Limba Română
            Revistă de ştiinţă şi cultură Apare la Chisinău din 1991

DIMENSIUNI ALE UNITĂŢII NOASTRE

RECITINDU-L PE COȘERIU

CRITICĂ, ESEU

LIMBA ROMÂNĂ AZI

CONSPECTE

RECURS LA PATRIMONIU

COŞERIANA

EX CIVITAS

PROZĂ

DIALOGUL ARTELOR

POESIS

MEMORIALISTICĂ

CĂRŢI ŞI ATITUDINI

IN MEMORIAM

AUTORI ÎN NR. CURENT


Arhiva

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

2006

2005

2004

2003

2002

2001

1991-2001

PRO DIDACTICA

Unele consideraţii privind redactarea / scrierea compunerilor narativă şi descriptivă

Constantin ŞCHIOPU

Alte articole de
Constantin ŞCHIOPU
Revista Limba Română
Nr. 5-6, anul XIX, 2009

Pentru tipar

În diversitatea tipurilor de compoziţii şcolare se înscriu şi compunerile cu temă liberă. Cele mai practicate dintre acestea, în special la treapta primară şi în clasele a V-a – a VII-a, sunt compunerea narativă şi compunerea descriptivă, ambele valorificând experienţa de viaţă, impresiile personale, imaginaţia elevilor. Cât priveşte compunerea narativă – o compoziţie şcolară pe teme libere, în care se relatează întâmplări în ordine cronologică, gradată, punând în lumină o anumită viziune cu efecte sensibilizatoare asupra cititorului – aceasta se remarcă prin următoarele caracteristici de fond: a) are o compoziţie dinamică, b) întâmplările se organizează după principiul consecutivităţii în timp, c) există o accentuată legătură cauzală între diversele episoade (schimbarea ordinii episoadelor ar modifica substanţial logica interioară a acţiunii), d) impune o mare doză de improvizaţie, e) ideile reies din întâmplările propriu-zise, din soluţionarea problemei / conflictului, f) e scrisă într-un limbaj simplu, concis, clar.
În lucrarea sa Teoria şi metodica compunerii, cercetătoarea Eliza Botezatu propune următoarele tipuri de compuneri narative: a) despre o întâmplare din viaţa personală, b) după un plan propus de profesor, c) cu un început / un final propus, d) cu subiect alegoric, e) după un proverb (ex.: „Cine sapă groapă altuia, însuşi cade în ea”), f) cu subiect de legendă (ex.: legenda răchitei, pornind de la faptul că-şi lasă în jos crengile sale), g) cu subiect fantastic, h) după un tablou / ilustraţie, i) cu subiect întemeiat pe o operă literară studiată, j) sub formă de epistolă.
Desigur, această listă poate fi completată ţinând cont de faptul că orice compunere narativă impune o mare doză de improvizaţie atât din partea profesorului, cât şi din cea a elevului. În clasele de liceu, când compunerile narative cedează locul celor scrise pe baza textului literar, primele pot fi practicate cu acelaşi succes mai ales în contextul studierii unor specii literare epice de proporţii mici, cum ar fi: nuvela, schiţa, anecdota, povestirea, basmul, snoava. Astfel, în urma studierii trăsăturilor de fond ale uneia din speciile literare epice, elevii pot fi solicitaţi să „îmbrace” în forma acesteia o diegeză / istorie inventată de ei înşişi. În cazul scrierii unui basm, de pildă, ei vor avea grijă ca în textul lor să predomine elementul fantastic, tărâmul de aici şi cel de dincolo, finalul în care binele învinge răul. Alegând să inventeze o poveste sub forma unei schiţe, elevii vor respecta rigorile acestei specii: acţiune lineară, concentrată în jurul protagonistului pentru a-l caracteriza, relatarea unui fapt relevant din viaţa personajului principal, 2-3 personaje, participante la acţiune.
Cert este că reuşita elaborării unei compuneri depinde preponderent de modul în care elevii sunt pregătiţi pentru o atare activitate. Or, în acest sens subliniem importanţa cunoaşterii de către ei a specificului naraţiunii ca mod de expunere, a elementelor acţiunii (expoziţiune, intrigă, desfăşurare, punct culminant, deznodământ), a formulelor, indiciilor, care leagă secvenţele textului, a modului în care autorul prezintă cele relatate (la persoana I, la persoana a III-a etc.), precum şi a modalităţilor de inserare a dialogului ori a descrierii într-o naraţiune. Analiza textelor literare narative este un prim pas spre realizarea acestor obiective. Un alt exerciţiu ce poate fi utilizat cu succes în procesul de pregătire a elevilor pentru a elabora o compunere narativă este cel de refacere a textului. Menţionăm că refacerea textului este doar prima etapă de lucru, de altfel, foarte antrenantă pentru elevi, următoarea constând în analiza textului din perspectiva mai multor sarcini. Fişa de lucru poate arăta în felul următor:
1. Citiţi fragmentele de mai jos şi reconstituiţi povestea:
a) Şoarecele atunci s-a dus la Vânt şi îi spuse rugămintea sa. Dar Vântul răbufni:
– Nu mi-am închipuit că un şoarece poate fi atât de nechibzuit! Atâta lucru nu ştii – că Muntele e mai puternic decât mine? De se întâmplă să nimerească Muntele în drumul meu, n-am tăria să-l străbat şi să-mi urmez calea. Muntele stă neclintit în faţa mea – el trebuie să-ţi fie ginere.
b) Întâi s-a dus la Împăratul Şoarecilor şi l-a întrebat:
– Spune-mi, Mărite împărate, ştii cine e cel mai puiternic pe pământ, ca să mi-l iau de ginere?
– Nu mi-i greu să-ţi răspund la întrebare. Toată lumea ştie că Stăpânul Ploilor este cel mai puternic de pe pământ. Du-te la el.
c) Nemaiavând încotro, şoarecele se duse la Munte. Îl vedea atât de uriaş şi puternic, încât nu mai avea nici o îndoială că a găsit un mire pentru frumoasa lui fiică.
– O, preamărite Munte! Se ploconi şoarecele. Am auzit că eşti cel mai puternic de pe pământ. Fiica mea doreşte să se căsătorească cu tine. Te rog să-mi spui dacă eşti de acord s-o iei de soţie pe frumoasa mea şoricuţă?
d) Se duse şoarecele cale lungă, îl găseşte pe Stăpânul Ploilor şi îi spune:
– Dacă e adevărat că tu eşti cel mai puternic de pe pământ, te rog să-mi fii ginere.
– Da, lumea crede că eu sunt cel mai puternic, zise Stăpânul Ploilor. Când cad pe pământ sub formă de ploaie, pricinuiesc revărsări de ape, duc la vale case şi copaci, înec lumea! Sunt foarte puternic şi omul e mai slab ca mine! Dar Vântul e mai puternic – el mână norii mei în toate părţile, îi împrăştie sau îi adună. Du-te la Vânt.
e) – Te înşeli, dragă prietene, răspunde Muntele. Aş vrea să fiu cel mai puternic de pe lume, dar nu sunt! Cineva pe pământ e mai puternic decât mine.
ŞOARECII. Voi, şoarecii, aveţi mai multă putere. Voi sfredeliţi găuri prin mine şi eu nu vă pot face nimic. Sunt neputincios în faţa ta. Numai un şoarece ar putea să-ţi fie ginere. ŞOARECELE ESTE CEL MAI PUTERNIC DE PE PĂMÂNT!
f) Încredinţat că aşa stau lucrurile, şoarecele se duse iute acasă şi le spune ce a aflat. Acum, că se mărita cu CEL MAI PUTERNIC DE PE PĂMÂNT, şoricuţei îi plăcu şoarecele din lanul vecin şi nunta şoricească se jucă cu multă veselie.
g) La marginea unui lan de grâu, la poalele unui munte, trăia odată o familie de şoareci. Şorecele şi şoricioaica aveau o singură fiică şi o iubeau nespus. Iar fiica era foarte mândră şi îngâmfată şi visa să se mărite cu cel mai puternic de pe pământ.
Soarecele, mândru de fiica sa foarte frumoasă, era de acord să-i caute mirele dorit. Şoricioaica însă credea că cel mai potrivit bărbat pentru fiica ei era un şoarece din lanul vecin. Dar fiica nu era de acord şi îl rugă pe tatăl său să pornească la drum, poate va putea afla cine este cel mai puternic pe pământ şi el va accepta s-o ia de soţie.
Şi a pornit şoarecele la drum.
Sarcini de lucru:
2. Transformaţi dialogul în stil indirect liber.
3. Formulaţi ideea principală a fiecărui fragment şi alcătuiţi un plan simplu de idei al textului.
4.Determinaţi în ce constă expoziţiunea, intriga, desfăşurarea, punctul culminant, deznodământul povestei relatate.
5.Identificaţi indicii (adverbe, construcţii incidente, formule, expresii etc.) care v-au ajutat să refaceţi textul.
6. Demonstraţi cu argumente din operă că există o accentuată legătură cauzală între diversele episoade, că întâmplările se organizează după principiul consecutivităţii în timp. Analizaţi în această ordine de idei timpurile verbelor.
Menţionăm că sarcinile ce însoţesc textul au menirea de a-i ajuta pe elevi să sesizeze logica desfăşurării acţiunii, legătura cauzală dintre episoade, să releveze indicii / formulele care leagă bucăţile într-un întreg. Ulterior, în procesul elaborării compunerii, elevii vor ţine cont de aceste caracteristici ale textului narativ, având, totodată, la îndemână un şir de cuvinteşi expresii cu ajutorul cărora vor realiza legătura dintre diversele enunţuri: la început, apoi, între timp, de îndată ce, după, după aceea, deoarece, deşi, pe când, în sfârşit, la urma urmei, cu toate acestea, în acelaşi timp etc.În continuarea acestei activităţi profesorul le poate propune elevilor să rescrie finalul unui text narativ studiat / al unui film vizionat, astfel ca acţiunea să se termine întocmai cum ar fi dorit / aşteptat ei. Analiza comparativă a celor două deznodământuri ale operei (versiunea scriitorului şi a elevului) se va realiza, în primul rând, sub aspectul modului de relatare, de înlănţuire a episoadelor.
Compoziţie şcolară pe teme libere, în care sunt scoase în evidenţă trăsăturile unor obiecte, fenomene ale naturii, fiinţe, activităţi umane etc., compunerea descriere se remarcă prin următoarele caracteristici: a) are un caracter static (arată cum sunt obiectele, fiinţele, fenomenele naturii etc.); b) are la bază enumeraţia ca procedeu sintactic; c) autorul se bizuie pe metoda observării, pe memoria vizuală; d) ideile reies din ceea ce spune autorul compunerii („Era tăcut, trist de cele văzute...”); e) nu există o legătură cauzală între aspectele descrise; f) limbajul folosit exprimă o anumită nuanţă afectivă. Cât priveşte tipurile acestorcompuneri, ele sunt în dependenţă de obiectul descrierii. Astfel, în şcoală sunt practicate compuneri de descriere a unui peisaj, a localităţii, a interiorului (odaia mea), a unui edificiu, aunui anotimp, a portretului fizic / moral, compuneri descriere după tablou / ilustraţie etc.Evident că şi în cazul compunerii descriere elevii, incluşi în diverse activităţi de pregătire pentru redactarea unui text descriptiv, trebuie să cunoască şi următoarele caracteristici ale descrierii literare la diferite niveluri ale limbii:
– lexic specific (termeni din acelaşi câmp semantic);
– mărci morfologice: o anumită proporţie între substantive şi verbe, utilizarea preponderentă a prezentului şi perfectului indicativ ca timpuri verbale);
– mărci sintactice: construcţii simetrice realizate prin succesiune de propoziţii scurte, prin paralelism sintactic, prin antiteze etc.
– figuri de stil predilecte (epitete, comparaţii, hiperbole etc.).
Având în vedere faptul că descrierea poate fi realizată prin comparaţie (sunt subliniate asemănările), prin contrast (sunt subliniate diferenţele), prin analogie (foloseşte un element de comparaţie pentru a dezvolta o altă idee), prin amănunte, privind urmările unui fapt (cauză – efect), profesorul va pune la dispoziţia elevilor diferite bucăţi artistice pentru a fi analizate din această perspectivă, ulterior le va cere ca ei înşişi să alcătuiască astfel de texte. Fragmentele şi sarcinile de lucru ce le vor însoţi vor arăta astfel:
1. Identificaţi în fragmentele date modul în care e realizată descrierea (prin comparaţie, prin contrast etc.)
2. Identificaţi elementele de limbaj care scot în evidenţă un anumit tip de realizare a descrierii.
3. Pronunţaţi-vă pe marginea uneia sau a altei modalităţi de descriere atestată în fragmente. Ce place? Ce nu place?
4. Interveniţi în unul din fragmente adăugând / eliminând cuvinte, sintagme, enunţuri amplificând / micşorând astfel forţa de sugestie a descrierii.
5. Rescrieţi fragmentul transformând descrierea prin contrast într-o descriere prin comparaţie / prin amănunte etc.
Texte:
1.Atunci am zărit, în preajma avionului, căprioara. Întâi, am fost surprins de neprevăzutul şi plasticitatea imaginii. Erau acolo şi se logodeau în mod neaşteptat şi foarte plăcut pe retină, două suflete total deosebite, reprezentând lumi şi ere total deosebite. Opuse chiar una alteia. Un produs al naturii cum nu se poate mai gingaş şi fragil şi un produs al minţii omeneşti, alcătuit din piese metalice, cel mai puternic şi îndrăzneţ dintre toate. O căprioară şi un avion” (Geo Bogza).
2.Mângâind-o, îmi plăcea să mi le închipui – căprioara şi ctitoria lui Ştefan – înlănţuindu-se una cu alta, prelungindu-se una din alta... Poate vi se pare ciudat. Dar spuneţi-mi, dacă Voroneţul ar fi să se transforme în fiinţă vie, ce ar putea deveni decât căprioară? Şi gândiţi-vă bine la silueta şi graţia unei căprioare şi spuneţi-mi, dacă ar fi să se prefacă în construcţie omenească, oare ce ziduri ar putea alege, spre a nu-i trăda zvelteţea şi candoarea, decât ale Voroneţului? Fără îndoială că meşterul care a gândit forma şi proporţiile Voroneţului a văzut multe căprioare” (Geo Bogza).
Ce alte exerciţii, sarcini, procedee pot fi utilizate în vederea formării capacităţilor elevilor de a redacta o compunere descriere? Unul dintre cele mai la îndemână, util, dar şi antrenant este potriveşte imaginile cu descrierea. Procedura de aplicare este următoarea:
1. Elevilor (individual ori în grupuri) li se pun în faţă câteva imagini (3-4) mai puţin cunoscute de ei (arbori, plante, edificii, monumente istorice, personaje mitologice etc.) şi tot atâtea descrieri (destul de sumare) ale acestora.
2. Elevii potrivesc imaginea cu descrierea, aducând argumentele de rigoare.
3. Se dezvoltă o descriere a obiectului / personajului fabulos, monumentului istoric respectiv etc.
Exemplificăm procedeul în cauză:
1. Potriviţi imaginile cu descrierile. Dezvoltaţi o descriere a unui personaj fabulos.
Sfinxul grecesc: Monstru cu cap de femeie şi corp de leu înaripat. A fost trimis de Hera, soţia lui Zeus, să răzbune moartea lui Cusip, pedepsind pe toţi supuşii tebani ai lui Laios. Devora pe toţi cei care nu ştiau să răspundă la întrebarea: „Ce fiinţă merge dimineaţa în patru picioare, la amiază – în două şi seara – în trei?”. Singurul care a reuşit să răspundă că acea fiinţă este omul a fost Edip. Ca urmare, sfinxul s-a aruncat de pe stâncă.
Pegasul: Un cal înaripat, zămislit din sângele Medusei (una dintre cele trei gorgone, decapitată de Persen. Pegas i-a adus lui Zeus fulgerul şi trăsnetele. Zeus l-a urcat pe Pegas printre constelaţii.
Pasărea Phoenix: Pasăre alegorică ce renăştea din propria cenuşă. Seamănă ca formă cu vulturul, dar se deosebeşte de acesta prin penajul colorat splendid, cu pete de purpură şi aur (două culori nobile şi cu o evidentă semnificaţie simbolică), ceea ce o face mai frumoasă decât cel mai minunat păun.
Unicorn: Animal fantastic, care seamănă cu un cal alb, are picioare ca ale antilopei, barbă de capră şi un corn lung pe frunte.
Ca exerciţii de formare a deprinderilor de descriere pot servi şi următoarele:
1. Descrieţi portretul fizic al colegului / colegei de clasă fără a vă uita la el / ea. Reveniţi la text după ce aţi examinat atent trăsăturile de portret fizic ale colegului / colegei, făcând rectificările de rigoare.
2. Rescrieţi portretul colegei / colegului folosind diverse figuri de stil (ex.: „ochi albaştri ca...”, „buze roşii ca...”, „surâs misterios” etc.)
3. Scrieţi trei idei principale pentru un text descriptiv:
.......................................
.......................................
.......................................
4. Alegeţi una dintre propoziţii şi dezvoltaţi un paragraf descriptiv.
5. Realizaţi o descriere prin contrast folosind următoarele cuvinte / sintagme: spre deosebire, în contrast, în antiteză, dacă... atunci, în timp ce.
În concluzie subliniem că exerciţiile de analiză, de comparare, de potrivire, de reconstituire, conversaţiile, modelele literare etc. îi pregătesc pe elevi pentru redactarea unei compuneri narative sau descriptive. Numai astfel ei vor putea cu uşurinţă să dea frâu liber impresiilor, amintirilor, să retrăiască unele momente din viaţă şi să le materializeze în cuvinte, constituindu-se într-un text coerent.

 
  home    nr. curent    cărți    autori    noutăţi    contact    referinţe    Invitaţie la dialog