Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

ARGUMENT

LECŢIILE ISTORIEI

RECURS LA PATRIMONIU

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

EVENIMENT

HISTORIA MAGISTRA VITAE

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

SOCIOLINGVISTICĂ

ÎNTRUNIRI ŞTIINŢIFICE

CRITICĂ, ESEU

PROZATORI CONTEMPORANI

POESIS

PERMANENŢA CLASICILOR

ANALIZE ŞI INTERPRETĂRI

LITERATURĂ UNIVERSALĂ

PRO DIDACTICA

ANIVERSĂRI. GHEORGHE CHIVU – 70

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

DINTRE SUTE DE REVISTE

CONFLUENŢE

DIALOGUL ARTELOR

EX CIVITAS

IN MEMORIAM ION DUMENIUK

DUMITRU IRIMIA ÎN POSTUMITATE

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

ION VATAMANU – 80

Logodit cu proza vieţii prin publicistică şi eseu

Dumitru APETRI

Alte articole de
Dumitru APETRI
Revista Limba Română
Nr. 2, anul XXVII, 2017

Pentru tipar

Încă în timpul vieţii lui Ion Vatamanu (1937-1993), scriitorul Ioan Mânăscurtă i-a dedicat eseul Iubirea de tine, în care nota: „Eu, când îl văd, mă gândesc la Albatrosul lui Charles Baudelaire. Mă mai gândesc şi la alte păsări. Dar tot mari” [1, p. 140]. Într-adevăr, atât în domeniul poeziei, cât şi în publicistică şi eseistică, Ion Vatamanu s-a impus ca o personalitate de primă mărime. În arta poetică se numără printre poeţii reformatori ai versificaţiei, iar pe făgaşul publicisticii şi al eseului – ca explorator de subiecte de o importanţă deosebită, autor cu o evidentă viziune poetică.

Scrierile sale publicistice şi eseistice sunt concentrate în cărţile Viaţa cuvântului (Editura Literatura Artistică, Chişinău, 1980, 200 p.) şi în A vedea cu inima (Editura Literatura Artistică, Chişinău, 1984, 224 p.). Ambele volume s-au bucurat, la apariţie şi după, de aprecieri înalte. Unitatea editorială din 1980 conţine o prefaţă intitulată „Ochiul ager al cugetului”, semnată de cunoscutul poet şi publicist Pavel Boţu. Prefaţatorul menţiona că autorul volumului „îşi pune întrebări grave şi caută răspunsuri, abordează probleme diverse cu privire la ocrotirea monumentelor de cultură şi la moştenirea culturală în genere, probleme ale creaţiei în consonanţă cu realitatea...” (p. 5).

Cel de-al doilea volum dispune de un Cuvânt-înainte al autorului, care informează cititorul despre personajele reale ale scrierilor sale şi despre virtuţile omeneşti dezvăluite (cinstea, onestitatea, sentimentul cetăţenesc, cel patriotic), precum şi despre unele probleme specifice: suflul pământului, cultura şi forţa cuvântului, conştiinţa artei, timpul ca măsură istorică şi social-politică a înfăptuirilor umane etc. Într-un cuvânt, e vorba despre preocupările literare şi cetăţeneşti ale scriitorului.

Importanţa, valoarea şi modul de abordare ale problemelor în cărţile nominalizate au atras atenţia criticii şi ştiinţei literare. Spre finele anilor ’90, cercetătoarea literară Ana Bantoş, în articolul „Factorul cultură în scrierile lui Ion Vatamanu”, a dezvăluit pasiunea autorului pentru problemele de cultură [2], iar, la un mic interval de timp, criticul şi istoricul literar Ion Ciocanu s-a pronunţat asupra specificului eseisticii scriitorului comemorat actualmente [3].

Culegerile nominalizate, fiind tipărite în grafie chirilică, au avut un spaţiu de circulaţie restrâns. De aceea, ne bucură mult faptul că acest dezavantaj a fost depăşit în 2008, când la Bucureşti, în Colecţia „Scriitori români contemporani”, în volumul III de opere, i-au apărut eseurile sub titlul Zidire pe osul fiinţei [4]. E o ediţie alcătuită după schiţele autorului, sub îngrijirea soţiei regretatului scriitor – Elena Curicheru-Vatamanu – şi apărută sub egida Asociaţiei culturale „Pro Basarabia şi Bucovina”.

Am pomenit mai sus că o temă predilectă a autorului a fost cultura şi forţa cuvântului. Reţinem din eseul Sarea pământului – cuvântul un alineat concludent: „Cuvântul are nevoie de vecini, adică de context. Ca şi omul, comunicând cu vecinii săi, cuvântul se cuprinde de lăstarii gândirii, devine un organism viu, care se alarmează sau se potoleşte, visează în sunete sau devine abrupt, ca un mal priporos, de pe care copiii sar cât mai adânc în valuri” (p. 5).

Explorând cu măiestrie potenţele cuvântului, scriitorul s-a expus asupra diverselor aspecte ale vieţii noastre culturale şi sociale, i-a oferit cititorului portrete şi destine ale unor oameni harnici (agricultori, învăţători, medici etc.) – trăitori din diferite localităţi.

În tratatul său O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia, academicianul Mihai Cimpoi constata: „Ca orice poet basarabeano-bucovinean, Ion Vatamanu este modelat de matricea stilistică a satului în care s-a născut – blagian – veşnicia. Sentimentul plaiului, care apare ca «o grădină aleasă», generează o sinteză a liricului şi epicului, a baladescului şi imnicului, a reacţiei publicistice imediate şi a reflecţiei sentimentalo-existenţiale” [5, p. 201].

Cu siguranţă, sentimentul plaiului este unul dominant în publicistica şi eseistica omagiatului. Poposind în oricare dintre localităţile republicii (Crăsnăşeni, Sărata-Galbenă, Corjeuţi etc.), scriitorul evoca specificul peisajului, grijile şi aspiraţiile localnicilor, îndemna lumea, mai ales pe generaţia tânără, spre acumulare de cunoştinţe, ca cea mai preţioasă zestre, făcea constatări dintre cele mai memorabile. Transcriem doar câteva, la întâmplare: „Pământul Moldovei, dăruindu-se pe deplin în rod, ne cere dragostea”; „Să trăieşti cu destinul pământului, numele căruia îl porţi”; „Ţăranul e galben la faţă, dacă nu e ploaie la timp”; „Mă adresez ţie, tineret din Corjeuţi, [...] sprijin al inimii tale e pământul de baştină”.

Reţinem şi câteva constatări din eseurile dedicate problemelor de literatură şi artă: „Mihail Eminescu întâiul avea să întoarcă raza Luceafărului spre mamă, ca să lase în inima poeţilor dintotdeauna durerea şi unitatea scumpului chip”; „Grigore Vieru a adunat din poezia contemporană, ca să ne convingă şi pe noi că nu-i uşor să stai alături de folclor, alături de Eminescu”; „Mihai Cimpoi pune în discuţie sugestiile-cheie, muncind înlăuntrul poeticii lui Eminescu”.

Aristotel, cel mai de seamă filosof al Greciei Antice, susţinea că reprezentarea artistică a istoriei este mai ştiinţifică şi mai serioasă decât istoriografia exactă. Anume de acest adevăr s-a condus scriitorul Ion Vatamanu când şi-a scris paginile de publicistică şi eseistică. Expresia plastică şi suculentă, care-i domină textele, i-a uşurat calea spre cititorul de masă – eternă aspiraţie a tuturor scriitorilor.

Încă în tinereţea timpurie, Ion Vatamanu s-a logodit cu poezia, dar, cu trecerea anilor, a îmbrăţişat cu deosebită pasiune publicistica, mai ales eseistica, obţinând şi pe acest făgaş succese remarcabile.

 

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE:

1. Ioan Mânăscurtă, Iubirea de tine. În cartea lui Desluşirea semnelor, Editura Princeps, Chişinău, 2016, p. 288.

2. Ana Bantoş, Factorul cultură în scrierile lui Ion Vatamanu. În: „Limba română”, Chişinău, nr. 1-2, 1998, p. 148-150.

3. Ion Ciocanu, Specificul eseisticii lui Ion Vatamanu. În: „Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară”, nr. 4-6, 2004, p. 21-27.

4. Ion Vatamanu, Zidire pe osul fiinţei. Eseuri, Editura Biodova, Bucureşti, 2008, p. 306.

5. Mihai Cimpoi, O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia. Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura ARC, Chişinău, 1997, p. 432.

 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog