Întârziere nedeterminată; Perpendicular; Ambiguitate

Întârziere nedeterminată   

Între stoic și tragic,

neanunțul tău de întârziere.

Întârziere în timp,

în Clipă.

Doar pentru cei pentru care timpul nu există,

există întârzierea.

Pentru cel ce așteaptă,

întârzierea e nedeterminată,

ca și așteptarea.

Tu, cel ce întârzii de la orice întâlnire

și ratezi clipele,

pentru veșnicie pierdute,

tu trăiești deja Veșnicia.

Nedeterminat fi-va

popasul tău în El,

în Cel care te-a așteptat o veșnicie

să te întrupeze și să te facă asemenea lui,

prin nume,

prin... întârzierea nedeterminată a Lui

la dorita noastră întâlnire cu El,

în viața noastră cea de toate zilele

și de Apoi.

Perpendicular   

De-am trăi în universuri paralele,

tot am mai avea o șansă să ne întâlnim –

la infinit,

dar trăim în universuri perpendiculare:

tu, pe orizontala timpului real,

ireversibil;

eu, pe verticala timpului imaginar,

reversibil.

Istoria mea, imaginară,

poate influența istoria ta reală.

Dar a ta?

Ambiguitate  

În necuvinte sălășluiește taina,

și printre cuvinte se ascunde Adevărul.

Cuvinte de dus-întors viața pe dos.

Ceața minții, ambiguitatea,

în care nu se zărește niciun raționament

care să lumineze drumul

spre presupusul cunoscut,

niciun simțământ care să îmblânzească fiara

ce ne cotrobăie până și în cel mai tainic ungher

al sufletului.

Trecem cu vederea nevăzutul,

doar atingem lucrurile la suprafața lor.

Mereu va ramâne un miez dur,

de neatins,

nici măcar de gândit cu gândul,

nici măcar de simțit cu simțirea,

care ni se va dezvălui după ce

ceața se va risipi

în Lumina soarelui din veșnica noapte...