Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂȚII ROMÂNEȘTI

PRECURSORII DESPRE UNIRE

ECOURI, REFLECȚII

SUFLET DE VEGHE

ÎNSEMNE IDENTITARE

LA ACADEMIA ROMÂNĂ

COŞERIANA

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

CUVINTE DEZVELITE

DIN TAINELE SCRISULUI ROMÂNESC

ANALIZE ŞI INTERPRETĂRI

POESIS

CRITICĂ, ESEU

SINTEZE

ANIVERSĂRI. MIRCEA COLOȘENCO – 80

DESTINE

UNIVERSUL VIRTUȚILOR CREȘTINE

DIALOGUL ARTELOR

EX CIVITAS

PROZĂ

DATINI ȘI OBICEIURI

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

EX CIVITAS

Mediul și oamenii comunităților

Ion I. IONESCU

Alte articole de
Ion I. IONESCU
Revista Limba Română
Nr. 5-6, anul XXVII, 2017

Pentru tipar

1. Oamenii au grijă de mediul1 în care trăiesc atunci când sunt interesați de dezvoltarea lor sănătoasă și de dezvoltarea durabilă a comunităților lor. Grija pentru mediu se referă la capacitatea oamenilor de a-l valoriza, păstra și îmbogăţi. Relaţia dintre om şi mediu a fost mult timp limitată la exploatarea resurselor mediului, întreţinerea lui fiind făcută de către localnici, de către autorităţile locale, respectându-se anumite drepturi şi obligaţii individuale, familiale, comunitare, sociale. Odată cu expansiunea „societăţii industriale”, s-a trecut la exploatarea mediului cu o frenezie care a depășit toate limitele. „Dreptul de proprietate” a lăsat omului libertatea de a folosi mediul cum vrea, adesea ca pe o pradă, autorităţile cerându-i să respecte legea doar în cazul exploatării bogățiilor subsolului2, în cazul amplasării unor construcţii sau derulării unor activităţi productive. Odată cu agravarea problemelor de mediu cauzate de intensificarea exploatării resurselor, rolurile statului, ale colectivităţilor locale și locuitorilor s-au mai schimbat, au apărut reglementări privind „degradarea”, „poluarea”, privind necesitatea protejării mediului etc., însă clivajele instituţionale au cauzat fragmentarea abordărilor şi a preocupărilor, iar conlucrarea între cei responsabili de gestionarea mediului a fost defectuoasă.

2. Este o strânsă legătură între degradarea mediului – adică a aerului, a apei, solului, subsolului – şi starea sănătății oamenilor. Mediul are impact asupra sănătăţii prin factori sanogeni, dar şi prin factori patogeni3, care nu produc doar disconfort, ci ajung să provoace malformaţii congenitale și mutaţii ereditare transmisibile. Poluanţii din aer sunt iritanţi4, alergizanţi5, infectanţi6, fibrozanţi7, asfixianţi8, cancerigeni9. Poluanţii din apă produc boli (ne)infecţioase, boli parazitare, virotice, bacteriene... Foarte dăunător pentru sănătatea oamenilor este solul poluat cu reziduuri, cu germeni patogeni excretaţi de oameni şi animale, sau cu substanțe chimice, radioactive... La toate acestea se adaugă efectele nocive ale incendiilor, inundaţiilor, furtunilor, secetei, cutremurelor, alunecărilor de teren...

3. Sănătatea şi calitatea vieţii oamenilor depind de ecologizarea localităţilor, de salubrizarea lor. Sunt localități în care se aplică „managementul integrat al deşeurilor”, dar sunt și localități în care mulți oameni aruncă gunoiul pe marginea drumurilor, în râuri, în păduri... De exemplu, în 2000, din 13 400 de oraşe şi sate româneşti, beneficiau de avantajele serviciilor de salubrizare doar 26310. Preocuparea pentru curăţenia localităților s-a mai îmbunătăţit, dar încă lasă de dorit din cauza ineficienţei măsurilor luate de administraţiile publice locale (care nu folosesc potențialul enorm al „asistaților social”), dar şi din cauza neglijenţei şi nepăsării locuitorilor. Multe dintre gropile de gunoi11 nu sunt amenajate corespunzător (nu sunt împrejmuite, nu au sistem de drenare, de colectare a scurgerilor şi infiltraţiilor etc.), fiind adevărate surse de poluare a aerului, apelor de suprafaţă şi subterane, adevărate focare de infecţie publică ce produc un disconfort îngrozitor (mirosurile şi fumul incendiilor de la gropile de gunoi pătrund în case odată cu roiurile de muşte care se înmulţesc în mormanele pline de şobolani, pisici, câini vagabonzi şi vagabonzi...). Avem legi, avem strategii12, facem „studii de fezabilitate”, dar în satele concrete situaţia nu se schimbă sesizabil din punctul de vedere al protejării mediului13... Responsabilităţile ar trebui împărţite între diferiţii actori locali, respectându-se principiul „poluatorul plăteşte”, principiul precauţiei14 etc.

4. Mediul ar trebui pus în valoare și pentru peisaj, pentru imaginea pe care o creează comunităților. Un mediu natural sănătos este o laudă pentru localnici şi contribuie la ameliorarea calității vieţii lor. Preocupările pentru protecţia mediului nu se pot limita la câteva „zone protejate”15. AGENDA 21 a stabilit numeroase obiective pentru conservarea şi gestionarea mediului. ICLEI16, LEADER17 etc. au vizat sensibilizarea populaţiei pentru problematica mediului, crearea interesului pentru mediu, unirea eforturilor pentru conştientizarea valorii mediului, pentru refacerea legăturilor oamenilor cu „locul de baștină”, au vizat protejarea, valorizarea resurselor locale de mediu, conlucrarea între public şi privat în acest domeniu etc.

La Montana Palentina (Castilia-Leon, Spania), o veche cale ferată abandonată a fost recondiţionată și reamenajată pentru Cyclorail (biciclete montate pe roţi de tren) foarte căutate de turişti. Au contribuit toţi actorii locali împreună cu societatea spaniolă a căilor ferate.

În Friesland (Olanda) clădirile vechi, abandonate au fost transformate în hanuri, moteluri cu locuri de cazare pentru turişti. Zona cu puternică identitate culturală şi-a recuperat casele şi monumentele istorice restabilind valoarea patrimoniului. Costurile au fost mari, dar numeroasele apartamente şi hoteluri de calitate rezultate, aflate în proprietate publică și gestionate de către operatori privaţi, au scos rapid banii investiţi.

În West Tyrone (Irlanda de Nord), un drum important traversa un teritoriu foarte degradat. Un grup de acţiune locală a decis să restabilească valoarea estetică a peisajului. A început prin a strânge propuneri de reamenajare, au fost făcute simulări pe computer pentru a arăta locuitorilor zonei ce schimbări poate suferi locul şi cât de frumos poate fi în diverse anotimpuri, ce specii de plante ar putea fi cultivate, ce spaţii ar putea fi reorganizate, nivelate, îngrijite... Finanţarea proiectului a dus la schimbarea completă a înfățișării locului.

Activitățile de conservare a mediului pot (re)vitaliza activităţi economice pe timp de criză, pot duce la crearea unor noi locuri de muncă.

În Obere Altmühl (Bavaria), producătorii de carne de vită au lansat brand-ul „Frankl” pentru carnea vitelor crescute pe păşunile zonei. A fost creată o companie, a fost obţinută certificarea de calitate (care garantează specificitatea locală, faptul că vacile sunt hrănite pe pajişti naturale, că fac zilnic pe jos circa două ore, carnea e ţinută în vid 14 zile etc.). La ora actuală s-a ajuns la o intreprindere din care trăiesc toate familiile crescătorilor de vite din zonă.

Într-o zonă rurală degradată, cu locuitori afectaţi de criză, a fost propus un proiect de creare a unui Parc Naţional (în Haute Sure, Luxemburg). Noile exigenţe propuse prin proiect intrau în conflict cu practicile agricultorilor tradiţionali. De aceea a fost angajat un expert tehnic care i-a convins că pot obţine o producţie de calitate dacă exploatează terenul respectând exigenţele agriculturii ecologice, biologice. S-a ajuns treptat la o producţie de foarte bună calitate şi la o marcă larg recunoscută (Vei vum Sei).

5. Sunt cazuri obiective de mediu foarte degradat, poluat, din cauza agriculturii intensive, clădirilor şi infrastructurii deteriorate, defrişărilor necontrolate, monumentelor abandonate, locuitorilor care deversează deşeuri în râuri, depozitează gunoaie în locuri neautorizate, practică braconajul, din cauza proprietarilor care nu-și lucrează terenul, care nu locuiesc acolo unde îşi au proprietăţile18, din cauza lipsei de coordonare între autorităţi, proprietari, agenţii de protecţie a mediului, din cauza îngăduinţei justiției faţă de încălcările grave ale legislației privind mediul etc. Ce se poate face în asemenea situaţii?

Dacă mediul e degradat, trebuie refăcut, chiar dacă acest fapt cere timp şi bani. Trebuie investiţii pentru drenarea cursului pâraielor, pentru curăţarea râurilor poluate, pentru refacerea monumentelor și clădirilor, halelor lăsate în stare avansată de degradare. Este vorba de bani, desigur, dar și de interesul şi de conştiinţa identităţii oamenilor legați de localitățile lor. Mulţi oameni nu se (mai) simt legaţi de satul în care s-au născut, au pierdut obişnuinţele socioculturale bune, iar altele mai bune nu se învaţă peste noapte... E vorba de bani, dar și de necesitatea valorificării cinstite a fondurilor primite/obținute prin proiecte, programe... Localnicii ar trebui să aibă conştiinţa că e greu să se asigure competitivitatea economică şi socială a unui teritoriu rural cu un mediu degradat, cu pământ nelucrat, cu gropi şi denivelări rămase de la al Doilea Război Mondial... Consumatorii cer produse şi servicii de calitate, dar acestea nu pot fi produse într-un mediu degradat, poluat. Conservarea biodiversităţii, a ecosistemelor, întreţinerea peisajului etc. sunt exigenţe importante în Uniunea Europeană. Orbiţi de profitul pe termen scurt, mulți nu sunt conştienţi de efectele negative produse pe termen mediu și lung mediului înconjurător. Unii revitalizează mediul, tratează solul contaminat, depozitează deşeurile în gropi ecologice, cultivă terenurile lăsate în paragină. Alții fac câte ceva doar atunci când e vorba de o „situaţie de urgenţă” (inundații catastrofale, alunecări de teren), iar „când... urgenţa trece”, amână intervenția serioasă, gospodărească, prelungesc termenele, cheltuie banii... și iar vin puhoaiele care iau casele prost amplasate, cotețele, podurile și podețele... și iar se iau „măsuri urgente”…

6. Este important să evaluăm situația mediului unei comunități. Cum? Analizând relaţia localnicilor cu mediul comunității, mai exact, sistemul de exploatare a resurselor, practicile rutiniere, regulile pe care le respectă în raporturile cu mediul (ce prevede „dreptul de proprietate”? „dreptul de folosinţă”? de concesiune?), valorile care stau la baza practicilor și atitudinilor lor faţă de mediu etc.19 Este necesar să analizăm categoriile socioprofesionale existente în comunitate, ocupaţiile în relaţie directă cu mediul, exigenţele fermierilor, ciobanilor, silvicultorilor, operatorilor de turism, ale celor care exploatează resursele naturale. Agricultorul, pădurarul, turistul, artistul acţionează în felul lor asupra mediului, ca şi autoritățile locale sau centrale. Fiindcă fiecare acţionează asupra mediului în limitele responsabilităţii (juridice), mediul, peisajul se prezintă într-o mare varietate de forme: unele locuri arată de „parcă sunt pictate”, altele parcă sunt după bombardament... Este importantă inventarierea, identificarea resurselor fizice ale teritoriului: terenuri, resurse de apă, păduri, biodiversitatea, patrimoniul construit etc. atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ. Analiza permite identificarea nivelului de exploatare existent în raport cu cel normal, resursele abandonate sau care nu sunt exploatate, terenurile dezafectate, care şi-au pierdut valoarea datorită schimbărilor pieţei, păduri complet defrişate, „bărbierite”, producând riscul uriaş al alunecărilor de teren, al inundaţiilor.

Cooperativa locală „Baywind” din Ulverston (Anglia) a semnat cu Wind Company, o companie specializată în energie eolienă, un contract pentru producţia de energie electrică cu cinci turbine. Pe lângă localnici, 60% din cumpărători sunt din regiune. Investitorii primesc 7% din profiturile anuale nete provenite din vânzarea de energie electrică, cei mai mulți bani sunt folosiţi pentru a reduce factura de energie electrică a locuitorilor, iar 5% sunt reinvestiţi în operaţiuni de economisire a energiei.

În Sierra de Segura (Andaluzia, Spania), populaţia şi autorităţile locale şi-au propus electrificarea a 57 de case din cinci sate de munte. Au fost implicate în proiect autorităţile locale, locuitorii, un grup energetic din Sevilla, Institutul de energie regenerabilă în cadrul Ministerului Industriei, Institutul Inginerilor în Telecomunicaţii din Madrid etc. Din 1993, asociaţia locală a lansat în zonă proiectul „traseul fotovoltaic», care vizează exploatarea tuturor energiilor regenerabile (a apei, vântului, biomasei). Un număr considerabil de locuitori nu şi-au mai abandonat satele, au început să-şi modernizeze casele etc.

Peisajul poate fi analizat ca aranjament spaţial al resurselor teritoriului, dar pot fi analizate și normele naționale și locale privind peisajul, ataşamentul locuitorilor faţă de peisaj etc. Peisajul este manifestarea prezentă a istoriei ecosistemelor, este expresia interacţiunii dintre ecosisteme și comunităţi de-a lungul timpului. Peisajul unei comunități poartă amprenta generaţiilor care au trăit acolo. Felul în care arată un peisaj oferă tot felul de informaţii pentru diagnosticul teritoriului local, spune multe despre locuitori, despre modul în care au înţeles să-și gospodărească resursele, să stabilească norme şi reguli de conviețuire cu el. Într-o comunitate contează oferta-cererea de produse (ne)agricole, dar şi preocuparea pentru regenerarea arborilor, pentru frumuseţea coroanelor lor, pentru frumuseţea tuturor componentelor peisajului. Produsele locale au şanse mai mari să fie bine vândute dacă eticheta produsului (lapte, brânză, carne, vin) se leagă de un peisaj armonios, de aerul pur, apa cristalină, dacă oamenii respectă animalele, ogoarele, livezile și viile…

La Umhausen (Tirol, Austria), un antreprenor a investit într-o instalaţie de spălare a lânii pentru producţia de textile (ciobanii aruncau adesea cantităţi mari de lână din cauza cheltuielor mari cu spălatul într-o localitate din altă ţară). Instalaţia a fost montată pe albia unui râu a cărui apă avea duritatea zero, iar lâna putea fi spălată doar cu apă şi săpun fără să afecteze mediul. S-a ajuns în acest fel la înmulţirea turmelor de oi, la creşterea producţiei de lână şi de textile, precum şi la diversificarea activităţilor din întreaga zonă, ceea ce a avut impact asupra peisajului şi turismului.

În Cork (Irlanda), un tânăr agricultor a inventat un îngrăşământ organic de foarte bună calitate folosind deşeurile de la o ciupercărie din apropiere. El a ajuns să pună pe picioare a adevărată afacere prin crearea unui gunoi natural de marcă („Earthcare Organic Compost”).

Mediul (natural şi construit) are funcţii cultural-educaţionale, de agrement. Cum poate fi motivată şi concertată reflexia colectivă asupra mediului rural şi peisajului ca expresie a identităţii comune?

Dispariţia, în Mallorca, a zidurilor din piatră şi a teraselor cultivabile a determinat Consell Insular de Mallorca (Insulele Baleare, Spania) să înfiinţeze un atelier-şcoală, în care tinerii să înveţe tehnici tradiţionale de construcţie. Un alt proiect a urmărit restaurarea teraselor şi crearea unor circuite turistice („drumul pietrei”), iar teritoriul a devenit un loc recunoscut internațional pentru construcţiile de piatră, pentru tehnicile de reabilitare a patrimoniului şi de ameliorare a ocupării tinerilor.

În Parcul natural din Haut-Jura (Franche-Comté, Franţa), în cadrul unui festival renumit „Bis Repetita”, artiştii şi tehnicienii parcului re-compun... „peisajul sonor” al zonei. Cu ocazia festivalului original sunt atraşi numeroşi turişti cărora le sunt vândute produse multimedia video şi audio, iar banii sunt folosiţi pentru înfrumuseţarea peisajului.

Cel mai adesea, protecţia mediului ține de competenţa statului (ministerul mediului, agenţia apelor, a pădurilor etc.), care poate interveni ignorând relaţiile localnicilor cu mediul, tratându-i ca pe o ameninţare potenţială sau ca implicați în demersurile de păstrare a mediului.

Organizaţia naţională a pădurilor din Franţa ia seama la toate experienţele locale benefice pentru mediu. Cooperativa Nuovo Cilento din Parcul naţional din Campania (Italia) a decis să producă ulei de măsline biologic veghind la interzicerea totală a pesticidelor în zonă (WWF Italia a ajutat-o să comercializeze uleiul folosind în logo ursuleţul panda...). Vânzările au crescut de la două tone (produse de cinci agricultori în 1995) la peste cincisprezece tone la ora actuală.

În numeroase zone au fost create parcuri naturale, „rezerve ale biosferei” în care sunt restricţii de exploatare pentru a preveni dispariţia unor plante, animale, peisaje, monumente istorice.

Atunci când s-a pus problema creării unei „rezervaţii biosferice” în regiunea muntoasă de la frontierele a trei landuri (Bavaria, Turingia, Hessa), majoritatea locuitorilor nu cunoşteau ce ar putea fi şi la ce ar servi o asemenea rezervaţie... Au fost organizate întâlniri, campanii de sensibilizare, cursuri de formare pentru agricultorii locali. Astăzi, numeroase hoteluri cumpără peste 50% din necesarul de produse de la acești localnici, în special pentru „micul dejun de proximitate”, ceea ce a făcut ca localităţile situate în zone montane izolate să renască.

În alte zone, au fost luate măsuri de dezafectare a industriilor poluante, de nivelare, curăţire şi înfrumuseţare a terenului, de încurajare a turismului rural.

Parcul naţional Hohe Tauern (Austria) din zona landurilor Salzburg, Tirol şi Carintia se află în proximitatea unui drum panoramic ce duce spre Grossglockner (Alpii austrieci, 3 797 m), care atrage peste un milion de turişti pe timpul verii și sute de mii iarna, când vin la schi. Conştienţi că politica statală de protecţie şi încurajare nu este suficientă pentru gospodărirea şi dezvoltarea zonei, mai multe grupuri de acţiune locală au propus proiecte de încurajare a turismului de calitate. Nationalparkregion Hohe Tauern a reuşit crearea unei mărci recunoscute de produse biologice (carne şi produse lactate) foarte căutate de hotelieri şi turişti.

Mobilizarea oamenilor și comunităților vizează „sensibilizarea” faţă de mediu, cunoaşterea mediului local etc., dar importantă este munca efectivă de transformare fizică a teritoriului: amenajări, infrastructură, plantaţii etc. Pot exista „planuri perfecte”, frumos scrise şi colorate, dar ele nu valorează nimic dacă nu se aplică... Uneori se poate începe cu un proiect cu valoare demonstrativă, care să arate oamenilor că... se poate, că pas cu pas se ajunge la fundamentarea unei noi identităţi a localităţii dezvoltate durabil.

La Ticinese, aproape de Milano (Italia), sat bine conservat (cu toată presiunea și agresiunea urbană), locuitorii au cerut crearea unui parc natural. A fost întemeiat Parc Ticino, pe 90 000 hectare, gospodărit de locuitori şi de autorităţile locale. A fost creat un Centru de informare (pentru valorificarea judicioasă a tuturor prevederilor PAC, în special a celor legate de păstrarea biodiversităţii, de crearea unor culoare biologice în zonele forestiere, de restrângerea folosirii îngrăşămintelor chimice etc. Treptat au fost introduse şi respectate toate normele exploatării ecologice, ceea ce a dat viabilitate exploataţiilor agricole şi competitivității economice a teritoriului.

În Pays Cathare (Midi-Pyrénées, Franţa), locuitorii au trecut la valorificarea tuturor resurselor patrimoniale, în special a patrimoniului istoric construit (castele, monumente aproape abandonate) şi a identităţii catarilor20. A fost lansată marca „Pays cathare” pentru produsele şi serviciile locale care respectă norme de calitate foarte stricte şi sunt mult căutate de turişti.

Consolidarea progresivă a ceea ce se realizează prin proiecte este de mare importanţă pentru localnici şi autorităţi.

Agenţia de dezvoltare locală Waldviertel-Management a apărut ca o reacţie pe plan național la depozitarea în Waldviertel (Austria) a unor deşeuri nucleare. Zona a cunoscut mai multe decenii de declin economic şi depopulare, până când, grupaţi în agenţii de dezvoltare locală, locuitorii au demonstrat că vor să trăiască şi să muncească pe acele meleaguri, res-
taurând activităţi productive şi ameliorându-și calitatea vieţii.

În Franţa, acţiunile colective de reapropriere a patrimoniului natural şi construit au fost susţinute de către autorităţile comunale şi intercomunale, care s-au bazat pe Carta peisagistică, pe Carta teritoriului etc., particularizate de consiliile locale şi de serviciile Federaţiei Parcurilor naturale regionale.

Efortul de consolidare a realizărilor trebuie asociat cu preocuparea de a crea „efectul bulgărului de zăpadă” (care se rostogoleşte şi antrenează ce-i iese în cale...).

După unificarea Germaniei, numeroase sate din zona Seelow (Brandeburg) şi-au propus să facă proiecte de relansare a comunităților locale. De exemplu, comuna Wulkow, susţinută de autorităţile landului, a optat pentru un model de „dezvoltare ecologică” cu obiectivul esenţial de a crea locuri de muncă pentru tineri. Aşa au fost demarate acţiuni de utilizare a energiilor regenerabile, de tratare a apelor uzate, de diversificare a producţiei agricole, de renovare a satelor, clădirilor vechi. Toate proiectele s-au articulat într-o reţea (asociaţii, autorităţi publice, producători) concertată de Ökospeicher (care cuprindea voluntari în relaţie cu voluntari din toată Europa).

Note:

1 Totalitatea fiinţelor şi lucrurilor, factorilor, obiectelor materiale şi condiţiilor fizice care înconjoară şi influenţează organismele. Ansamblul condiţiilor în care trăiesc şi se dezvoltă oamenii şi grupurile lor sociale constituie una dintre condiţiile necesare şi permanente ale vieţii materiale a societăţii şi unul dintre factorii care influenţează dezvoltarea durabilă.

2 De exemplu, Legea 262 din 7 iulie 2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 101/2007 pentru modificarea si completarea Legii minelor nr. 85/2003 şi a Legii petrolului nr. 238/ 2004, publicată în Monitorul Oficial 482 din 13 iulie 2009.

3 www.epnet.com/ehost; www.fplc.edu/tfield/profRisk; www.ipc.apc.org; www.med.harvard.edu (consultate pe 20 mai 2016).

4 Pulberile cu acţiune la nivelul căilor respiratorii pot provoca inflamaţii, rinite, faringite, laringite, bronşite sau alveolite; când acţiunea lor este îndelungată, apar afecţiuni coronice, bronho-pneumopatii; de exemplu, oxizii de sulf rezultaţi din arderea combustibililor fosili produc iritaţii ale căilor respiratorii, salivaţie excesivă, expectoraţii, spasme, dificultăţi de respiraţie etc.

5 Oxizii de azot, sulf, carbon, insecticidele, detergenţii etc. pot produce rinite, traheite, astm, conjunctivite, eczeme, urticarii.

6 Provoacă difteria, scarlatina, tusea convulsivă, rujeola, rubeola, varicela, variola, gripa, guturaiul etc. Plumbul sub formă de vapori pătrunde în organism pe cale respiratorie şi pe cale digestivă, ajunge direct în sânge, provoacă anemii, atinge sistemul nervos, provoacă întârzierea dezvoltării intelectuale.

7 Toate tipurile de pulberi care determină scăderea elasticităţii pulmonare şi apariţia fibrozei.

8 Oxidul de carbon rezultat din arderile incomplete ale combustibilului solid are consecinţe grave asupra respiraţiei, produce dureri de cap, ameţeli, somnolenţă, greaţă etc.

9 Hidrocarburile policiclice se concentrează în organism dacă expunerea oamenilor este îndelungată, ca şi arsenul, cromul, cobaltul, seleniul, azbestul etc.

10 Anuarul statistic al României, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti, 2002.

11 Consiliile locale trebuie să reducă progresiv efectele nocive asupra mediului înconjurător, printr-o politică de gestionare modernă a deşeurilor solide, spune Uniunea Europeană care propune criterii în privinţa depozitelor de deşeuri.

12 De exemplu, Strategia naţională de gestionare a deşeurilor, MAPM, 2002.

13 “Let’s Do It, Romania” este o operaţiune de realizare a hărţii deşeurilor din Romania şi de mobilizare a unor voluntari pentru strângerea lor.

14 În conformitate cu articolul 3 din Regulamentul 1259/1999 în vigoare în Uniunea Europeană, plăţile directe către agricultori sunt condiţionate de respectarea reglementărilor de mediu. Uniunea Europeană sprijină metodele de producţie agricolă care respectă mediul şi biodiversitatea. Măsurile sunt obligatorii pentru statele membre, dar ele rămân –în unele state – opţionale pentru agricultori…

15 http://expressdebanat.ro/scandal-international-pentru-dezastre-ecologice-cum-se-distrug-rezervatiile-cu-acordul-autoritatilor/

16 Consiliul Internaţional pentru Iniţiative Locale de Mediu

17 Liaison Entre Actions de Developpment de l’Economie Rurale

18 Au cumpărat suprafeţe mari cu scopul de a le revinde şi a se îmbogăţi, dar neobţinând preţ bun pe ele, le ţin în paragină, nelucrate...

19 Câte persoane sunt în localitate? Ce resurse au? Ce activităţi desfăşoară? Ce drepturi au asupra teritoriului? Ce valori împărtăşesc? Cum tratează deşeurile? Se identifică localnicii cu mediul în care trăiesc? Au legături afective cu el? Au „locuri ale memoriei”? Cine ia decizii în caz de poluare, de dispute cu privire la utilizarea pământului, a clădirilor? A fost menţinută biodiversitatea? S-au făcut (re)împăduriri? Care sunt caracteristicile diverselor sisteme de exploatare agricole, pastorale, forestiere? Cum este utilizat terenul pentru alte activităţi decât cele agricole (pentru industrie, cazare, agrement etc.)? Cum sunt utilizate apa, lemnul? Sunt monitorizate efectele negative ale activităţilor asupra mediului (îngrăşămintele chimice care poluează pânza freatică, aditivii pentru hrana animalelor)? Cum şi cine identifică modificările aduse clădirilor (mai ales când este vorba de cele de patrimoniu)? Cine contabilizează exploatarea resurselor locale mai ales când este vorba de cele neregenerabile? etc.

20 Către sfârșitul secolului al VII-lea, mai multe forme ale creștinismului au fost considerate erezii; printre acestea, catarii, știuți ca „oameni buni”, „buni creștini” care încercau să trăiască efectiv conform ideilor extrase din Biblie.

 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog