Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE PERMANENȚEI ROMÂNEȘTI

DIN TAINELE SCRISULUI ROMÂNESC

CRITICĂ, ESEU

ANUL LITERAR 2017

POESIS

PRO DIDACTICA

SINTEZE

AD LITTERAM

DIALOGUL ARTELOR

EVENIMENT

ECOURI, REFLECȚII

LIMBAJ ŞI COMUNICARE

CUVINTE DEZVELITE

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

SUFLET DE VEGHE

ITINERAR LEXICAL

UNIVERSUL VIRTUȚILOR CREȘTINE

DESTINE

PROZĂ

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

LECŢIILE ISTORIEI

Unirea Basarabiei cu România în imagini filatelice

Constantin Gh. CIOBANU

Alte articole de
Constantin Gh. CIOBANU
Revista Limba Română
Nr. 1-2, anul XXVIII, 2018

Pentru tipar

Unirea Basarabiei cu România în imagini filatelice

Dezmembrarea Imperiului Rus care s-a produs în urma revoluției din februarie 1917 a însemnat momentul crucial în care popoarele, înglobate în acel spațiu, au accelerat lupta pentru afirmarea identității naționale și pentru propria organizare în state naționale proprii, pe baza principiului autodeterminării. Basarabia, ruptă din trupul Moldovei în 1812, se găsea într-o situație favorabilă desprinderii definitive de Rusia. Căci, deși în cei 100 de ani de dominație rusească suferise un proces brutal de rusificare, fosta provincie continua să fie în marea ei majoritate românească, mai bine de 65 % dintre locuitori fiind români. În aceste condiții și făcând apel la dreptul istoric, Basarabia a urmărit mai întâi autonomia față de Rusia și apoi, drept scop final, unificarea cu România.

Aici trebuie să amintim că în martie 1917 la Chișinău se refugiază Onisifor Ghibu, care anterior a fost inspector școlar primar pentru școlile din Transilvania (1910-1914), fiind totodată și profesor de pedagogie la Institutul Teologic din Sibiu (1910-1912). După ocuparea Bucureștiului de către trupele austro-ungare, în toamna anului 1916, Onisifor Ghibu se află la Iași, iar din martie 1917 – la Chișinău, unde devine motorul acțiunii revoluționare basarabene din 1917-1918. Împreună cu câțiva fruntași basarabeni întemeiază și organizează Partidul Național Moldovenesc. Tipărește „Ardealul” (de la 1 octombrie 1917), prima „foaie” cu tipar latin din întreg Imperiul Rus, transformat mai apoi în cotidianul „România Nouă” (de la 24 ianuarie 1918) – „organ de luptă pentru unirea politică a tuturor românilor”. În primul număr publică marea „Declarație”, întocmită și cu prima semnătură a lui Onisifor Ghibu – „de unire cu România a tuturor românilor aflători în teritorii ocupate vremelnic de puteri străine”. Onisifor Ghibu s-a aflat în fruntea luptei care duce la unirea Basarabiei în 1918.

Acestui om politic, care a depus eforturi pentru a înfăptui Unirea, Î.S. „Poșta Moldovei” i-a consacrat în anul 2008 o marcă poștală (nr. 646), tipărită într-un tiraj de 200.000 bucăți.

Unirea Basarabiei cu România a avut loc la 27 martie 1918 pe stil vechi (9 aprilie – stil nou) și a fost, de fapt, reunificarea vechii provincii românești, pentru a forma România Mare.

În aprilie 1928, când se marca un deceniu de la epocalul eveniment istoric, Poșta Română a emis o serie din 7 mărci, dedicate evenimentului.

Mărcile, realizate în baza machetelor elaborate de pictorul L. Basarab, au fost tipărite în heliogravură pe hârtie albă cu filigran și redau trei modele pentru cele 7 valori: clădirea Sfatului Țării, în care s-a votat Unirea (valorile de 1 leu și 2 lei), imaginea Cetății Albe (valorile 7,50 lei și 10 lei) și cetatea Hotin (valorile 3 lei, 5 lei și 20 lei).

Mărcile respective s-au aflat în circuitul poștal până la 1 aprilie 1934, când au fost retrase din comerțul poștal.

În 1995, în cadrul seriei „Oameni iluștri”, Î.S. „Poșta Moldovei” emite o marcă, ce reproduce imaginea lui Constantin Stere (1865-1936), om politic și scriitor.

Își face studiile la Facultatea de drept din Iași, iar în 1897 susține teza de licență, în 1901 începe cariera de pedagog de la gradul de profesor suplinitor, ca în 1913 să fie ales rector al Universității. Timp de 40 ani a desfășurat o activitate publicistică remarcabilă, fiind fondatorul și conducătorul revistei „Viața românească”, apărută la 1 martie 1906.

A fost al doilea președinte al Sfatului Țării (2 aprilie – 25 noiembrie 1918), jucând un rol important în Unirea Basarabiei cu România. Rolul lui în această şedinţă istorică este deosebit. Cuvântarea sa, bine chibzuită şi rostită cu haru-i oratoric caracteristic, autoritatea de luptător convins împotriva ţarismului, au jucat un rol hotărâtor în momentul votării.

Stere a fost un luptător politic devorat nu de ambiții, ci de idealuri. Așa s-a dezvăluit contemporanilor și tot astfel s-a fixat în memoria posterității. Personalitate deosebit de complexă, cu activitate multilaterală – jurist, profesor, ideolog, gazetar, scriitor și om politic – Constantin Stere s-a situat pe linia unei tradiții vechi și nezdruncinate, a intelectualului angajat.

Constantin Stere nu a putut face carieră politică, dar le-a fost superior, prin consecvența democratică, tuturor acelor care îl anatemizau.

În anul 1995 Î.S. „Poșta Moldovei” emite o marcă poștală, astfel comemorându-l pe ilustrul om politic și scriitor Constantin Stere (1865-1936).

Sfatul Ţării a cunoscut mulți bărbați, și doar o singură femeie: Elena Alistar – o excelentă oratoare, o inteligență sclipitoare, ce analiza totul într-o frumoasă limbă românească.

Între 1909-1916 a urmat Facultatea de Medicină de la Iași. A fost arestată pentru „activitate naționalistă” împreună cu membrii grupării lui Daniel Ciugureanu, deoarece susținea necesitatea eliberării prin forță a Basarabiei de sub stăpânirea rusă.

Membră a Partidului Național Moldovenesc, a fost aleasă deputat în Sfatul Țării din partea ținutului Cetatea Albă.

Î.S. „Poșta Moldovei”, în anul 1996, în cadrul seriei EUROPA, emite o marcă cu un tiraj de 250.000 bucăți, dedicate Elenei Alistar, care a luat parte la evenimentele politice ce au condus Basarabia către Unirea cu România. La 27 martie 1918 a votat necondiționat Unirea Basarabiei cu România.

În 1998 un alt deputat al Sfatului Țării, Pantelimon Halippa (1883-1979), apare pe o marcă poștală, emisă în Moldova cu un tiraj de 200.000 bucăți.

Pantelimon Halippa (n. 1 august 1883, Cubolta, ținutul Soroca – d. 30 aprilie 1979, București) a fost un publicist și om politic basarabean, unul dintre cei mai importanți militanți pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia și pentru unirea acestei provincii cu România. A fost președintele Sfatului Țării, care a votat unirea în 1918. După 1918 a deținut mai multe funcții: ministru, secretar de stat pentru Basarabia (1919-1920), ministru al lucrărilor publice (1927), ministru al lucrărilor publice și comunicațiilor (1930), ministru ad-interim la Ministerele Muncii, Sănătății și Ocrotirii Sociale (1930), ministru secretar de stat (1928-1930, 1932, 1932-1933), senator și deputat în Parlamentul României (1918-1934), urmărind constant propășirea culturală a Basarabiei.

Pantelimon Halippa a fost întemeietorul Universității Populare din Chișinău (1917), al Conservatorului Moldovenesc, al Societății Scriitorilor și Publiciștilor Basarabeni, al Societății de Editură și Librărie „Luceafărul” din Chișinău (1940). În 1932 a editat și a condus revista „Viața Basarabiei” și ziarul cotidian omonim.

În 1950 a fost arestat și închis, fără a fi judecat, la Sighetu Marmației, după doi ani fiind predat NKVD-ului, dus la Chișinău, judecat și condamnat la 25 de ani de muncă forțată în Siberia. A fost mutat la închisoarea de la Aiud, unde a fost reținut până în 1957.

A scris peste 280 poezii, articole, schițe, traduceri, memorii, reușind să editeze în timpul vieții doar un singur volum, Flori de pârloagă (1921, Iași), prefațat de Mihail Sadoveanu. A scris și câteva studii istorice: Bessarabia do prisoedineniâ k Rossii (1914), Basarabia înainte de dominația Rusă (1812-1825), B. P. Hasdeu (1939). Postum i se publică în revista „Patrimoniu” din Chișinău Povestea vieții mele (1990) și un volum de publicistică (2001). În colaborare a mai semnat și cartea Testament pentru urmași (1991). Membru corespondent al Academiei Române (1918). Exclus în 1948, Halippa a fost repus în drepturi în 1990 ca membru corespondent al Academiei Române.

În anul 2007, când se rotunjeau 75 de ani de la apariția revistei „Viața Basarabiei”, Î.S. „Poșta Moldovei” lansează un plic-întreg poștal, care-l prezintă pe Pan Halippa – prim-director al acestei ediții.

La 14 aprilie 2011 Î.S. „Poșta Moldovei” lansează un plic-întreg poștal, dedicat pedagogului și preotului-martir Alexandru Baltaga (1861-1941), desemnat ca reprezentant al preoțimii basarabene în Sfatul Țării de către Congresul eparhial de la Chișinău. În calitate de deputat în Sfatul Țării, la 27 martie 1918, votează pentru unirea Basarabiei cu Regatul Român.

Pentru slujirea sa exemplară la altar, părintelui Baltaga i-au fost conferite mai multe distincții bisericești și laice. A refuzat să se conformeze solicitării sovieticilor de a merge la unitatea NKVD, adăugând că se va pune la dispoziția lor numai după terminarea slujbei. Este arestat noaptea, luat din pat, neîmbrăcat și dus la Chișinău, unde este anchetat în subsolurile sediului NKVD. Părintele Baltaga este deportat în Kazan unde, la 7 august 1941, îndură moartea mucenicească. În octombrie 1995, Adunarea Eparhială a Mitropoliei Basarabiei a propus cercetarea vieții sale pentru canonizare.

În anul 2013 Î.S. „Poșta Moldovei” a lansat în circuit poștal o marcă dedicată lui Anton Crihan (n. 10 iulie 1893, Sângerei, Gubernia Basarabia – d. 9 ianuarie 1993, Saint-Louis, SUA), avocat, autor, economist, politician, profesor și publicist basarabean, membru al Sfatului Țării (1917), subsecretar de stat al agriculturii în Directoratul General al Republicii Moldovenești (1917), deputat în Parlamentul României (1919, 1920, 1922, 1932), subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii și Domeniilor (1932-1933), profesor la Universitatea Politehnică din Iași și la Facultatea de Agronomie din Chișinău (1934-1940).

Fiind deputat în Sfatul Țării, a votat Actul Unirii, iar mai târziu a fost deputat în Parlamentul României și conducător al Comisiei agrare și a instituției de stat Casa noastră, care a înfăptuit reforma agrară în Basarabia.

A predat la Universitatea din Iași și la Facultatea de Agronomie a universității ieșene cu sediul la Chișinău. A fost numit de două ori subsecretar de stat. Își susține teza de doctorat în economie la Universitatea Sorbona din Paris în 1934.

În anii de după război emigrează din România în Iugoslavia, apoi la Paris și într-un final se stabilește în Statele Unite. A decedat în Saint-Louis, Statele Unite. La dorința sa testamentară, a fost înmormântat în Chișinău (în Cimitirul Central).

În anul 2017, când se împlineau 100 de ani de la crearea Sfatului Țării, Î.S. „Poșta Moldovei” a emis o coliță, reproducând o fotografie de grup cu delegații care au votat Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă. Colița, tipărită într-un tiraj de 50.000 de exemplare, lansată în circuitul poștal la 23 octombrie.

 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog