care ele trec neobservate, nu sunt conștientizate, nu sunt trăite ca evenimente culturale, după cum nu e trăită ca atare nici corespondența dintre numere și punctele de pe dreapta, pusă în evidență de Descartes.

 

Numerele sunt depozite de cultură, pe care școala le ignoră

Începând cu școala primară, educația exagerează până la schizofrenie aspectele calculatorii ale numerelor, o parte mare a lor ar trebui eliminată sau considerabil redusă, acordându-se, în schimb, atenție relațiilor dintre numere, cuvinte, sunete, culori, gusturi, mirosuri, planete, lumea vegetală și cea animală, ritmurile biologice etc. Istoria abundă în astfel de situații. Spre deosebire de matematica matematicianului, care este în primul rând o lume în sine și numai în al doilea rând o disciplină în relație cu lumea, matematica în școală trebuie să acorde prioritate interacționării cu celelalte discipline.

 

Al doilea val al agresiunii: teme de tratat acasă

O continuare firească a schizofreniei din manuale: fiecare profesor propune o cantitate imensă de chestiuni pentru a fi tratate acasă, habar nu are de faptul că ceilalți profesori fac ceva similar și toate se strâng pe lista de obligații școlare ale copiilor, obligații care contribuie la starea lor de încordare psihică, de depresie și stres. Evident nu le poate face pe toate, este în situația complexului dublei legături, studiat de școala de psihoterapie de la Palo Alto, California, complex devenit, între timp, un semn distinctiv al școlii românești: să faci în același timp două lucruri care se exclud reciproc.

 

Al treilea val al agresiunii cu lovituri adresate părinților, bunicilor și altor membri ai familiei

Cunosc o sumedenie de cazuri, începând cu cele din propriul bloc în care, în încercarea de a-l ajuta pe școlar să-și facă temele, sunt convocați cei mai destoinici membri ai familiei să dea o mână de ajutor. Starea de stres li se transmite și acestora. Chiar în aceste zile, o fostă studentă a mea, acum bunică a unei eleve de clasa a V-a, mi s-a plâns că a stat cu nepoata până la ora 10 seara și tot nu au epuizat temele. Nimeni nu realizează imensul balast care trebuie eliminat, toți cer ore în plus.

Această incapacitate de a vedea balastul și nevoia unei repartizări judicioase a lucrurilor între manualul pe hârtie și internet este o problemă majoră a programelor și manualelor. Suntem în stare să apucăm taurul de coarne? Nu prea se văd semne.

 

S-a găsit totuși ceva de scos: latina la a VIII-a; ce grozăvie!

Cererea IȘE de mutare a orei de latină de la a VIII-a la a IX-a aruncă un blam grav asupra acestei instituții. Diferența este uriașă, deoarece la a VIII-a latina e studiată de TOȚI copiii, în timp ce la a IX-a doar de o mică parte a lor. Latina este de fapt o componentă organică a învățământului limbii române și a celorlalte limbi. Latina nu privește numai latura socioumană a educației, ea intervine în egală măsură în științele exacte și ale naturii, în științele sociale și în umanități științifice sau artistice. O mare parte din înțelepciunea omenirii ne este transmisă prin expresii latinești. Latina intervine peste tot, în terminologie, în gramatică, în logică, în construirea discursului, cu latina explicam etimologia multor termeni de bază. Cultura omenească e marcată și acum de faptul că o bună bucată de vreme latina a fost prima limbă a culturii, a științei. Identitatea națională a românilor nu poate fi înțeleasă fără componenta ei latinească. Școala nu poate fi redusă la o întreprindere de prestări de servicii constând în livrarea unor ocupanți de locuri de muncă, locuri al căror profil ar fi suficient să motiveze ce anume trebuie sa învețe un școlar. Școala trebuie să dea absolventului sentimentul că viața sa are un sens concretizat într-o armonie între identitatea personală și națională și apartenența la cultura europeană și planetară.

 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog