Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

ARGUMENT

RESTITUTIO

ECOURI DIN TRECUT

MEMORIALISTICĂ

PRECURSORII DESPRE UNIRE

REÎNTREGIREA ȘI NOI

LECŢIILE ISTORIEI

SEMNAL

RECURS LA PATRIMONIU

PLEDOARII PENTRU CAUZA NOATRĂ

DIMENSIUNI ALE CONTINUITĂȚII ROMÂNEȘTI

COŞERIANA

Precizări

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2018

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

PLEDOARII PENTRU CAUZA NOATRĂ

Asociaţia La Maison Roumaine din Paris susţine re-unirea Republicii Moldova cu România

Alexandru HERLEA

Alte articole de
Alexandru HERLEA
Revista Limba Română
Nr. 1-2, anul XXVIII, 2018

Pentru tipar

Asociaţia La Maison Roumaine, înfiinţată la Paris în vara anului 1982, repertoriată în Franţa ca societate academică, urmăreşte două principale obiective: cel al promovării valorilor europene şi cel al contribuţiei românilor la cultura şi civilizaţia europeană, insistând asupra personalităţilor care s-au afirmat în Franţa. Este vorba de toţi românii, indiferent că ei provin din interiorul graniţelor de astăzi ale României sau din afara lor. Angajamentul asociaţiei în favoarea unirii celor două state româneşti este, fireşte, de la sine înţeles. La Maison Roumaine consideră şi susține cu toată fermitatea că unirea este o obligaţie morală, este răspunsul care trebuie dat criminalului pact Hitler–Stalin (Ribbentrop–Molotov) din 1939.

Ea consideră, de asemenea, că unirea este indisolubil legată şi condiţionată de situarea României reunificate în lumea valorilor europene. Cultura, educaţia, păstrarea memoriei au un rol de prim-plan pentru atingerea acestui obiectiv, iar anul 2018, cel al Centenarului României Mari, este un eveniment care constituie un cadru de excepţie.

Asociaţia La Maison Roumaine din Paris salută iniţiativa partenerului ei Publicația Periodică Revista Limba Română, Chișinău, de a lansa cu ocazia Centenarului Unirii Basarabiei cu Țara Mamă o ediție specială a revistei.

Asociaţia La Maison Roumaine a început deja în urmă cu doi ani, la împlinirea unui secol de la intrarea României în Marele Război, să acorde o importanţă deosebită activităţilor sale consacrate cunoaşterii istoriei României în perioada acestui război. Toate activităţile sale, începând cu conferinţele organizate, declarațiile şi luările sale de poziție şi terminând cu susţinerea acordată militanţilor pentru unire, cu precădere a celor din Republica Moldova, stau mărturie şi pot fi consultate pe site-ul asociaţiei. Citez conferinţele organizate în primăvara anului 2016 de către profesorii Dana Baran, de la Universitea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” (Iaşi); George Cipăianu, de la Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai” (Cluj-Napoca); Jean-Claude Dubois, de la Universitatea „Pierre et Marie Curie” (Paris VI), nepot şi fiu al legatarului testamentar al celebrului general Henri Mathias Berthelot, marele prieten al României şi suporter al unirii din 1918, a cărei realizare a jucat un rol cheie.

A mai conferenţiat şi profesorul Jean-Noël Grandhomme de la Universitatea „Lorraine” (Nancy), istoric specialist al Marelui Război şi exeget al biografiei generalului H. M. Berthelot. El va prezenta anul acesta conferinţa organizată de către asociaţia noastră cu prilejul zilei de 27 martie 2018, ziua aniversării Centenarului Unirii Basarabiei cu România, intitulată „L’Union de la Moldavie/Bessarabie à la Roumanie dans une perspective historique” (Unirea Moldovei/Basarabiei cu România în perspectivă istorică). Rezumatul acesteia şi CV-ul prof. J. N. Grandhomme se găsesc pe site-ul asociaţiei (lamaisonroumaine.org); rezumatul este reprodus mai jos.

 

 

L’Union de la Moldavie/Bessarabie à la Roumanie dans une perspective historique

 

Partie intégrante de la principauté de Moldavie, occupée par les Ottomans, la Bessarabie passe à l’Empire russe en 1812, avant d’être en partie rétrocédée à la principauté autonome de Moldavie à la suite de la défaite du tsar Alexandre II dans la guerre de Crimée (traité de Paris en 1856). En dépit de l’aide apportée par le prince de Roumanie Carol Ier à ce même Alexandre II lors de la guerre russo-turque de 1877, cette province essentiellement peuplée de paysans parlant le roumain retourne à la Russie après le Congrès de Berlin de 1878, en quelque sorte échangée contre la Dobroudja.

Ce que les Roumains considèrent comme une profonde injustice les conduit à adhérer à la Triplice en 1883. En 1914 les patriotes roumains ont cependant davantage les yeux tournés vers la Transylvanie que vers la Bessarabie et un rapprochement est perceptible entre la Russie et la Roumanie. En entrant en guerre du côté des Alliés en août 1916, la Roumanie sait qu’elle doit oublier la Bessarabie. Et pourtant, en avril 1918, du fait d’un retournement de situation inattendu (la révolution russe), l’Union de la Bessarabie et de la Roumanie est proclamée sous l’égide du gouvernement Marghiloman. Cet agrandissement territorial au détriment de la Russie apparaît comme une sorte de compensation accordée par les Austro-Allemands aux dures conditions qu’ils imposent à la Roumanie lors de la paix de Bucarest en mai 1918.

Alors que la Roumanie rejoint de nouveau l’Entente le 10 novembre 1918, la victoire générale de celle-ci lui permet de gagner sur tous les tableaux grâce à d’habiles négociateurs: Ion I.C. Bratianu, la reine Marie et ses amis français le général Berthelot, commandant de l’armée du Danube, et le ministre de France, le comte de Saint-Aulaire. Comme d’autres nouvelles régions (la Transylvanie, le Banat, la Bucovine, le Quadrilatère), la Bessarabie est donc partie intégrante de la Grande Roumanie de l’entre-deux-guerres, même si les problèmes d’adaptation sont réels.

Annexée de fait par Staline en 1940 avec la complicité d’Hitler, reprise par Antonescu en 1941, transformée en République soviétique en 1944, la Moldavie est le cadre de crimes de masse pendant le Second conflit mondial et ensuite dans le cadre de l’URSS. Elle fait aussi l’objet d’une politique de déculturation et d’oppression nationale. Indépendante en 1991, elle est l’enjeu de sanglants combats en 1992. Depuis, le statu-quo est précaire et le pays est l’un des plus pauvres d’Europe. L’irrédentisme roumain continue d’y être fort, mais les conditions géopolitiques actuelles rendent toute évolution de la situation politique particulièrement délicate.

Jean-Noël Grandhomme

 

 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog