Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

RĂDĂCINA DE FOC

Itinerar biografic

Grigore VIERU

Alte articole de
Grigore VIERU
Revista Limba Română
Nr. 1-4, anul XIX, 2009

Pentru tipar

1935   februarie 14. În satul Pererita (judeţul Hotin), aşezat pe malul stâng al Prutului, se naşte Grigore Vieru, în familia de ţărani români Eudochia (născută Didic) şi Pavel Vieru. La doar şase luni, viitorul poet rămâne orfan de tată, iar cel vitreg moare pe front, în cel de-al Doilea Război Mondial. În confesiunile de mai târziu, reunind, sub titlul Lucrarea în cuvânt, amintiri dureroase, poetul spune: „Sunt născut pe malul stâng al Prutului, în preajma Cernăuţilor, vis-а-vis de Miorcanii lui Ion Pillat. Satele noastre – şi-al meu, Pererita, şi-al marelui poet – sunt ca o comună mai mare despărţită de o apă; pe un mal se află părinţii, pe celălalt – copiii lor, bătrâni şi ei de-acum; pe un mal – sora, pe celălalt – fratele. Prin fundul grădinii noastre era gardul de sârmă ghimpată. [...] Dacă unii doreau şi doresc să ajungă în cosmos, eu viaţa întreagă am dorit să trec Prutul. Am reuşit să-l trec îngrozitor de târziu – abia în 1973. Cred că a fost cea mai fericită zi din viaţa mea.”
1942-1949 Urmează cursurile şcolii primare şi gimnaziale de şapte clase în satul natal.
1953   Este anul în care termină Şcoala medie nr. 2 din orăşelul Lipcani, după ani „desculţi şi flămânzi”, cum va mărturisi mai târziu, şi se înscrie în toamnă la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău. Caietele de acum sunt pline de versuri, în special de inspiraţie populară, de o simţire lirică şi dicţie curată, care-i dau adolescentului de atunci certitudinea vocaţiei literare. De precizat că poetul, care venea prin destin în linie metafizică eminesciană, nu citise încă pe Eminescu, total interzis atunci în Basarabia. Acest lucru avea să se-ntâmple abia în facultate.
1957   Student încă, debutează editorial la Editura Şcoala Sovietică, cu volumul de versuri pentru copii Alarma. Citeşte pe ascuns, „prin crăpătura băncii”, pe Eminescu (inclusiv ediţia interbelică de articole politice), pe Blaga, Bacovia, Arghezi.
1958   Absolvent al Institutului Pedagogic „Ion Creangă”, în cadrul Facultăţii de Filologie şi Istorie din Chişinău.
Îi apare, la aceeaşi editură, a doua carte de versuri pentru copii, Muzicuţa.
Devine membru al Uniunii Scriitorilor din R.S.S. Moldovenească.
1959   Se căsătoreşte (8 iunie) cu profesoara de română şi latină Raisa Nacu, care-i va dărui doi copii.
Se angajează ca redactor la revista pentru copii „Scânteia leninistă”.
1960   Este redactor la revista „Nistru” a Uniunii Scriitorilor din R.S.S. Moldovenească.
1961   Referent la Uniunea Scriitorilor, apoi redactor la Editura Cartea Moldovenească, unde îi vor apărea în acest an două plachete de versuri pentru copii: Făt-Frumos curcubeul şi Bună ziua, fulgilor! Este perioada lecturilor aprofundate şi a căutării unei formule lirice proprii. Dezgustat de spectacolul social tot mai apăsător, îşi găseşte propriul refugiu. De altfel, singur spune: „Caut să-mi găsesc echilibrul în literatura pentru copii şi în cântec”.
La 16 iunie se naşte primul copil, Tudor, astăzi medic chirurg la Bucureşti.
1963   Devine consultant la Uniunea Scriitorilor.
La Editura Cartea Moldovenească văd lumina tiparului alte două cărţi pentru copii: Mulţămim pentru pace! (versuri) şi Făguraşi (versuri, povestiri şi cântece).
1964   Publică în revista „Nistru” poemul Legământ, dedicat poetului Mihai Eminescu, apariţie care va îmbrăca forma unui eveniment pentru viaţa literară basarabeană.
1965   Cu o prefaţă de I. Druţă, apare volumul Versuri (pentru cititorii de toate vârstele), pentru care va primi Premiul republican în domeniul literaturii şi artei.
Se naşte, la 29 iunie, al doilea fiu al scriitorului, Călin, astăzi medic specialist în acupunctură.
1966   La Editura Lumina din Chişinău i se tipăreşte culegerea pentru copii Poezii de seama voastră.
1968   În acest moment, generaţia poetică ’60 din România, cea care refăcuse punţile lirice cu generaţia interbelică, punţi rupte de ideologia comunistă în întunecatul deceniu şase, se afirmase prin apariţia unor cărţi prestigioase, semnate de Nichita Stănescu (11 Elegii şi Necuvintele), Marin Sorescu (Singur printre poeţi şi Poeme),Adrian Păunescu (Mieii primi şi Fântâna somnambulă), Ana Blandiana (Persoana întâia plural şi Călcâiul vulnerabil), Ioan Alexandru (Infernul discutabil şi Vămile pustiei). Din această generaţie, dar total rupt de atmosfera literară din România, face parte şi Grigore Vieru. Anul 1968 va însemna, după aprecierea exegeţilor de mai târziu, un an de cotitură în destinul poetului care publică, tot cu o prefaţă de Ion Druţă, o carte ce produce un veritabil reviriment în lirica basarabeană, considerată cea mai originală apariţie poetică postbelică: Numele Tău. În câteva luni, cartea devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană. Este cartea care declanşează începutul unei sincronizări a poeziei cu cea scrisă în Ţara-mamă. Trei poeme din volum sunt intitulate Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuşi, două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu.
La Riga, în traducerea semnată de Imant Ziedonis şi Maris Ciaclais, apare prima culegere de versuri în letonă.
Apare prima monografie dedicată creaţiei poetului, intitulată Mirajul copilăriei şi semnată de tânărul critic şi istoric literar Mihai Cimpoi.
1969   Apare volumul Duminica cuvintelor, versuri pentru preşcolari (Chişinău, Editura Lumina).
1970   Este anul în care apar volumele: Codrule, codruţele (în colaborare cu Spiridon Vangheli), Trei iezi (Chişinău, Editura Lumina). După trei ani de aşteptare apare şi o carte pentru copii, Abecedar (în colaborare cu S. Vangheli, M. Aftenii). În confesiunile sale poetul spune: „Când am scris acest abecedar, eram încă constrânşi. Abecedarul şcolarilor e ca lacrima curată. Am simţit nevoia acestui Abecedar, mărturiseşte poetul, pentru copiii care acum buchisesc. Să-i învăţăm limba română de la această vârstă. Am fost atât de „lacom”, încât am introdus mai târziu, în abecedarul preşcolarilor, Albinuţa, aproape toţi scriitorii români clasici. Şi Blaga, şi Arghezi, şi Stănescu, şi Sorescu cu câte 2-4 versuri, care se pot silabisi şi pot fi înţelese la vârsta preşcolarului. Abecedarul pentru şcoală l-am scris cu dragoste, în trei luni, într-o pădure, împreună cu Vangheli. Ne obişnuisem atât cu silabisirea, încât începusem să vorbim între noi în silabe”.
În volumul Trei iezi era cuprinsă poezia Tricolorul care a redeşteptat conştiinţa de neam a unei populaţii înstrăinate. Sub forma metaforei, al unui curcubeu cu trei culori, era cântat drapelul naţional, unic pentru toţi românii. Cartea a fost retrasă din librării şi dată la topit, iar autorul acuzat de naţionalism. Foarte multe din cântecele pentru copii şi pentru maturi au avut o largă audienţă. Mai târziu va mărturisi: „Prin cântece puteam spune lucruri serioase întregii ţări; ele au devenit foarte populare şi îndrăznesc să spun că au ajutat la pregătirea revoluţiei spirituale din Basarabia”.
1971   În colecţia „Mioriţa” a Editurii Cartea Moldovenească din Chişinău apare volumul Cântece de dragoste şi tot aici antologia Versuri.
1973   La cei 37 de ani ai săi, poetul ia primul contact cu Patria-mamă. E vorba de o vizită în cadrul unei delegaţii sovietice, iar mărturisirea acestui prim contact e emoţionantă: „Am cunoscut România abia în 1973. Mergeam prin Herestrău şi citeam inscripţiile cu litere româneşti: «Nu rupeţi florile! Nu călcaţi iarba!». Citeam cu lacrimi, ca pe nişte poeme; atât de frumoasă e limba noastră. Mi-a încolţit gândul să rămân în România, să cer azil politic. Dar mi-am dat seama că nu sunt realist. M-ar fi returnat la Chişinău şi de acolo aş fi fost trimis în Siberia. Aşa era convenţia dintre cele două state, şi autorităţile româneşti erau obligate să mă extrădeze. Apoi m-a cuprins un alt gând tainic: să plec ca turist într-o ţară occidentală, să cer azil politic, să-mi schimb numele, să mă strecor în România, cu nume schimbat, şi să mă aşez la o stână ca ajutor de cioban, să pot respira cerul ţării mele”.
La Bucureşti, în afară de întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul XX” (Dan Hăulică, Şt. Aug. Doinaş, Ioanichie Olteanu, Geo Şerban), îl vizitează pe Nichita Stănescu şi în acele zile se pun bazele unei mari prietenii literare.
După ce vizitează independent, la rugăminte, mănăstirile Putna, Suceviţa, Voroneţ, Văratec, se întoarce acasă cu un geamantan de carte românească.
1974   Apare o altă carte-eveniment: volumul Aproape, poezii (Chişinău, Editura Cartea Moldovenească), o carte despre care critica literară va vorbi extrem de favorabil şi de unde mulţi traducători vor alege poeme.
Preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, Zaharia Stancu, îi face o invitaţie oficială din partea Uniunii Scriitorilor, căreia poetul îi dă curs. Vizitează acum Transilvania, însoţit de poetul Radu Cârneci.
1975   Volumul Un verde ne vede, publicat la Editura Lumina, primeşte Premiul pentru tineret al R.S.S. Moldoveneşti.
1978   Grigore Vieru devine un poet român notabil în cadrul generaţiei sale.
Prin apariţia, la Editura Junimea din Iaşi (director Mircea Radu Iacoban), a volumului Steaua de vineri, cu o binecuvântare de Nichita Stănescu, este ruptă gheaţa tăcerii între scriitorii români de pe ambele maluri ale Prutului. Pe frontispiciul cărţii, Nichita Stănescu scria: „Grigore Vieru este un mare şi adevărat poet. El ne transfigurează natura gândirii în natura naturii. Ne împrimăvărează cu o toamnă de aur. Cartea lui de inimă pulsează şi îmi influenţează versul plin de dor, de curata şi pura lui poezie”. Apare Clopoţeii, culegerea de cântece pentru copiii, de Iulia Ţibulschi, pe versuri de Grigore Vieru.
1979   Apar volumele Mama (Chişinău, Editura Literatura artistică) şi Albinuţa, cartea preşcolarului (Chişinău, Editura Literatura artistică). De atunci şi până azi Albinuţa se editează aproape anual, devenind cartea de căpătâi a preşcolarilor.
1980   Are loc întâlnirea providenţială cu Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. Iartă-mă este primul cântec închinat mamei şi care a dat alt curs activităţii soţilor Teodorovici în plan componistic şi interpretativ: redescoperirea valenţelor cântecului patriotic în Basarabia. În timp se vor adăuga alţi interpreţi ai cântecelor pe versuri de Grigore Vieru: Tudor Gheorghe, Anastasia Lazariuc, Olga Ciolacu, Dida Drăgan, Mirabela Dauer etc.
Se tipăresc volumele Fiindcă iubesc, versuri (Chişinău, Editura Literatura artistică) şi Să creşteţi mari, culegere de cântece pentru copii.
1981   La Editura Albatros din Bucureşti (director Mircea Sântimbreanu), în colecţia „Cele mai frumoase poezii”, apare o selecţie din lirica poetului sub numele Izvorul şi clipa, cu o prefaţă a poetului Marin Sorescu.
1982   Este lansat, la Bucureşti şi Chişinău, filmul muzical pentru copii Maria Mirabela al cunoscutului regizor Ion Popescu Gopo. Autorul muzicii este Eugen Doga, iar autorul textelor Grigore Vieru.
1983   Moare mama poetului, Eudochia. Înmormântarea se face cu preot, lucru aproape condamnabil în acele timpuri. Iată mărturisirea poetului îndurerat: „În ziua când a murit mama, a murit în ochii mei întregul univers. În ziua când s-a sfârşit mama, mi-am dat seama că sunt muritor. Şi m-am simţit orfan, în ziua aceea am hotărât să-mi dorm somnul de veci alături de ea. Mi-am pus chiar o piatră de mormânt alături de piatra ei funerară. Iată epitaful pentru mama: Pierzând pe mama, îţi rămâne Patria. Dar nu mai eşti copil. Iată şi epitaful pentru mine: Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi.
Umblau vorbe prin sat că am înnebunit. Nu se văzuse la noi în sat şi nici nu se auzise ca cineva să-şi pună chiar el numele pe cruce înainte de a muri. La sfinţirea pietrelor funerare venise la cimitir tot satul ca la comedie. O mătuşă de-a mea mă bocea ca pe un mort. Am vorbit în faţa sătenilor. Iar copiilor care veniseră de la şcoală încolonaţi le-am explicat sensul epitafului Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi, pe care nu-l înţeleseseră”.
Apar volumele Poezii (selecţie şi prefaţă de Mihai Cimpoi, Chişinău, Editura Literatura artistică) şi, la aceeaşi editură, Taina care mă apără.
În traducerea lui A. Aslam, apare în limba tadjică (Duşambe), o antologie de poeme.
1984   Poetul îşi adună cele mai frumoase poezii şi cântece, medalioane, secvenţe publicistice în volumul Scrieri alese, prefaţat de cel mai de seamă critic şi istoric literar al Basarabiei Mihai Cimpoi.
Primele accente profund sociale în creaţia poetului se fac simţite mai ales în poemele Un secol grăbit, Imn globului pământesc, Floarea soarelui, Poetul.
De aici încolo, artistul, obligat de condiţiile social-politice, devine un poet tribun. Într-un interviu, el mărturiseşte: „Eu sunt un poet liric, chiar tragic, prăpăstios. Abia aştept ca lucrurile să se reaşeze în matca lor, pentru a reveni, la chemarea mea firească, la poezia lirică”.
Apare un studiu semnat de Mihail Dolgan, Creaţia lui Grigore Vieru în şcoală.
1985   Poetul împlineşte 50 de ani. Doreşte cu această ocazie să facă un spectacol literar-muzical la Palatul „Octombrie” (azi „Palatul Naţional”), însă spectacolul este interzis la cel mai înalt nivel.
1986   Volumul Poezii de seama voastră apare la Chişinău, Editura Literatura artistică.
1987   Se tipăreşte cartea Cel care sunt. Versuri, creionări, interviuri, note. Prefaţa şi selecţia textelor de Mihai Cimpoi, Chişinău, Editura Literatura artistică.
1988   În săptămânalul „Literatura şi Arta” apare primul text poetic postbelic tipărit în Basarabia cu litere latine, semnat de Grigore Vieru. I se acordă cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen.
În acelaşi an apare cartea de versuri Rădăcina de foc, la Editura Universul din Bucureşti (director Romul Munteanu). Ediţia e ilustrată de pictorul român Sabin Bălaşa şi beneficiază de prefaţa poetului Ioan Alexandru, care scrie între altele: „Un pom înflorit este acest minunat cântec din adâncurile fiinţei, numit Grigore Vieru, cel mai cunoscut şi iubit de toate vârstele, poetul de pe malul Prutului, dintr-un sat din R.S.S. Moldovenească”. Cu acest volum, Grigore Vieru intră definitiv în conştiinţa cititorului român. Dintre cele peste douăzeci de cronici, de care beneficiază cartea, sunt de remarcat cele semnate de Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Gh. Grigurcu, Th. Codreanu.
Culegerea Ramule-neamule, cu muzica Iuliei Ţibulschi, pe versuri de Grigore Vieru, apare la Editura Literatura artistică.
1989   Văd lumina tiparului volumele Cine crede, o culegere de interviuri, publicistică, poezii, melodii (Chişinău, Editura Literatura artistică), şi Spune-i soarelui o poezie (tot la Editura Literatura artistică).
Grigore Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular din Republica Moldova. El va spune public: „Nu fac parte din nici un partid politic. Doar din Partidul Limbii Române”.
Este ales deputat al poporului. Adunând în jurul său pe cei mai populari interpreţi şi compozitori de muzică uşoară din Basarabia, poetul întreprinde un turneu în Moldova de peste Prut. Artiştii sunt primiţi cu lacrimi în ochi.
1990   Iese de sub tipar culegerea Frumoasă-i limba noastră, cuprinzând versuri pentru preşcolari (Chişinău, Editura Hyperion).
Poetul Grigore Vieru este ales membru de onoare al Academiei Române, după un laudatio rostit de Zoe Dumitrescu-Buşulenga. Poetul avea să spună: „Am vrut să ajung cioban la o stână din Carpaţi, dar Dumnezeu m-a ajutat să ajung la Academia Română”.
1991   iunie 28. La un spectacol în faţa Teatrului Naţional din Chişinău, împreună cu alţi scriitori (Leonida Lari, N. Dabija, I. Vatamanu etc.) a jurat pe Biblie: „Jur în faţa lui Dumnezeu să nu vâr cuţitul în inima fratelui român de peste Prut şi să nu fac pe placul Satanei, care ne-a tulămănit. Să lupt până la capătul vieţii pentru Unirea cu Ţara”.
Se tipăreşte volumul Hristos nu are nici o vină, poeme şi cântece. Cuvânt înainte: Carolina Ilica. Selecţie, îngrijire ediţie şi postfaţă: Dumitru M. Ion (Bucureşti, Editura Orient / Occident).
1992   La Casa de Discuri „Electrecord” apare un disc de mare succes, Răsai, cu cântece pe versuri de Grigore Vieru, interpretate de Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. Pe coperta discului Tudor Gheorghe scrie: „Există în cântecele lui Ion Aldea-Teodorovici o disperare stăpânită, o sinceritate duioasă, o candoare înlăcrimată, care vine din indiscutabilul har al compozitorului şi interpretului, pe de o parte, dar şi din acea muzică ascunsă a versului atât de românesc al lui Grigore Vieru. Vă mulţumesc – şi ţie, Ioane, şi ţie, Grigore, şi ţie, Doina, pentru că v-aţi întâlnit şi v-aţi înţeles, şi v-aţi iubit, şi din întâlnirea, înţelegerea şi dragostea voastră s-au născut aceste cântece ca nişte lăcrămioare înmiresmând a simţire românească”.
Alte discuri la „Electrecord”: Versuri în lectura autorului; Maria Mirabela, cântece pentru copii pe versurile sale.
I se conferă titlul onorific „Scriitor al poporului din Republica Moldova”.
Academia Română îl propune pentru Premiul Nobel pentru Pace.
1993   La Galaţi, la Editura Porto-Franco, îi apare antologia de versuri Curăţirea fântânii, prefaţată de Vlad Pâslaru.
Vizitează, din nou, mănăstirile din Oltenia, la invitaţia şi însoţit de I.P.S. dr. Nestor Vornicescu, mitropolitul Olteniei. Într-un interviu oferit unei publicaţii, poetul spune: „Vin din Basarabia, unde noi, românii de acolo, nu suntem săraci de-avere, ci săraci de mângâiere. Mângâierea noastră e limba, datina, credinţa în Dumnezeu. Suferinţa noastră-i cumplită, căci ni s-a luat sufletul, dar Dumnezeu ne-a ocrotit. Dacă n-am putut apăra credinţa strămoşească în anii bolşevismului, sunt fericit că n-am întinat chipul lui Dumnezeu”.
Este ales membru corespondent al Academiei Române.
1994   La Editura Scrisul Românesc din Craiova îi apare antologia Rugăciune pentru mama, ediţie îngrijită şi prefaţată de Tudor Nedelcea.
Apare Doinatoriu de Tudor Chiriac, creaţie muzicală, majoritatea versurilor aparţinând lui Grigore Vieru.
În Basarabia, Partidul Agrarian renunţă la imnul de stat Deşteaptă-te, române, trezind mânia poetului, care scrie: „Dreptatea istorică va blestema poeţii şi compozitorii care vor îndrăzni să ridice mâna asupra Imnului Naţional Deşteaptă-te, române, cocoţându-se ei în locul strălucirii şi necesităţii lui istorice”.
1995   Cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani este sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi la Uniunea Scriitorilor din Chişinău.
Apar două monografii dedicate poetului: Poet pe Golgota Basarabiei, semnat de Stelian Gruia, tipărit la Editura Eminescu, şi Grigore Vieru – omul şi poetul de Fănuş Băileşteanu, la Editura Iriana, Bucureşti.
La Editura Minerva din Bucureşti apare o ediţie de poezii româno-spaniolă.
Este ales membru al Consiliului de Administraţie pentru Societatea Română de Radiodifuziune.
1996   Apare volumul Văd şi mărturisesc, versuri, aforisme şi confesiuni (Bucureşti, Editura Minerva, în prestigioasa colecţie „Biblioteca pentru toţi”).
Este decorat cu Ordinul Republicii la Chişinău.
În ziua Duminicii Mari (Rusaliile), poetul pune o piatră funerară comună (pentru mama şi pentru el), cu următoarele epitafuri: „Pierzând pe mama, îţi rămâne Patria, dar nu mai eşti copil”; „Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi”.
1997   Într-o ţinută grafică deosebită, iese de sub tipar, la Editura Litera din Chişinău, volumul antologic Acum şi în veac.
Primeşte premiul pentru poezie al Fundaţiei „Scrisul Românesc” din Craiova, cu prilejul împlinirii a 75 de ani de activitate a editurii, participând, cu această ocazie, la simpozionul ,,Cartea, a câta putere în stat?”, alături de Eugen Simion, Mihai Cimpoi, N. Dabija, D. R. Popescu, Radu Voinea, M. Ungheanu, Fanuş Băileşteanu, C. Zărnescu, C. Cubleşan etc.
Se toarnă un film documentar despre Grigore Vieru, după scenariul lui Dumitru Olărescu şi în regia lui Andrei Calaşnicov.
1999   Apar volumele Strigat-am către Tine (Chişinău – Bucureşti, Editura Litera Internaţional) şi Izbăvirea (Galaţi, Editura Press).
Apare un CD la Bucureşti şi Chişinău cu cântece pentru copii, muzica fiind semnată de N. Caragia.
2000   Este decorat cu Medalia guvernamentală a României „Eminescu – 150 de ani de la naştere”.
2001    Se reeditează cărţile: Acum şi în veac şi Strigat-am către Tine la Editura Litera Internaţional din Chişinău.
Volumul de confesiuni şi aforisme Lucrare în cuvânt apare cu o prefaţă de Mihai Cimpoi (Craiova, Fundaţia Scrisul Românesc).
2002   Întreprinde un nou turneu în SUA în perioada decembrie 2002 – ianuarie 2003, la invitaţia prietenilor scriitori.
2003   La Chişinău, la 15 februarie, la Sala cu Orgă, are loc spectacolul Odihna lacrimii, pe muzică clasică: Mozart, Beethoven, Ceaikovski, Bach, Shumann, Brahms, Chopin, Enescu, Porumbescu. Poetul debutează cu melodii populare.
La Editura Augusta din Timişoara, Adrian Dinu Rachieru îi îngrijeşte şi prefaţează un volum selectiv.
2004   La Editura Litera Internaţional (Bucureşti – Craiova), Grigore Vieru scoate antologia Cât de frumoasă eşti, dedicată Mamei, Limbii Române şi Iubirii „în creaţia poeţilor români plecaţi la strămoşi”. Prefaţa este semnată de academicianul Eugen Simion. Participă, cu binecunoscuta-i credinţă în valorile neamului, la manifestările naţionale dedicate lui Ştefan cel Mare.
Theodor Codreanu tipăreşte monografia Duminica Mare a lui Grigore Vieru , Chişinău, Editura Litera Internaţional.
Călătoreşte din nou în SUA, unde i se sugerează să rămână. La o astfel de invitaţie, poetul replică: „Dacă n-am murit la Chişinău de furia unei maşini, aici cu siguranţă voi muri de dor”.
2005   Reeditează Albinuţa, ilustrată de Lică Sainciuc.
La 70 de ani este sărbătorit de Academia Română şi de Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de pretutindeni, de alte numeroase instituţii. Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chişinău îi conferă titlul de doctor honoris causa.
La Teatrul Republican pentru Copii „Licurici”, sub conducerea directorului şi regizorului Titus Jucov, este pus în scenă un autentic spectacol pentru cei mici, Planeta de aur.
La Palatul Naţional din Chişinău poetul este sărbătorit, la 70 de ani, printr-un spectacol de excepţie, sub genericul Mamă, tu eşti patria mea, cu invitaţi din Basarabia, România, Italia, Germania, Bulgaria, Rusia.
Participă la Zilele Basarabiei şi Bucovinei, ediţia I (24-27 martie), organizate de Primăria şi Consiliul local Craiova, Cetatea Băniei fiind prima localitate din România care a organizat astfel de manifestări dedicate confraţilor de dincolo de graniţe. Cu această ocazie, îi este acordat titlul de Cetăţean de Onoare.
2006   Participă la Zilele Marin Sorescu, ediţia a VI-a (27 februarie – 1 martie), organizate de Primăria şi Consiliul local Craiova, alături de Eugen Simion, Mihai Cimpoi, Adam Puslojici, Fănuş Neagu, Vasile Tărâţeanu, Adrian Păunescu, Mihai Ungheanu, Roberto Merlo, Mircea Micu, Victor Crăciun, Gr. Tr. Pop, Ilie Purcaru, Răzvan Voncu etc.
La cea de-a II-a ediţie a Zilelor Basarabiei şi Bucovinei de la Craiova (8 aprilie) se prezintă spectacolul literar-muzical Strigat-am către Tine, dedicat poetului.
Grigore Vieru a semnat sute de articole de critică de artă şi literatură, articole politice şi sociale. Creaţia sa lirică s-a bucurat de studii critice sau monografii, semnate, între alţii, de: Mihai Cimpoi, Eugen Simion, C. Ciopraga, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, M. Ungheanu, D.R. Popescu, Adrian Păunescu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, S. Vangheli, I. Druţă, L. Butnaru, N. Dabija, Theodor Codreanu, Stelian Gruia, Fănuş Băileşteanu, Ana Bantoş, Michael Bruchis (Israel), Eugeniu Coşeriu, Victor Crăciun, Liviu Damian, Viorel Dinescu, M. Dolgan, Ivan Draci (Ucraina), Gh. Grigurcu, I. Hădârcă, Claus Heitman (Germania), M. R. Iacoban, Carolina Ilica, Dumitru M. Ion, E. Lungu, N. Manolescu, Al. Mihailov (Rusia), R. Munteanu, Fănuş Neagu, Tudor Nedelcea, Emilian Galaicu-Păun, Irina Petraş, Petru Poantă, Ion Pop, Adrian Dinu Rachieru, Stanislav Rassadin (Rusia), Nichita Stănescu, Andrei Strâmbeanu, Arcadie Suceveanu, Alex. Ştefanescu, Răzvan Theodorescu, Gheorghe Tomozei, Andrei Ţurcanu, I. Vatamanu, Teodor Vârgolici, Ion Ungureanu, Imant Ziedonis (Letonia), Daniel Corbu etc. Pe versurile sale au fost compuse câteva zeci de cântece. Între compozitori şi interpreţi se numără: Maria Bieşu, Mirabela Dauer, Tudor Gheorghe, Eugen Doga, Ion Aldea-Teodorovici, Petre Teodorovici, C. Rusnac, D. Blajinu, Tudor Chiriac, N. Botgros, N. Caragia, Serafim Buzilă, Iulia Ţibulschi, M. Dolgan, Ian Raiburg, Anatol Dumitraş, Mihai Constantinescu, Dida Drăgan, Doina Aldea-Teodorovici, Anastasia Lazariuc, Ionuţ Dolănescu, Fuego, Ion Suruceanu, Iurie Sadovnic-Orheianu, Olga Ciolacu, Nina Crulicovschi, Nadejda Cepraga, Zinaida Julea, Ştefan Petrache, Maria Sarabaş, Lidia Bejenaru, Teodor Negară, Lidia Dolgan-Botezatu, Radu Dolgan etc.
Grigore Vieru a scris, de asemenea, şi texte pentru opere muzicale aparţinând unor mari compozitori: W. A. Mozart, Ludwig van Beethoven, F. Chopin, J. S. Bach, P. I. Ceaikovski, Ciprian Porumbescu, George Enescu. „Singura artă în care ar putea să încapă, întreg şi neînghesuit, Universul este Muzica – spune Grigore Vieru într-una din confesiuni. Nu se ştie unde este marginea lui Dumnezeu; dacă s-ar şti, am cunoaşte atunci şi marginea muzicii”.
2007   La Teatrul de poezie „A. Mateevici” din Chişinău poetul şi regizorul Anatol Codru montează un spectacol original din versurile lui Grigore Vieru, intitulat Strigat-am către Tine. Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova îi conferă titlul de doctor honoris causa. Cu această ocazie, poetul dă citire unui Testament care, în aceste vremuri potrivnice Limbii Române, are un mare răsunet în mediul intelectual basarabean. Tot în acest an poetul primeşte Medalia de Aur a Organizaţiei Mondiale de la Geneva pentru Proprietatea Intelectuală.
Grigore Vieru este laureat a numeroase premii. Trei dintre ele sunt naţionale: Premiul de Stat al Republicii Moldova şi Premiile Lucian Blaga şi Tudor Arghezi.
2008   1 martie. Prezent la Bojdeuca „Ion Creangă” din Ţicău – Iaşi, la invitaţia prietenului Daniel Corbu, la manifestările ocazionate de ziua de naştere a humuleşteanului şi 90 de ani de la punerea în circulaţie ca muzeu a Bojdeucii, Grigore Vieru va mărturisi public: „Spun cu toată credinţa şi sinceritatea că fără Ion Creangă şi Mihai Eminescu n-aş fi fost poet”.
Poetul participă activ, de-o parte şi de alta a Prutului, la întâlnirile prilejuite de sărbătorirea a 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918). Cu acest prilej, popularizează un text cu valoare de profesiune de credinţă, intitulat Al doilea Testament.
La Editura Princeps Edit din Iaşi, în colecţia „Ediţii Critice”, împreună cu Daniel Corbu, îşi pregăteşte editarea operei în două volume: vol. I, Taina care mă apără (opera poetică), şi vol. II, Confesiuni necesare.
 
* Textul pregătit de Daniel Corbu este preluat din volumul
Taina care mă apără
tipărit la Editura Princeps Edit, Iaşi,
sub îngrijirea lui Grigore Vieru şi a editorului Daniel Corbu.
 
 
* * *
2009   15 ianuarie. Participă la o manifestare culturală consacrată împlinirii a 159 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, desfăşurată la Cahul.
16 ianuarie. Revenind acasă, nimereşte într-un grav accident rutier din preajma Chişinăului.
18 ianuarie. În urma celui de-al treilea infarct şi a multiplelor traumatisme provocate de accident, ilustrul poet se stinge din viaţă.
20 ianuarie. În Republica Moldova ziua înmormântării poetului este declarată zi de doliu naţional. Zeci de mii de persoane îl petrec pe îndrăgitul poet în ultimul drum.
 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog